3,087 matches
-
-mă în ochii unei femei... Și oglinda îl privea într-un chip ciudat. Rosario se gândea: „Bărbatul ăsta nu mi se pare ca ăilalți; se vede că o fi nebun.“ Augusto se depărtă brusc de ea, se privi, apoi se pipăi, exclamând în cele din urmă: Și-acum, Rosario, iartă-mă. — Să vă iert? Pentru ce? Și glasul lui Rosario era mai mult stăpânit de frică decât de orice alt simțământ. Simțea impulsul de-a fugi, zicându-și: „Când cineva începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu inimă în mine, dacă aș fi cât de cât om, dacă aș exista cu adevărat, cum de-am putut primi una ca asta cu calmul relativ cu care o primesc?“ Și începu, fără a-și da seama, să se pipăie, ba se și ciupi ca să vadă dacă simțea. Deodată își dădu seama că cineva îl trăgea de picior. Era Orfeu, îi ieșise în întâmpinare ca să-l consoleze. Când îl văzu pe Orfeu, resimți, ciudat, o mare bucurie; îl luă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
geniu ascuns l-a inventat ca să se distreze ori să se elibereze; acum însă, după tot ce mi-a făcut, după tot ce mi-au făcut, după farsa asta, după farsa asta atroce, acum, da, acum mă simt, acum mă pipăi, acum nu mă-ndoiesc de existența mea reală. — Comedie! Comedie! Comedie! — Cum adică? — Da, face parte din comedie, cine joacă rolul regelui crede că și este. Dar ce urmărești cu asta? — Să te distrag. Și în plus, cum îți spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de-a o face - mi-a răspuns. — Nu - i-am spus eu -, să fii viu! — Desigur! — Or, tu nu ești viu! — Cum adică nu sunt viu? Ce, am murit? - și începu, fără a-și da seama ce face, să se pipăie. Nu, omule, nu! - i-am replicat -. Ți-am spus înainte că nu ești nici treaz, nici adormit, iar acum îți spun că nu ești nici mort, nici viu. — Explicați-vă odată, pentru numele Domnului! Explicați-vă odată! - mă imploră el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cei ce mă vor gândi. Să murim, așadar! Acest suprem efort al pasiunii de a trăi, al dorinței de nemurire, îl lăsă stors pe sărmanul Augusto. Și l-am împins către ușă și a ieșit cu capul plecat. Apoi se pipăi, ca și cum s-ar fi și îndoit de propria-i existență. Eu mi-am șters o lacrimă furișă. XXXII În aceeași noapte Augusto plecă din orașul meu, Salamanca, unde venise să mă vadă. Plecă de-acolo cu inima grea de condamnarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ai cărui umeri se lăsaseră deja puțin, sau un Învățător de țară. Îi plăceau de asemenea felul În care clipea din ochi În spatele ochelarilor cu lentile groase, de parcă soarele devenise dintr-odată prea puternic, și obiceiul său dintotdeauna de-a pipăi fără să-și dea seama orice lucru cu care venea În contact - vase, mobilă, cărți, oameni -, de parcă se lupta tot timpul cu niște Îndoieli ascunse față de soliditatea tuturor lucrurilor. Dacă n-ar fi fost pasiunea lui pentru Ierusalim, Hitler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
după ce se terminase totul? Sau chiar În clipa În care a gemut și a murit? Fima Îi rugă să ia scrumiera de-acolo. Avu plăcerea să-l vadă pe Teddy repezindu-se să-i facă pe voie. Țvi Îl Întrebă, pipăind cu degetele țevile sistemului de Încălzire centrală, dacă voia să-l ducă acolo cu mașina. Fima nu Înțelese Întrebarea. Iar Țvi se stăpâni cu greutate și Îi explică: —Acolo. La Hadassa. Să-l vezi. Poate... Fima ridică din umeri: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
camere până la trei dimineața, deschizând dulapri, explorând colțurile Întunecate ale comodelor negre și grele, cotrobăind prin fiecare sertar, căutând curios sub saltele, sub perne și În grămada de cămăși albe pregătite pentru călcat ale tatălui său. Mângâind tapițeria de brocart. Pipăind și cântărind În mână sfeșnicele din argint și cupele rituale. Trecându-și palma peste suprafața lăcuită a mobilei vechi. Comparând tăvile pentru ceai. Descoperind sub o cuvertură de muselină mașina de cusut Singer și scoțând o singură notă dogită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dat niciodată din cauza orbirii. În apropierea ei simți un neajuns dureros, pe care W. nu-l putea numi nici acum, când, pentru o clipă, asta îl făcu să se oprească, împotriva intenției lui, în fața porții deschise din dreptul turnătoriei. Își pipăi ochelarii. Era întuneric în globii lui