8,496 matches
-
înveșmântat tot în alb. Acesta era găurit în cap. La zece metri de ei, se vedea o ascunzătoare. Avea un acoperiș jos, plat și alb, sprijinit pe trei stâlpi scurți, care îngăduiau la nivelul solului ample deschizături pentru vederi periferice. Podeaua acesteia era mai joasă decât solul, întrucât puteau sta în picioare în ea. Se lăsară în jos și se strecurară înăuntrul vizuinii. Spațiul dinăuntru era îndeajuns de mare încât să încapă toți. În mijlocul podelei era o trapă. Aici zăceau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
solului ample deschizături pentru vederi periferice. Podeaua acesteia era mai joasă decât solul, întrucât puteau sta în picioare în ea. Se lăsară în jos și se strecurară înăuntrul vizuinii. Spațiul dinăuntru era îndeajuns de mare încât să încapă toți. În mijlocul podelei era o trapă. Aici zăceau trei soldați, aruncați pe jos ca niște păpuși stricate. Erau spintecați de jos în sus, de la bazin până în inimă. Mi se par familiare tăieturile astea... făcu Sergheiov. Asasinatul Eiffel! zise Corvium. Și ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
exact aici, pe marginea covorului, Hélène Lange zăcea, chircită, și nu arăta deloc frumos, pentru că fusese sugrumată. Încă avea pe ea rochia mov, dar Își scosese șalul și pălăria, găsite În cuierul de pe coridor. Sertarele mobilelor erau deschise și pe podea erau răspîndite hîrtii și cutii de carton. — Viol? — Nici măcar tentativă. Și nici n-a fost furat ceva, după cîte știm. Articolul apărut În dimineața asta În La Tribune e destul de exact. Într-un sertar, am găsit cinci bancnote de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Aici era doar un amator, o persoană venită la cură. CÎnd să apese pe butonul soneriei, observă că ușa vopsită În alb era deschisă. O Împinse și zări o fetișcană, de nici șaisprezece ani, care spăla cu o cîrpă umedă podeaua coridorului. Purta o rochie atît de scurtă, Încît, atunci cînd se apleca, i se vedeau chiloții roz. Avea gambele și coapsele groase, informe, așa cum se Întîmpla la vîrsta ingrată. Ai fi zis că sînt picioarele unei păpuși ieftine, a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cap. — Mi-e rușine să mă vadă așa, neputincios. Ochii Liviei se umplu de lacrimi. Îl sărută duios pe frunte. Hai să mai încercăm o dată, șoptește. Ține-te cu o mână de marginea patului. Pe cealaltă i-o proptește în podea. — Acum, încearcă să te salți când te împing în sus. Se impacientează. — Lasă-le naibii de picioare, că mai mult te încurci în ele. Reușește cu chiu, cu vai să-l urce în pat. Se așază și ea istovită pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-ți ascunzi intențiile sub mantaua șireteniei. Hohotește scurt. — Ești de zece ori mai deștept decât toți ceilalți la un loc, așa că-i poți juca pe degete. Ușor îmbujorat la față, dar încă nedumerit, secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați cu administrația și comandamentele militare. Chicotește batjocoritor. — E nevoie să le gâdilăm orgoliul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fermecat, cu peșteri, stânci sălbatice și alte bazaconii. Visează cu ochii deschiși la gră dinile Hespe ridelor ori, cine știe, poate chiar la parcurile suspen date ale Semiramidei sau ale lui Syrus, regele perșilor. Izbește, înciudat, cu tocul sandalei în podea. Va stârni mânia zeilor și a oamenilor cu dorința aceasta nefirească de a schimba fața naturii și de a cultiva paradoxul. Auzi colo! Să îngemănezi freamătul Romei cu liniștea de la țărmul mării și să trăiești în interiorul unui oraș ca la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cerșește, cu brațele întinse, mila împăratului: — Iertare, preamilostive stăpâne, dar înălțându-l astfel, îl con damni fie la moarte, fie la nebunie, fie la amândouă la un loc. — Cum îndrăznești? șuieră Augustus. — Preabunule, iartă-mi cutezanța, se smiorcăie secretarul. Atinge podeaua cu fruntea. Împăratul îl privește consternat preț de câteva minute bune. Înțelege că e vorba de ceva foarte grav, altminteri Ianuarius - cu sobrietatea lui caracteristică - nu s-ar preta la un asemenea circ. Se apleacă și-l bate liniștitor pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de misive de dragoste când vinul ăsta a fost pus la învechit și strecurat prin pânză de sac. Puțin mai liniștit, Ianuarius îndrăznește: — Omul nostru are ogoare întinse... Nerăbdător, Augustus pune jos cupa și bate ușurel cu talpa piciorului în podea. — Asigură Casei Imperiale proviziile de vin, ulei și băuturi care se obține din alac, se grăbește Ianuarius să adauge. — Bine, și ce-i cu asta? suspină nefericit principele. — Printre terenurile sale se află și niște pășuni pe care a pus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Își dă seama că veselia lui e deplasată și se oprește îmbufnat. Se răstește apoi, hachițos: — De cine s-a îndrăgostit? De cineva de care nu-i era permis, bănuiesc? Ianuarius aprobă din cap, fără să-și ridice ochii din podea. — Chiar trebuie să-ți scot vorbele cu cleștele din gură? mâ râie Augustus. — De fata lui Plautius Silvanus, rostește, palid la față, liber tul imperial. Trăsnetul să fi căzut alături, nu l-ar fi uluit mai tare pe îm părat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de spută care se opresc, parcă îna dins, pe piesa centrală a mozaicului, o dală de marmură ornamentată cu cubulețe minuscule din piatră, într-o infinitate de nuanțe sclipitoare. Nu se poate gândi la nimic. Se concentrează, ca hipnotizat, asupra podelei. Observă că bordura din jurul emblemei este ușor ciobită. Se gândește că meșterul a executat-o probabil în altă parte, la el în atelier după toate probabilitățile, și a inserat-o după aceea aici. Capul îi vâjâie. A sesizat instinctiv jocul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bătrân înnodându-și mânios sprâncenele la baza nasului. Se panichează. Adaugă grăbit: — Cerșesc în felul acesta protecția zeităților de dedesubt... Arată cu degetul spre pământ. Augustus se apleacă din scaun în bătaie de joc și cercetează cu o atenție exagerată podeaua, ca și cum s-ar aștepta să vadă deschizându-se gaura prin care ies spiritele malefice. Ridică apoi o privire de plumb către Trio și rostește răspicat: — Claudia Appia este fiica lui Appius Claudius Pulcher, consul al poporului roman! Răcnește fără să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ale industriei decadenței cu învățatul? Se apleacă și culege de jos ceva sfărâmat. Își dă seama că este totuși o literă de fildeș. O contemplă un timp, mușcându-și nervos buzele, după care o lasă să cadă la loc pe podea. — Eu știu că vechea educație, simplă și rustică, nu mai corespunde secolului nostru, dar cea pe care le-o dați voi copiilor mei este atât de rafinată, încât mi-e greu să nu o consider efeminată. Termină pesimist: — După câte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reușit să le-o ia înainte și să pună cinci legiuni între insurgenți și Italia. Începe să simtă cleștele de foc ce-i încinge fruntea. A cam întrecut măsura cu băutura aseară... Privirea îi alunecă la toga răvă șită de pe podea. Îi revede într-o străfulgerare pe principe și pe reprezentanții comițiilor centuriate, veniți să-l întâmpine. Un zâmbet fugitiv îi luminează fața. L-au primit cu jocuri de gla diatori. Unde au avut loc festivitățile?... Strânge din ochi încercând disperat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de milioane“. Sunt bombardată în fiecare săptămână cu scrisori de la persoanele triste sau singure din Kilburn care nu au nimic mai bun de făcut decât să pună întrebări de genul „Care este cel mai bun mod de a curăța o podea de linoleum de culoarea marmurei albe, care a devenit galbenă?“ sau „Am o pereche de sfeșnice de argint moștenite de la bunica mea. Argintul și-a pierdut acum luciul, vreo sugestie?“. Și în fiecare săptămână stau ore întregi la afurisitul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
chiar și când îmi sorb eu ceaiul. ― Suntem îndrăgostite, spune Lisa în cele din urmă, uitându-se la mine pentru prima oară în seara asta. Avem un nou client, absolut uluitor. Acum Sophie pare interesată, iar eu mă așez pe podea, cu picioarele încrucișate și luându-mi neîndemânatic rolul de curierul inimilor. ― Sincer, Mimey, tipul ăsta chiar era superb, dar nu știm pe care dintre noi o vrea. Sophie se preface că-i aruncă o privire urâtă Lisei, care zâmbește larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Lisa rânjește, fericită că a fost și ea inclusă de data asta; are încredere că, având această șansă, Ben va alege buclele ei jucăușe. Fetele aud cum se trântește ușa de la intrare. Jemima urcă scările și-și lasă plasele pe podeaua sufrageriei. ― Ooo, fac fetele într-un glas. Ai fost la cumpărături. Arată-ne ce ți-ai luat. ― Nu e prea interesant, spun eu, când de fapt sunt foarte entuziasmată, atât de entuziasmată încât nu cred c-o să pot dormi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
