2,800 matches
-
bibliografice: Marian Papahagi, O istorie a sărbătorii, TR, 1986, 22; Radu G. Țeposu, Vitrina cărților, FLC, 1986, 25; Mihai Coman, Un nou val în etnologia românească, SLAST, 1986, 30; Paul Petrescu, Despre practica fericirii, „Arta”, 1986, 10; Dinu Flămând, O pledoarie pentru fericire, AFT, 1986, 7; Alexandru Popescu, Paul P. Drogeanu, „Practica fericirii”, CREL, 1986, 7; Silviu Angelescu, Etnologia sărbătorii, TBR, 1986, 323; Paul H. Stahl, Paul P. Drogeanu, „Practica fericirii”, „Études et documents balkaniques et mediteranéens” (Paris), 1987, 13; Marin
DROGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286876_a_288205]
-
românească. În publicistica literară G. s-a făcut cunoscut prin polemica purtată cu Titu Maiorescu și cu societatea Junimea. La Beția de cuvinte (1873), articol în care Maiorescu ridiculiza stilul bombastic al colaboratorilor „Revistei contimporane”, va răspunde cu o lungă pledoarie, în care încearcă zadarnic să-i reabiliteze pe cei vizați în studiul maiorescian. Răspunsul cuprinde o violentă contestare a poeziei lui Eminescu, ca și a întregii mișcări junimiste, acuzată de cosmopolitism și „admirațiune mutuală”. În „Revista contimporană” a publicat și
GRADISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287325_a_288654]
-
-șef adjunct. Începe să semneze pagini de critică în „Ateneu” (1970), colaborează la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Steaua”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Editorial debutează în 1977, cu volumul Poezia lui Vasile Voiculescu. Cartea dedicată lui V. Voiculescu dezvoltă o pledoarie pasională și polemică pentru cunoașterea și mai dreapta prețuire a liricii voiculesciene, „citită” atât în tabloul liricii românești moderne, cât și în interiorul creației scriitorului. Fervoarea justițiară, uneori patetică, a autorului vizează (re)considerarea reliefurilor ocultate de comentatorii anteriori. Demersul critic
GRASOIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
și evaluarea internă (a poeziei în cadrul operei) cu raportarea la ceilalți mari poeți români interbelici, urmărește să identifice constantele tematice ale întregului liricii lui Voiculescu (uneori relevate încă în primele ei manifestări) și evoluția expresiei către forme progresiv concentrate, esențializate. Pledoaria lui G. continuă în studiile introductive la edițiile Poezii (I-II, 1983) și Poezii alese (1996), îndeosebi aceasta din urmă recuperând o parte notabilă din lirica religioasă scrisă de V. Voiculescu după 1944. St. O. Iosif. Doinirea ca vocație și
GRASOIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
e o spovedanie lucidă, uneori cinică a unei tinere fete, Raluca, agasată de automatismul vieții cotidiene, de stupiditatea obligațiilor zilnice, de conformismul „fetei cuminți”, șocând deseori prin gesturi sau vorbe. Dezinvolt, pe alocuri patetic, romanul se constituie ca o impresionantă pledoarie pentru păstrarea feminității. Când părea că-și fixase jaloanele unei modalități scriitoricești proprii, C. abordează dintr-o dată un univers tematic diametral opus. Volumul de nuvele Castelul vrăjitoarelor oferă un spațiu și un timp cunoscute din alte opere literare, dar le
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
individuală, neșansa, ingratitudinea și uitarea semenilor, căderea în deriziune par să anuleze sensul unei existențe aproape exemplare, sfârșitul fiind mai degrabă un simbol al tragismului destinului celor ce trăiesc pentru alții. Acțiunea romanului este redusă, ponderea deținând-o convorbirile, lecțiile, pledoariile și istorisirile pilduitoare. Scriitura este comună, uneori cu emfaze didactice, dar izbutește să transmită căldura unui spirit atașat profund de ideile sale morale și melioriste. Broșurile Considerațiuni generale asupra politicei germane (1915), Ce au fost și ce pot fi școlile
CRUDU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
