2,880 matches
-
pregătea un război împotriva Greciei și această expediție trebuia să fie o demonstrație de forță care să-i intimideze pe sciți și pe greci. Expediția deschidea perspectiva aducerii Peninsulei Balcanice sub autoritatea Imperiului Persan. Sciții însă i-au respins pe perși, iar Darius a fost nevoit să abandoneze expediția. Tracia este totuși transformată în satrapie sub numele de Skudra, asigurând controlul asupra peninsulei balcanice și a cetăților pontice. Geții de la nord de Haemus au fost supuși și integrați în regatul odrisilor
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
domnie. În anii anteriori, Ștefan Tomșa a invatat meseria armelor participând la luptele dintre francezi și spanioli în Pirinei. A fost lefegiu în armată lui Ștefan Bathory, iar mai târziu a intrat în armată turcească participând la un război cu perșii. Ajunge domn în Moldova în plin război deoarece țara era teren de bătaie dintre poloni și turci. Boierii filopoloni și anume logofătul Stroici, Nicoară Prăjescu, Dumitru Buhuș, Pătrașcu Ciogolea erau împotriva lui, știind că noul domn lua locul lui Mihail
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
loialitatea poporului în aceste momente de cumpănă pentru rege. Înconjurat de consilieri experimentați precum Antipater, învață modul de funcționare a statului și se pregătește pentru a conduce o națiune. Tânărul regent primește mai întâi la Pella, Macedonia, o solie a perșilor, care doreau să rezolve în mod pacifist problema coloniilor grecești din Perinth și Byzantion. Când moesii, triburi de traci ce trăiau în valea superioară a râului Strimon (astăzi Struma, pe teritoriul actual al Bulgariei), se revoltă, Alexandru decide să pornească
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
armată de mercenari greci), mult superioară numeric, încearcă să oprească trupele macedonene pe malul râului Granicos, în mai 334 î.Hr. Deși au fost obligați să traverseze râul și să escaladeze un mal abrupt, macedonenii i-au pus pe fugă pe perși, după o luptă crâncenă dintre cele două cavalerii, în cursul căreia Alexandru a fost de câteva ori în pericol de moarte, mai ales atunci când un general persan și-a înfipt sabia in coiful lui, iar Alexandru l-a străpuns cu
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
crâncenă dintre cele două cavalerii, în cursul căreia Alexandru a fost de câteva ori în pericol de moarte, mai ales atunci când un general persan și-a înfipt sabia in coiful lui, iar Alexandru l-a străpuns cu sulița pe atacator. Perșii credeau că macedonenii le căzuseră în capcană, odată ce traversau râul. Astfel, cavaleria persană a atacat. După lupte grele, distanța dintre cele două armate inamice s-a micșorat, macedonenii reușind să urce malul. Când au văzut cavaleria macedoneană punând piciorul pe
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
de soldați macedoneni și peste 1000 de mercenari greci din armata persană. Bătălia de la Granicus s-a încheiat cu victoria macedonenilor. După această luptă Alexandru a intenționat să cucerească toată regiunea de coastă, cu scopul de a-i împiedica pe perși să-și stabilească o bază pentru a invada Grecia. Astfel el eliberează câteva orașe de tiranii sau de oligarhii satrapi care le guvernau, restabilind democrația. Unele orașe, cum ar fi Halicarnas, Lampsaca sau Aspendos, i-au opus rezistență, și pentru
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
care cade grav bolnav; unii spun că din cauza oboselii, alții că pricina ar fi fost baia în apa rece ca gheața a râului Cidnus. Situația este cu atât mai gravă cu cât regele Spartei încercă o revoltă, aliindu-se cu perșii. Cu toate acestea, Alexandru se mobilizează și, ajutat de locul propice al bătăliei, dar și de abilitatea sa de a-și ordona și conduce trupele în luptă, reușește să pună pe fugă imensa armată de 600.000 de oameni pe
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
toate acestea, Alexandru se mobilizează și, ajutat de locul propice al bătăliei, dar și de abilitatea sa de a-și ordona și conduce trupele în luptă, reușește să pună pe fugă imensa armată de 600.000 de oameni pe care perșii o strânseseră pe câmpia de la Issos. Darius fuge, lăsându-și în mâinile învingătorului mama, soția, fiicele și o pradă de război imensă și se retrage dincolo de Eufrat. Se spune că Alexandru nu a profitat niciodată de poziția sa de învingător