arate niște exerciții de încălzire. Mă conduce la bicicletă, și spune: ― Zic că cinci minute pe bicicletă ar fi de ajuns ca să te încălzești. Stau și pedalez, iar în două minute transpirația mi se scurge de pe frunte și picură pe podea. ― Asta e, spune Paul. Te descurci minunat, aproape ai terminat. Doamne, vreau să mă opresc, deja îmi pot simți mușchii, câți or fi acolo, în picioarele mele, simt cum mă dor, dar dacă Paul spune că pot, atunci pot. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care chiar sunt delicioase - după care ne urcăm înapoi în mașina lui și mergem acasă, și ce mai casă! Brad locuiește într-o casă superbă cu vedere la plajă. E o casă modernă, arată ca o cutie: înăuntru, camere imense, podele albe de lemn care se întind cât vezi cu ochii, iar ferestrele franțuzești se deschid spre o platformă mare de lemn. ― Am cumpărat-o pentru că spațiul îmi amintește de un atelier, spune Brad. Eu stau pur și simplu în centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lângă foc pe niște picioare surprinzător (sau poate nu) de instabile, după care aproape că mă prăbușesc în fața șemineului. Brad se duce să facă cafeaua, și când e gata, o așază pe măsuța de cafea din spatele meu. Se așează pe podea lângă mine și-mi dă părul din ochi. Știu c-ar trebui să fiu emoționată, în oricare alte condiții probabil că aș vomita, dar acum sunt mult prea dusă ca să mai simt vreo emoție, ca să-mi mai fac griji despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
este faptul că aici sunt bărbați și femei în număr egal, acoperiți cu toții de ultimul răcnet din lycra: toți respiră adânc și-și contorsionează trupurile în poziții stranii. ― Nu sunt sigură că pot ține ritmul, gâfâie Jemima. Stă întinsă pe podea, cu picioarele date peste cap și se chinuie să facă în așa fel încât degetele de la picioare să atingă podeaua chiar deasupra părului. ― Te descurci minunat, spune Brad, și pare atât de relaxat. E întins chiar lângă ea, și parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
adânc și-și contorsionează trupurile în poziții stranii. ― Nu sunt sigură că pot ține ritmul, gâfâie Jemima. Stă întinsă pe podea, cu picioarele date peste cap și se chinuie să facă în așa fel încât degetele de la picioare să atingă podeaua chiar deasupra părului. ― Te descurci minunat, spune Brad, și pare atât de relaxat. E întins chiar lângă ea, și parcă ar face asta în fiecare zi din săptămână. Te vei simți grozav după aceea, adăugă. Acum sst. Respiră. Jemima face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i barba ușor nerasă cu obrazul, și-mi permit să mă simt mai bine. Brad îmi cuprinde spatele ușor, mișcându-și mâna încet în jos, până când alunecă între picioarele mele, iar eu nu-mi pot reține gâfâitul. Alunecăm jos, până pe podeaua bucătăriei: curând, micul-dejun a fost uitat, iar singurele sunete care se aud din bucătărie sunt șoaptele noastre și gemetele de plăcere. ― Chiar te iubesc, îi spun eu după aceea. Probabil că asta a fost cea mai bună partidă din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
i-ai oferit lui Brad informația că-l iubești, și de data asta ai spus-o tu prima, n-a mai fost un răspuns la replica lui. Chiar îl iubești, Jemima, chiar îl iubești? Cum stă ea întinsă acolo pe podea și-i atinge mușchii spatelui lui Brad, Jemima începe să creadă pentru prima oară că ar putea chiar să-l iubească, că totul ar putea merge bine, până la urmă. ― Îmi iau liber azi, spune Brad, în timp ce se duce la duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
venite de la un grup de băieți care stau lângă un casetofon de ghetou, ne continuăm plimbarea, până ce dăm de Shutters on the Beach, cel mai tare hotel din zonă, după cum spune Brad. Mergem prin hol, și chiar că e frumos. Podele de lemn strălucitoare, canapele umflate, tapițate cu damasc alb, vaze frumoase cu trandafiri proaspeți, așezate pe mobila veche. Mergem prin hol și ne așezăm pe terasa care cu vedere la ocean, desfătându-ne cu mâncarea delicioasă, și desfătându-ne unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]