și a publicării unora dintre cele realizate, dar mai ales la sistemul instrumentelor de cercetare: tipologiile bibliografice, corpusurile sau dicționarele-tezaur, fondurile documentare de arhivă, atlasele etnologice și folclorice etc. Studiile debutează cu scurte schițe de istorie a problemei, urmate de pledoarii în favoarea consolidării acelor tendințe pozitive din cercetarea instituționalizată care au dus la constituirea și lărgirea celor trei mari arhive naționale de folclor, de la București, Cluj-Napoca și Iași. Fondurile documentare ale acestor instituții sunt considerate veritabile corpusuri deschise, ce merită a
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
gravă a personalității i-a fost mai puțin observată. Mai e de reținut și un alt aspect: scriitorul a vrut să urmeze lecția de simplitate a naturii, ceea ce a determinat în comportamentul lui o reacție categorică față de conveniențe și convenții. Pledoaria pentru natură se face totuși într-un registru intelectual, astfel încât cărturarul debordând de citate latinești apare uneori mai reliefat decât omul muntelui. H. este un poet al spațiului liber, dar și un om de bibliotecă, un profesor, care, ieșit din
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
longitudinală prospectivă a unor cazuri de tulburări de personalitate riguros cercetate în cadrul studiului Notthingham. Un domeniu special de cercetare al echipei lui Tyrer îl constituite colaborarea cu medicii generaliști în studierea tulburărilor de personalitate, în îngrijirile medicale primare, dar și pledoaria pentru interpretarea relațiilor dintre Axa I și Axa II prin modele conceptuale explicite. Livesley concepe tulburarea de personalitate ca având o caracteristică generică ce o diferențiază de alte tulburări psihice, dar care se cere diagnosticată la fel ca acestea (plasându
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ale lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Liviu Rebreanu. Șunt cercetate și diferite aspecte din viața și opera lui Vasile Alecsandri, B. Fundoianu, Iosif Vulcan, Traian Chelariu, Samuil Vulcan, Al. Ștefanopol. În numărul 4 din 1971, Mircea Anghelescu susține o pledoarie pentru reconsiderarea liricii micilor simboliști. În același număr, Zaharia Macovei scrie despre Motivul poetic al fântânii, iar Radu Doina despre Mitul Electrei în teatrul elin. O serie de articole se referă la orientarea ideologică, estetică și culturală a revistelor „Vatra
CERCETARI DE LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286167_a_287496]
-
etică pentru formarea sa: Liviu Rebreanu, N. Iorga, Tudor Arghezi, Gala Galaction. În prim-plan stă preocuparea de a defini trăsătura dominantă a fiecărei personalități, trăsătură care, dincolo de oscilații și aparente contradicții, explică și ordonează totul în jurul unui reper fundamental. Pledoariile, uneori motivate polemic, sunt țesute din mărturii directe și citate din scrierile celor evocați și tind să demonstreze unitatea profundă care face din om și operă un întreg exemplar. Alte trei „portrete” - Petre Pandrea, D. Tomescu, C.S. Nicolăescu-Plopșor - sunt contribuții
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
foiletonist”, el detaliază însușirile pe care trebuie să le dovedească cel ce se încumetă să îmbrățișeze îndeletnicirea respectivă: plăcerea de a povesti și de a emite opinii, capacitatea de dialog cu cultura universală și, mai ales, vioiciunea temperamentală (adică o pledoarie pro domo). În raza sa de interes au intrat mulți scriitori contemporani: Gh. Bogdan-Duică, O. Goga, Cincinat Pavelescu, Emil Gârleanu, Alice Călugăru, Caton Theodorian, Ion Dragoslav, Corneliu Moldovanu, Al. T. Stamatiad ș.a. O atenție specială a continuat să arate scriitorilor
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