oculari, ca în această hală fără contururi, pe care însă, treptat-treptat, începu să le perceapă. Cupa se adânci în magma incandescentă, torentul de foc din cuptor năvăli clocotind. Și W. își întoarse capul, privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Pe zăpada din grădină am descoperit urme. Pretutindeni existau amprente, linii drepte și zigzaguri în spatele brazdelor răsturnate, de-a lungul străzii, pe câmp, înaintând spre pădure și m-am aplecat asupra acestor adâncituri, mi-am vârât mâinile în ele ca să pipăi sub zăpada viscolită forma dură. Așa puteam desluși ce animal trecuse pe aici și în ce direcție o luase, spusese tata, fie mergând tiptil, fie cu pas de fugar - în limba vânătorilor, asta se numea „urmă“ și, în vreme ce urcam scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Athénée Palace când se anunța dineul, o năpădea răcoarea cojii de pepene din care, cu patru împunsături iuți de cuțit, era scos un obelisc roșu strălucitor, pe care vânzătorul ți-l întindea să-l guști. Mama aluneca, în timp ce privea și pipăia pânzele și penele, în amintirile tinereții ei, răscolea sentimente mocnite, auzea uneori cuvinte pe care încercam să le citesc de pe fața ei luminată de-un zâmbet, ducându-mă cu gândul la acele povestiri: —Mamă, țiganii sunt la poartă, au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
intrarăm în spațiul de penumbră în care se auzea o larmă mare de lovituri și de fiare, iar razele soarelui cădeau pieziș prin ușa deschisă pe cutele unei figuri statuare, scăpărând arămiu pe carnea aia rece care se simțea la pipăit atât de netedă și de tare. Mă uitam uimit la uriașa aia care, sub acoperișul din bârne și tablă vălurită, își purta zâmbetul pe sâni și era suplă și tânără, rămânând totuși inertă, chiar și când tata i-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mult că „din cauza săpatului“ veneam uneori târziu. Am luat singur cina la masa din sufragerie, în timp ce tata citea ziarul de seară în camera de zi și lumina lampadarului strălucea. Revista avea o copertă colorată, paginile se simțeau netede la pipăit și am dat foile să găsesc locul unde se vorbea de Armin și de mine pe o pagină întreagă. Am privit plin de curiozitate fotografiile, păreau atât de adevărate și de naturale, de parcă erau instantanee și m-am uitat mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
încrezător în viitor, aș putea să aduc din nou vorba despre copii. În douăzeci și patru de ore, ne-am putea împăca. Totul ar fi din nou perfect. Neschimbat. — Nu pot să port nimic de-aici. Lisa se foia prin dormitorul meu, pipăindu-mi cele mai bune haine cu dispreț. — Am o întâlnire cu redactorii în 45 de minute și echipa mea are anumite așteptări de la mine. M-am abținut să-i spun că știu exact care sunt așteptările lor: ca Lisa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
la începutul fecundării să-mi desprindă embrionul din rădăcina ei. Poate că din pricina asta apăs cu dușmănie câteodată, vârful peniței pe hârtie, până ce se deschide o gură de cerneală cu două buze negre, pe care mi-e teamă să le pipăi, cum altădată, în copilărie, mi-a fost groază să mă ating de portalul acoperit cu postav negru, drapat în fața caselor celor adormiți pe veci. Tata a murit în stradă, răpus fulgerător de un atac de cord. Despotul, sub teroarea căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și timpuri, când el dormea ca o ploșniță și eu potriveam poezele pe care i le suflam la ureche. Ultima lui ispravă, afacerea cu domnul Șvaițer, m-a revoltat peste măsură. Chestia nici nu era de natură comercială. Se putea pipăi de la distanță articolul 323 combinat cu 324 din codul penal. Numai întâmplarea a făcut să-mi scape călușul din gură, în noaptea când el însuși, răsfoind codul, a rostit ca un crainic radiofonic, sancțiunile legale, subliniind cu vârful degetului arătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lustruit al fotoliului, începe să fumeze, cu un aer perfect satisfăcut. Ațipit o clipă cu țigara în gură, tresare speriat și se repede la șifonier. Lenjeria nu-l interesează; o întrebuința și pe când trăiam. Deschide larg ușa dulapului cu haine. Pipăie calitatea stofelor și întoarce buzunarele. Dar Zitta vrea să rămână singurăă Neamurile se retrag și singura mea iubită se apropie de patul pe care