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Oastea lui Alexandru s-a desprins în două lăsând cavaleria să intre printre ei și, prizând-o ca într-un clește, a distrus-o (vreo 80.000 de soldați). Apoi Alexandru a lansat un atac puternic în flancul armatei persane. Perșii pierzând grosul armatei lor (cavaleria) au început să dezerteze, lăsându-l pe Darius singur. De acum, drumurile Siriei și ale Egiptului sunt în fața lui Alexandru, cu atât mai mult cu cât multe orașe i se predau. Singur orașul Tir a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
fiind rănit de două ori. În anul 332 î.Hr. Alexandru cel Mare a cucerit orașul Ierusalim fără luptă și a permis evreilor să-și continue cultul și ritualul religios. Ocupând Memphisul, Alexandru este întâmpinat ca un eliberator de către egipteni, fiindcă perșii nu erau iubiți în această parte a lumii. Dorind să răspândească elenismul pe valea Nilului, tânărul rege întemeiază în vestul deltei orașul Alexandria, primul cu acest nume, ce avea să devină noua capitală a Egiptului, destinată unui viitor înfloritor. Desenează
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
a așezat tabăra pe malul râului Bulemus și a înaintat împreună cu oamenii săi, transportând doar echipamentele și proviziile pentru câteva zile. Macedonenii au ajuns la Gaugamela în după-amiaza zilei de 30 septembrie. Alexandru a dorit inițial să îi atace pe perși imediat după ce au ajuns, dar generali s-au opus. De asemenea, generalii lui Alexandru au propus un atac de noapte, pentru a diminua avantajul numărului. Alexandru nu a acceptat, motivând că aceasta ar fi o victorie furată. În aceste condiții
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
De asemenea, generalii lui Alexandru au propus un atac de noapte, pentru a diminua avantajul numărului. Alexandru nu a acceptat, motivând că aceasta ar fi o victorie furată. În aceste condiții macedonenii s-au odihnit în noaptea dinaintea luptei, în timp ce perșii temându-se de un atac de noapte au rămas în veghe. Chiar în noaptea dinaintea bătăliei avusese loc o eclipsă lunară, considerată de greci un semn de rău augur. Alexandru a spus că pentru perși va fi de rău augur
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
în noaptea dinaintea luptei, în timp ce perșii temându-se de un atac de noapte au rămas în veghe. Chiar în noaptea dinaintea bătăliei avusese loc o eclipsă lunară, considerată de greci un semn de rău augur. Alexandru a spus că pentru perși va fi de rău augur, căci "luna persană va fi umbrită de soarele macedonean" (simbolul Macedoniei fiind soarele). Darius i-a propus lui Alexandru un tratat prin care îi oferea mâna fiicei sale și o mare parte din imperiu, până la
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
50.000, pentru că era foarte greu de condus și de organizat o armată mai mare de 50.000 de soldați. Oricum este posibil ca armata persană să aibă în jur de 100.000 de soldați. Hans Delbruck estimează numărul călăreților perși la 12.000. Alte estimări vorbesc despre o armată de 91.000 de soldați. Welman estimează mărimea totală a armatei ca fiind de 90.000 . Delbrück (1978) estimează că armata persană avea doar 52.000 de soldați. Engels (1920) și
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
s-a așezat în centru, împreună cu cea mai bună infanterie a sa, care prin tradiție se aflau alături de regele persan. În jurul lui se aflau cavaleria din Caria, mercenari greci și garda de călăreți persană. Chiar în centru a plasat pedestrași perși (nemuritorii), cavaleria indiană și arcașii din Mardian. Pe ambele flancuri era așezată cavaleria. Bessus comanda flancul stâng, pe care se aflau cavaleria din Bactria, Dahae, Arachosia, cavaleria din Persia, din Susia, Cadusia și călăreții sciți. Carele de luptă au fost
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
linie dublă. Macedonenii aveau o cavalerie depășită și de cinci ori, de cavaleria persană. De asemenea armata persană era desfășurată pe o lungime foarte mare. În aceste condiții era de așteptat ca armata macedoneană să fie atacată pe flancuri de către perși. De aceea linia a doua macedoneană a primit ordin să fie pregătiți să răspundă la un atac din flanc. Linia a doua era formată mai mult din mercenari. Bătălia a început prin ordinul dat de Alexandru falangei de a ataca
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Macedonenii au înaintat sub un unghi de 45 de grade, probabil pentru a ademeni cavaleria persană. Fiind amenințat direct, Darius părăsește câmpul de luptă, cauzând o derută totală în rândul oștenilor săi. Și-au pierdut viața peste 40.000 de perși, în timp ce numai câteva sute de macedoneni au căzut victime. Alexandru Macedon a renunțat la urmărirea lui Darius, deoarece flancul drept al armatei sale se afla în dificultate. Împins de ambiția de a pătrunde în inima Imperiului Persan și de a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
