7,062 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > EMOȚIE DE TOAMNĂ Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Scriu, privesc afară cum plouă lin ... cerul plânge cu lacrimi de dragoste care cad pe pământul încărcat de dor și așteptare. Câțiva stropi rebeli și obosiți se lovesc de fereastra mea, întrerupându-mi călătoria de pe tărâmul cuvintelor și emoțiilor. Simt că Natura vrea să mă
EMOŢIE DE TOAMNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356877_a_358206]
-
bun, arză-l-ar focul de nemernic, că așa a fost toată viața. Unde erau visurile ei de fată mare, poveștile ei secrete de dragoste, fărîma aia de sensibilitate feminină, speranțele ei de fericire blîndă la tinerețe, peste toate astea ploua cu grămezi de bani care ei îi provocau silă, pentru că erau numai ură neîmpăcată și speranță și văicăreală fără sfîrșit, un fel de tînguială în fața destinului, care o procopsise cu un bărbat ce dormea de-a-n-picioarelea și povestea de un secol
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
nu avea timp de citit, da', dacă începuse să le iubească Afrodita, pentru el căpătau însemnătate, asta era! Treceau zilele una după alta, oamenii se luau cu treburile, priveau cerul înnourat, era frig, bătea vîntul în rafale răutăcioase, dar nu ploua, era tot secetă și secau fîntînile, Licurișca și Thomas veneau și plecau, apăreau așa, din senin, stăteam de vorbă, voiau să le povestesc ce mai era prin văgăună, mă întrebau de ce am mai săpat, dacă nu puneam cartofii, eu aș
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
acolo, dar altfel risipite, cineva, cred eu, i-a schimbat pămîntului traiectoria, poate că a îndepărtat planeta din calea unui asteroid ce ne-ar fi nimicit, cine știe?! și așa se explică schimbarea climei, pentru că situația este tragică: cînd nu plouă este secetă și cînd plouă încep inundațiile. Unde mai sînt acele ploi de demult, de cînd eram eu puști, care inundau străzile la cîteva zile, sau acele răpăieli din timpul verilor, ce răcoreau pămîntul și ne lăsau să respirăm bucuroși
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
cred eu, i-a schimbat pămîntului traiectoria, poate că a îndepărtat planeta din calea unui asteroid ce ne-ar fi nimicit, cine știe?! și așa se explică schimbarea climei, pentru că situația este tragică: cînd nu plouă este secetă și cînd plouă încep inundațiile. Unde mai sînt acele ploi de demult, de cînd eram eu puști, care inundau străzile la cîteva zile, sau acele răpăieli din timpul verilor, ce răcoreau pămîntul și ne lăsau să respirăm bucuroși cîteva ore, pînă ne copleșea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SMOALĂ Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Plouă plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu oase învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri
SMOALĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356905_a_358234]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SMOALĂ Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Plouă plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu oase învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri, frunze
SMOALĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356905_a_358234]
-
de ce o revistă post-revoluționară se numea, perfid de simplu, “22”! Cînd am plecat spre casă, le-am luat din stația autobuzului pe Lisa Kieffer și pe Estera. Fuseseră la piață, să cumpere semințe de morcovi, de pătrunjel și de mărar. Ploua după cum a prezis Thomas. Noaptea mai îngheța apa în cotețul găinilor. Ba chiar a nins într-o zi vreo oră, ca în iernile feerice, dar soarele a ieșit din nori mînios și a restabilit armonia primăverii peste pamînt. E cald
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
apa în cotețul găinilor. Ba chiar a nins într-o zi vreo oră, ca în iernile feerice, dar soarele a ieșit din nori mînios și a restabilit armonia primăverii peste pamînt. E cald, bate vîntul, e frig, se adună norii, plouă, ninge ... o luptă pe viață și pe moarte se desfășoară între iarna căreia i s-a dus timpul și primăvara care întîrzie. Sălciile au prins timide să înverzească ... frunzulițe de un verde gălbui strălucesc în bătaia vîntului, merii și-au
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