dorm, în sfârșit, un somn liniștit, fără să mai pot fi speriat vreodată de bătaia tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă convingă el, pornind iarăși muzica gravă a graiului său cu vibrațiuni profunde. „Să vorbești, de pildă, despre carnea catifelată a fecioarelor din faza pubertății. De cea de muiere oacheșă cu sânii pietroși și cu pielea brună și aspră la pipăit. Despre carnea de om mort. De a mânzatului jupuit și trecut prin țeapa de fier a cuierului din hală; despre carnea de ciupercă, și câte ceva și despre cea a melcului culcat în umezeală. Îți stau la dispoziție cu câteva amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea unei disperări, ivită pe neașteptate în oribila mea singurătate. ...„Carnea de cadavru, râncedă și rece îmi produce greață. Din pricina asta nu am pipăit-o niciodată. Totuși, pornesc, când și când, după câte-o raclă băițuită, în urma unui dric sărac, până ce neamurile își dau cu coatele, mirate de prezența mea în primele rânduri. Mă duc însă după dric cu fruntea în pământ și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
draperiile sunt trase, ca izolație Împotriva aerului umed și rece de afară, și singura sursă de lumină este o lampă de masă, cu abajur. În Încăpere este atât de Întuneric, Încât Gosse este aproape nevoit să Își găsească drumul pe pipăite până lângă pat. Scriitorul stă Întins pe spate, respirând greu, cu ochii Închiși. — Doarme? Îi șoptește Gosse lui Minnie. Astăzi nu este nici o asistentă de serviciu. — E posibil, domnule. Uneori e greu de spus. Gosse se apleacă deasupra siluetei culcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care plutea deasupra micii curți Îl șocă atât de tare, că Îi opuse o rezistență rigidă, născută dintr-o conștiință parțial formată În puritana New England. Erau acolo bărbați care umblau vopsiți, femei care făceau glume deșucheate, cupluri care se pipăiau pe față, sub ochii celorlalți, și care erau, uneori, de același sex. Iar când Jukovski Încercă, după o seară stropită din belșug cu alcool, să Îl sărute pe gură, Henry Își luă tălpășița și nu se mai Întoarse niciodată. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ținându-se de el ca scaiul. — Singurel, frumosule? — Care din noi Îți place mai mult? — Doar juma’ de liră și repede. — Vă rog să mă lăsați să trec, spuse el demn. — Hai domnu’, nu fi așa! Se strânseră În jurul lui, pipăindu-i hainele. Simți duhoarea parfumului ieftin și a respirației urât mirositoare și se trase Înapoi. Hei, lăsați-l pe domnu’ În pace, fetelor! Dați-i drumu’ de-aici! Un tânăr cu șapcă de stofă și un palton lung și jerpelit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care părea să fie bona - Îl ajută să se ridice În picioare. Fetița, de vreo cinci anișori, Îl privea de la marginea drumului, cu ochii mari și chipul palid. — Sunteți teafăr, domnule? Îl Întrebă femeia, neliniștită. Cred că da, Îi răspunse pipăindu-se și flexându-și membrele. Își zdrelise o mână - stânga, din fericire, nu cea cu care scria - și mâine avea să aibă o vânătaie proaspătă pe gambă, dar altminteri părea să fie Întreg. Săltă bicicleta. Ghidonul se răsucise ușor pe axă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și codițe destul de lungi. În rama lui întunecată, obrazul ei mi s-a părut mic, scurtat la nivelul de punct-virgulă-linie. Gura cu buze înguste, strânse. Sprâncenele unite deasupra rădăcinii nasului. Cunoșteam fete mai drăguțe. De o verișoară mă ocupasem chiar, pipăind-o, în șopronul pentru lemne al bunicului. O altă fată se numea Dorchen, venea din Bartenstein, din Prusia orientală, așa și vorbea și nu a rămas la noi decât o vară. Nu, iubirea mea cu codițe negre n-am s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din apropiere. Domnea activitatea obișnuită: înghesuială din sens opus, certuri, hohote bruște de râs. Unii trebuiau să se întoarcă pe front din permisie, alții veneau în permisie. Fetele din Liga Fetelor Germane împărțeau băuturi calde și acceptau, chicotind, să fie pipăite de răcani. Ce anume se simțea mai pregnant: fumul dens al locomotivelor cu aburi sub acoperișul doar parțial avariat al gării sau mirosul de ars? Stăteam în fața unui număr derutant de mare de indicatoare îndrumând spre puncte de adunare, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]