cărei menire era, ca și la vechii sămănătoriști, apărarea valorilor etice și morale puse sub semnul dispariției, de data aceasta de sistemul totalitar. Celelalte romane, Drumuri (1979), Îndrăzneala (1983), Rădăcini de acasă (1988), Eclipsa (publicat în revista „Basarabia”, 1990), sunt pledoarii pentru asanarea morală a satului, alterat printr-o dură îndoctrinare. Bazate pe o actualitate dramatică, romanele supraviețuiesc prin substratul lor documentar gazetăresc, mai puțin prin substanța artistică. C. a mai tipărit volumele de publicistică Oameni de omenie (1981), Izvoare (1983
CIBOTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
Sfântului Augustin. Piesele sale de teatru, unele încă inedite, au fost puțin jucate; ele sunt, de cele mai multe ori, expresia unei poetici a protestului și manifestă un gust accentuat pentru problematica de ordin social, atunci când nu se vor, de-a dreptul, pledoarii pentru spiritul revoluționar internaționalist. Cariera scenică a acestor texte începe cu reprezentarea, în 1969, a unei piese axate pe figura domnitorului Vlad Țepeș și care explorează raportul dintre intențiile generoase și mijloacele barbare ale acțiunilor politice - Cronica personală a lui
CHITIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286215_a_287544]
-
actualitate și străvechime, pentru a defini mai profund fizionomia fenomenului artistic de azi, liniile lui complexe de evoluție, reprezintă scopul mărturisit al autorului și perspectiva din care vor fi apreciate idei, opere și personalități ale culturii românești din epoca veche. Pledoariile, excelând prin precizia și laconismul unui spirit eminamente clasic, bizuite pe o informație impresionantă, afirmă astfel existența unui umanism de limbă slavonă la noi și în sud-estul european, restabilesc adevărul despre imaginea și meritele lui Ștefan cel Mare și susțin
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
consonanță cu multe alte elemente. 3. Maximumul disonanței care poate exista între două elemente este egal cu schimbarea rezistenței a două elemente. Dacă disonanța depășește această magnitudine, rezistența elementelor cognitive va fi schimbată, astfel reducându-se disonanța”. * * * Observăm cu ușurință pledoaria pentru consonanță. Dar cuvântul englezesc consonancy poate fi tradus și prin „armonie”. Festinger a evitat metodic expresia harmoniosly datorită conotațiilor poetice. Și totuși, preocuparea sa profundă a fost găsirea căilor de armonizare a omului cu sine, cu semenii și cu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
până la treizeci de ani, când a citit câteva cărți despre aceste domenii. La fel și istoria sau antropologia (în sensul învățării altei culturi), antropologia socială, paleontologia sau studiul științei pot fi producătoare de experiențe culminante. Ajuns la acest punct al pledoariei, brusc, Maslow atenționează asupra „mitologiei informației”. El susține că imaginea omului de știință trebuie însă să se schimbe. Imaginea lui, așa cum o au majoritatea liceenilor, este cea a cuiva care nu zâmbește, insul cu sânge rece, de care fetele de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pe niște benzi de magnetofon, scrisori, amintiri din trecutul comun al celor două femei etc. Proces-verbal al unei crime este tot un roman-vérité, urmărind reconstituirea unei crime și prezentarea detaliată a procesului de judecată, documentele (declarațiile prietenilor victimei, ale ucigașului, pledoariile avocaților) fiind anexate acum mai firesc. Și aici se mizează pe scoaterea în prim-plan a tipurilor maladiv-excepționale. Romanul folosește cu dibăcie suspansul, reconstituind amalgamat trecutul personajelor și începutul relației lor și strecurând cu abilitate aluzii privitoare la patologia eroului
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
române moderne, subliniind că el a postulat și impus o serie de principii teoretice de o valabilitate indiscutabilă: necesitatea spiritului critic, supremația criteriilor axiologice, importanța creației originale în dezvoltarea culturii naționale, deschiderea benefică spre noile idei și evoluții spirituale apusene, pledoaria convingătoare pentru integrarea noastră (competitivă, nu imitativă) în spațiul cultural european. Concluzia autorului este că prin teoria formelor fără fond, prin ideile avansate și prin opera sa critică, prin judecata severă asupra realităților naționale, Maiorescu a deschis un câmp nou