paria cu Grigore Țăranu, ce stătea în partea cealaltă a mesei, chiar în fața lui, că pînă la toamnă își mai cumpără o vacă și că mai are timp să pună cartofi chiar dacă este secetă pentru că, explica el, numai dacă ar ploua vreo cincizeci de zile la rînd, s-ar satura pămîntul de apă, că era sec de atîția ani, îi crăpa sufletul de dor de ploaie reavănă pămîntului, dar el se va lupta din răsputeri, va căra apă cu căruța, iepele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
AFARĂ ERA ÎNCĂ NOAPTE, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 550 din 03 iulie 2012. nu ai luminile deșirate în fereastra deschisă înaintea ultimului vânt pentru că nu ai învățat să te naști dintr-o singură respirație în lumea ta plouă cu trupuri timide te port între coaste ca o inimă târzie peste care atârnă sărutul unui singur anotimp de pământ ți-aș smulge mizeria care îți apasă liniștea direct din burta nou-născuților uitați în urlet și nu m-aș opri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
din burta nou-născuților uitați în urlet și nu m-aș opri vreodată din râs amuzant este ... Citește mai mult nu ai luminile deșirate în fereastra deschisă înaintea ultimului vântpentru că nu ai învățat să te naștidintr-o singură respirațieîn lumea ta plouă cu trupuri timidete port între coasteca o inimă târziepeste care atârnă sărutulunui singur anotimp de pământți-aș smulge mizeria care îți apasă linișteadirect din burta nou-născuțiloruitați în urletși nu m-aș opri vreodată din râsamuzant este... X. O SINGURĂ MOARTE ȘI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
TINE, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 286 din 13 octombrie 2011. nu mai știu a trăi dincolo de liniștea palmei tale gând în genunchi construiesc temnițe orelor goale de noi îngreunat cu așteptarea îngerilor ce te mai pot salva plouă fără încetare în marginea mea de foaie ca o eliberare cuvintele desenează neliniști în singurătatea nemuritoare a pereților am murit în fiecare zi de o mie de ori și tot nu am înțeles de ce-ți respir încă coapsa unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
-i: "curaj și sinceritate, nu uita!". L-a privit lung în timp ce trecea pragul și a închis ușa, încet, după ce Fănel a intrat în birou... În următoarele două-trei săptămâni, timp în care toamna și-a intrat deplin în drepturi, fie că ploua, bătea vântul ori era senin și rece, Fănel făcea doar trei drumuri. Cunoștea traseele atât de bine încât ar fi putut merge și cu ochii închiși. Un drum era cel obișnuit. La serviciu. Nu era pe placul lui, dar cui
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
și dorință, de plăcere și durere, de eroare și adevăr, de sănătate și maladie. Bacovia atașează maladivul nevoilor de transmitere, arta lui în a sugera starea depresivă, într-o natură îngrozită de ploi și de vânt: De-atâtea nopți aud plouând, / Aud materia plângând...(Lacustră), este aceea a unui inițiat, pentru că el însuși era un proscris al suferinței corporale. O suferință care durea iar sufletul nu-i putea sta indiferent suferințelor sale: Apoi, cu pași de-o nostimă măsură, / Prin întuneric
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
consimte anuitatea ca un creat al puterii fiindului, acela de a returna periodic, în contra menținerii conștiente a eului, stihurile, un angajament față de destinul său, de zilele pecetluite în rău de anotimpul rece și ploios: Și toamna, și iarna / Coboară-amândouă; / Și plouă, și ninge, - / Și ninge, și plouă (Moina), de a rezista atâta timp cât inspirația îi va trăi. Sufletul bacovian dăinuiește în universul stelelor plutind deasupra lumii, pe care a părăsit-o la vârsta de 76 de ani, într-un sfârșit de primăvară
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
puterii fiindului, acela de a returna periodic, în contra menținerii conștiente a eului, stihurile, un angajament față de destinul său, de zilele pecetluite în rău de anotimpul rece și ploios: Și toamna, și iarna / Coboară-amândouă; / Și plouă, și ninge, - / Și ninge, și plouă (Moina), de a rezista atâta timp cât inspirația îi va trăi. Sufletul bacovian dăinuiește în universul stelelor plutind deasupra lumii, pe care a părăsit-o la vârsta de 76 de ani, într-un sfârșit de primăvară, ce pregătea natura pentru o viață