regele în frunte, în centrul puternicei falange macedonene), Alexandru rupe frontul armatei persane, iar Darius este nevoit să-și abandoneze carul și armele în luptă și să fugă. Lupta a avut loc la data de 2 octombrie 331 î.Hr. Acum perșii nu mai au o armată organizată, iar Darius nu mai este decât un fugar. Toate capitalele sunt cucerite, iar bogățiile luate, dar Alexandru îi cruță pe localnici și le respectă obiceiurile. Proclamându-se rege al Asiei, este primit ca atare
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
rege. Soldații macedoneni l-au găsit pe Darius inconștient, iar când a cerut apă și a băut, a murit din cauza rănilor provocate de ucigașii săi. Alexandru l-a jelit atunci, căci nu dorea să-l ucidă, ca să nu atragă antipatia perșilor. I-a urmărit pe ucigași și, în cele din urmă, l-a ucis pe Bessus. Din acest moment, Alexandru se consideră succesorul și moștenitorul lui Darius. Aflat la Babilon, Alexandru îl cumpără pe Bagoas, eunucul, care îl servise și pe
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
torid și pe un teren dificil. Alexandru a avut de furcă și cu bandiții si beduinii care îi atacau frecvent armata. Odată, calul său preferat, Bucefal, i-a fost furat. Alexandru a jurat că îi va pedepsi crunt pe bandiții perși. Bandiții, auzind vestea, i-au înapoiat calul regelui, iar acesta a fost atât de bucuros că și-a recuperat calul, încât i-a cruțat pe hoți, ba chiar i-a iertat și i-a răsplătit. Rezistența perșilor nu încetează decât
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
crunt pe bandiții perși. Bandiții, auzind vestea, i-au înapoiat calul regelui, iar acesta a fost atât de bucuros că și-a recuperat calul, încât i-a cruțat pe hoți, ba chiar i-a iertat și i-a răsplătit. Rezistența perșilor nu încetează decât o dată cu supunerea Sogdianei și a Bactrianei, unde Alexandru se căsătorește, după ritualurile persane, cu prințesa Roxana, fiica nobilului Oxyartes. Pentru a realiza o uniune adevărată între învingători și învinși, Alexandru și-a îndemnat adjuncții să facă la
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
sau macedonean să se căsătorească cu o barbară din afara ținuturilor grecești. Mulți soldați duceau dorul de casă. Totodată, Alexandru a decis să construiască librării, biblioteci, școli, răspândind educația și cultura greacă de-a lungul Orientului. A început chiar să recruteze perși în armata macedoneană. Aceasta în timp ce el adopta obiceiurile și chiar și vestimentația persană. Chiar dacă prin aceste acte a atras simpatia perșilor, el a atras și dușmănia propriilor săi generali macedoneni. Stateira a II-a, cunoscută și sub numele de "Barsine
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
să construiască librării, biblioteci, școli, răspândind educația și cultura greacă de-a lungul Orientului. A început chiar să recruteze perși în armata macedoneană. Aceasta în timp ce el adopta obiceiurile și chiar și vestimentația persană. Chiar dacă prin aceste acte a atras simpatia perșilor, el a atras și dușmănia propriilor săi generali macedoneni. Stateira a II-a, cunoscută și sub numele de "Barsine", era fiica regelui Darius al III-lea și a Stateirei I. După înfrângerea tatălui ei în bătălia de la Issos, Stateira și
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
spre cele patru vânturi ale cerului." "* apoi un al treilea regat de aramă, care va stăpâni peste tot pământul." După ce s-a luptat Alexandru Macedon, fiul lui Filip, care a ieșit din țara Chitim și a bătut pe Darie, regele Perșilor și al Mezilor, a domnit în locul lui, fiind cel dintâi împărat de neam grecesc." Și a făcut războaie multe, a biruit multe cetăți și a nimicit pe regii pământului." "# Și a trecut până la marginile pământului, a luat prăzi de la neamuri
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
împrumuturi și creații noi: Exemple de conjugare (vocalele accentuate sunt cele cu diacritic deasupra): Infinitiv: Indicativ prezent: În Žei̯ân, persoana I plural are desinența "-m" ("vedém" etc.), iar la verbele de tipul "cuhę́i̭", forma de pers. I sg. și III pl. este "cuhés", cea de pers. II sg. - "cuhéș". Indicativ trecut: De cele mai multe ori, auxiliarul este postpus. La persoana întâi, auxiliarul poate fi folosit singur pentru a evita repetarea participiului: "- Åi̭ tu strilit? - Åm." „- Ai
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]