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
alături de ei, A., „om de baricade” (E. Lovinescu), își susține, prin fronde publicistice și literare, partea lui de contribuție la impunerea modernității în literatura română. Aderând la autonomia esteticului, el se așază, în esență, sub scutul ideilor lui E. Lovinescu. Pledoaria o face într-o manieră ferventă și exclusivistă, ca în Mic tratat de estetică sau Lumea văzută estetic. Lucrarea însumează, mai întâi, principalele campanii antitradiționaliste la care participase în deceniul al treilea, după ce în prima lui „bătălie” literară, datată 1914
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
și literatura Maramureșului”. Colectivul redacțional este alcătuit din Achim Vancea, redactor responsabil, Vasile Muște, I. Ardeleanu, Marin Slujeru, Alexandru Dohi (Suedia) și Viorel Igna. Drept Argument, revista reproduce, după „Contemporanul” din 4 martie 1977, articolul Puterea scriitorului de Alexandru Ivasiuc, pledoarie pentru curaj, autenticitate, vizionarism, libertate și adevăr în arta și literatura. Sunt publicate versuri de Nichita Stănescu, Ion Iuga, Cristian Popescu, Gheorghe Chivu, Vasile Muște, Marin Slujeru, Gheorghe Mihai Bârlea, Gheorghe Pârja, Alexandru Dohi, V. R. Ghenceanu; proza semnează Valeriu
ALMAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285307_a_286636]
-
care le vehiculează "științele umaniste" și pariem necondiționat pe progresul tehnologic. Avem pretenția că putem cuantifica orice, că totul este măsurabil, că lumea nu mai are nici un mister. Or, pentru medievali, de pildă, lumea era plină de mistere. Pe scurt, pledoaria mea nu face decât să reamintească un lucru de bun-simț: dacă vrem să înțelegem lumea veche, suntem obligați să facem un efort de "arheologie" culturală și să evaluăm realitățile respective în matca lor firească. Altfel spus, să le tratăm "epistemologic
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din ordinul vicontelui de Falaise, ca să deprindă unele învățături din ceea ce urmează a se petrece pe eșafod. La acest punct s-a ajuns în urma unui proces în toată regula, care a durat nouă zile, în timpul căruia scroafa a beneficiat de pledoaria cam timidă a unui avocat al apărării și în urma căruia a fost, pe bună dreptate, condamnată la moarte din cauza unui păcat de neiertat: ucisese un nou-născut nesupravegheat (sugaciul avea doar trei luni), mâncându-i fața și un picior. Prin urmare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
menită să pună în evidență pornind de la teza canonică a liberului arbitru deplina libertate de voință și de acțiune a ființei umane."6 Abil (ca un demn purtător de cuvânt al autorului însuși), Inorogul cu această perorație își și începe pledoaria, iar discursul său are un rol mult mai important decât o banală captatio benevolentiae: "Toate lucrurile firești câte soarele vede, lumineadză și încăldzește, fără pricinitoriul clătirii lor nu numai a nu fi, ce așeși nici a să gândi pot. Una
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a cauzalităților după care lumea se conduce, indiferentă la eforturile caraghioase ale unora de a o deturna de la ale sale. Teorie veche, atitudine tipic medievală, din care lipsește însă sâmburele explicit creștin. Este, printre altele, una dintre cele mai coerente pledoarii etice din vechea noastră cultură. Șirul de pilde care urmează nu face decât să avertizeze asupra neajunsurilor, uneori fatale, la care conduce tentativa ființelor muritoare de a-și depăși "putințele și hotarăle firii". În numele acestui echilibru, Brehnacea pledează pentru liniște
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]