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
medieval. Singura problemă este că în acest moment Cazinoul NU este funcțional, ci are un aer jalnic de clădire părăsita. Nu este în ruină, dar este învăluit într-o tristețe deprimanta, ca o cladire cuprinsă de MOARTE. Prin unele colțuri ploua, pe alte locuri au intrat porumbeii și locuiesc nestingheriți înăuntru și din loc în loc dai de pânze de paianjen. La etaj, intri într-o sală vastă, construită că un templu, cu o cupola uriașă în tavan și vitralii la uși
CAZINOUL DIN CONSTANTA de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356559_a_357888]
-
ei strigau toți odată, în germană: „Eins, zwei, drei” (Unu, doi, trei) și se spălau cu zăpadă. După ce i-au urmărit astfel câteva zile, sârbii au spus: „Neamțul e tot neamț!”. Cu alte cuvinte, oricât de frig este, indiferent dacă plouă, ninge ori e soare, neamțul nu se abate de la disciplina în spiritul căreia era educat. Ce era să mai facă, în locul acela, cu românii noștri, mai ales că se convinseseră că era vorba de nemți adevărați? Așa că sârbii i-au
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356552_a_357881]
-
bucăți, Cărnațu pune-l pe sobă, Cât om stă noi toti de vorbă. Măieșii și sângereții Toba și cu castraveții Pune-i lângă pita moale Că mult gol avem în foale. Umple uiegi pline două Nu te fă gazdă că ploua Pune palinca pa masă Vinul ni-l da bun, de casă. Nu ne privi cu dojana Că nu ne dai de pomană Nu ne privi cu ochi răi C-azi suntem doar gostii tăi. Neaua-i mare, sătul lung Mulți
CINSTIŢI GAZDE VESTEA BUNA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356580_a_357909]
-
de femeie pelin crescută-n lacrimi încărunțite în drumul neștiut de mine iubește-mă în neștirea așternuturilor de lumină devorează-mi timpul până în măduva sufletului care mai atârnă-n saltimbancul ciob de apă ai înflorit cimitirele unde dorm iarna leii plouă cu liniște ascultă rugămintea proscrisului ce-și caută sfîrșitul în palmele tale Referință Bibliografică: rugăciune în ceață / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile
RUGĂCIUNE ÎN CEAŢĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356611_a_357940]
-
vrea dar se duce își poartă ca și noi o cruce miroase a mere, a gutui stă în cămară sfoara de ceapă pusă în cui alături împreună doi câte doi stau fără să latre căței de usturoi e toamnă și plouă pe drumuri de smoală copiii mărunti aleargă spre școală vrăbii pe garduri în curte lătrat până si soarele a dezertat dârdâim, ne ia frigul gata cu joaca toamna-i aici vara e gata. Referință Bibliografică: Toamna... / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe
TOAMNA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356638_a_357967]
-
ceva de-ale gurii. Atât îi mai trebuia! Nu-l va spăla nici toată ploaia asta de gura ascuțită a nevesti-si. - Mitică, ai zis că mergem la tine, să-mi dai banii ... - Mergem, Vasilică ... hâc!... dar nu vezi ce... hâc! plouă... hâc!... afară? Ți-i dau mâine ... - Băi, nu fi cotarlă, că acuși îți dau una peste bot de nu te mai scoli de ... hâc!... de jos ... hâc! Auzi tu? - Hai, mergem prin... hâc!... ploaie? Ha,Ha! râse Mitică văzând cum
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356643_a_357972]
-
mi secera dușmanii, de-oi adormi, îndatorat, sub murg - o, Doamne, să nu mă ierți de-oi spune Lumii o minciună ci, doar, săpậndu-mi singur groapă într-o dumbrava nouă, ci, doar, visậnd un curcubeu, dup-o furtuă ce ma ploua, ci, doar, rotindu-mă, ca un vultur, peste o pajiște de luna. Citește mai mult ELOGIU MURGULUIO, Doamne, nu mă-ndura spunậndu-i timpului o poezieci, doar, scrậșnind-o între dinți, ca pe o poama pădureața,ci, doar, purtậnd-o, de povară, ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
și-mi secera dușmanii, de-oi adormi, îndatorat, sub murg -o, Doamne, să nu mă ierți de-oi spune Lumii o minciunăci, doar, săpậndu-mi singur groapă într-o dumbrava nouă,ci, doar, visậnd un curcubeu, dup-o furtuă ce ma ploua,ci, doar, rotindu-mă, ca un vultur, peste o pajiște de luna.... X. ELOGIU CELOR NELUCRATE, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011. ELOGIU CELOR NELUCRATE Oare sus, acolo, printre stele, clopotul mai bate? după
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]