2,948 matches
-
detașat viitorul. Am păstrat peste ani o fotografie a dragilor mei părinți, mire și mireasă, făcută pe undeva prin preajma primului război mondial. Tata, un bărbat înalt, frumos, cu un zâmbet cald în colțul gurii, cu un păr bogat, ușor ondulat, podoabă pe care am moștenit-o și eu, ferit de pacostea cheliei. A fost un om credincios, blajin, cinstit și harnic, ordonat, meticulos, iubindu-și cu multă duioșie copiii, pe care nu i-a "atins" niciodată, lăsând treaba asta ingrată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de kilometri parcurși pe întuneric și ne-am făcut cruce prin ce am trecut. Acum mai întâlneam din loc în loc un suflet de om cu câte o mică baracă, unde se puteau cumpăra tot soiul de produse artizanale, în special podoabe confecționate din pietre semiprețioase. De la Tres Marias aveam să achiziționăm o adevărată bijuterie "prețioasă" un surubi de 25 de kilograme, cu care ne-am ospătat cu toții la întoarcerea la Rio, pentru a sărbători, ca marii navigatori, descoperirea de noi pământuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
confecționarea de saci pentru cereale, ulcioare, haine, încălțăminte, șei. Dacă lemnul e slab reprezentat, fiind puțin folosit în gospodăria gaucho, în schimb obiectele de metal (fier, cupru, alpaca, bronz, argint) abundă într-o varietate de forme și utilizări: unelte, cuțite, podoabe pentru șei, vase pentru apă, vin și mate. Colecția de obiecte din argint e una din cele mai valoroase din lume, ilustrând măiestria și simțul artistic al meșteșugarilor locali. Plasat în centrul capitalei, de câte ori ieșeam de la o întâlnire "cu probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
minusculelor bazine de safir. Locul unde mă aflu este desigur Abbazia, pe țărmul Adriaticei. Obiectul de la Încheietura mâinii mele, care arată ca un inel de șervet fantezi, confecționat dintr-un fel de celuloid semitransparent, verde deschis cu roz, este o podoabă dintr-un pom de Crăciun, pe care Onia, o verișoară drăguță, de aceeași vârstă cu mine, mi-a dat-o la St. Petersburg, cu câteva luni În urmă. Am păstrat-o, din motive sentimentale, până ce s-au format Înăuntru niște
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de iubire... Maria, îmbujorată, zâmbește și-l mustră în șoaptă: Inegalabilul meu Domn s-a cam întrecut din "împărtășanie". Ștefane, șăzi binișor... Se uită lumea la noi... Să ne veselim! De aceea, după ospăț, te îmbraci cât mai simplu, fără podoabe. Coborâm în târg și ciocnim și cu poporul Sucevei. Încingem o horă, de la vlădică la opincă. Eu? Ce să caut acolo în cârd cu prostimea? șoptește ea înțepată. Maria, ești "Doamna țării"! șoptește Ștefan cu reproș. Ești "Doamna lor". Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de mână și o conduce prin cărarea deschisă în adunare. Îi sărută mâna: Doamnă, nu mă uita în rugăciunile tale. Maria se înclină ușor și iese. În urma ei, Ștefan strigă cu o nuanță de poruncă: Și, nu uita! Simplu! Fără podoabe! Pușcile bubuie pe metereze... Bre, Neamțule! se răstește Ștefan. Suntem sătui de bubuială! Ne e dor de liniște! Jawohl! sare Herman un tânăr blond, roșcovan, grăsuliu, luând poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
foarte mari, de un albastru ca al florilor de câmp, erau de o franchețe și de o voioșie dezarmante. Lena Ceptureanu era bogată și, desigur, elegantă, după cum impunea stilul epocii (deși, judecând după fotografia Cabinet Mandy, conta mai mult pe podoabele ei naturale) ; Eliza Băicoianu, după primul război, era săracă, iar Matei îi reproșează în jurnal lipsa de eleganță. Era totdeauna foarte simplu îmbrăcată, modest chiar, dar nu fără gust ; nu era la ea lipsă de eleganță, ci indiferență și naturalețe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din care-și făcea coc. Tot timpul umbla îmbrobodită. N- am văzut-o niciodată înbrăcată decât în haine lungi. Totdeauna era îmbrobodită cu un „cașmir” negru. Niciodată nu s-a gândit la distracții sau la îmbrăcămite de lux, sau la podoabe femeiești. Sobrietatea i-a împodobit toată viața. Niciodată n-am văzut-o stând, fără să lucreze. Era absolventă a șapte clase primare. Îmbrăcămintea ei era cât se poate de modestă, dar nu sărăcăcioasă. Lenjeria, pentru toți ai casei era lucrată
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să fie „vindecat” la vederea regelui și a reginei. Dacă m-am comparat cu un indian, un eschimos, mai înainte, trebuie adăugat că simt ca și un african, sunt fetișistă și cred că vederea regelui și a reginei (cu toate podoabele regalității și învestiturii divine pe ei) are o forță terapeutică imensă asupra celor bolnavi. Pentru că Andrei se simte din ce în ce mai rău, i-am propus să vină cu mine să-i vadă pe monarhi, diamante, safire, candelabre și ritualuri străvechi. Neavând frac
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
între vase disproporționate, ca dimensiuni, așa cum se desfășurau între pirați și corăbiile atacate ; Dixon a pictat, în 1901, și un tablou cu asaltul vasului Swallow asupra lui Royal Fortune, nava piratului Bartholomew Roberts). Edward Teach, poreclit Blackbeard datorită uriașei sale podoabe faciale, pe care și-o împletea cu panglici colorate în șuvițe, fusese corsar englez în Războiul Reginei Anna înainte de a deveni pirat în echipajul lui Benjamin Hornigold. După o reputație minoră în largul apelor de lângă New Providence, la concurență cu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
județean, XI-XII, 1984-1985, p. 343350. De notat nostalgia cu care Ștrulică amintește de foștii colegi, de limba țării din care plecase și de natura de la Fălticeni unde, în septembrie când îi scria lui Labiș, ruginesc frunzele și copacii își pierd podoaba. Luată de Ștrulică, inițiativa corespondenței evidențiază prestigiul de care se bucura Labiș între colegi. Multă vreme editorii corespondenței lui N. Labiș n-au cunoscut cine este acea enigmatică „Lucica” căreia, din Văleni, poetul îi adresa, la 1 septembrie 1953, declarația
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
prestigios al Parisului. Parisul acelor timpuri a fost prea adesea descris ca să-i mai amintesc pe larg fizionomia și farmecul. Pe vremea "castanilor și a echipajelor", atît de bine descrisă de D-na de Gramont-Clermont-Tonnerre, Parisul își etala frumusețea și podoabele fără nici unul din acele neajunsuri pe care trebuiau fatalmente să se impună mai tîrziu progresul mașinismului combinat cu dezvoltarea industrială și comercială. Avenue des Champs Elysées, din Place de la Concorde la Arcul de Triumf, nu arăta decît fațade nobile, retrase
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu nălțime covârșește cerurile, și pentru mirosul cel din fire s-au arătat departe de toată stricăciunea; aleasă este, că este crin, că măcar de-au și născut între mărăcinii nenorocirii cei de obște, iar nu și-au pierdut niciodată podoaba albiciunii; aleasă este, că este nor, care n-au ispitit nici o greime a păcatului; mai aleasă este, pentru că este fecioară mai nainte de naștere, fecioară în naștere, fecioară și după naștere; și este o adâncime nepricepută a bunătăților și o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o uimitoare asemănare cu dialogurile de mai târziu ale lui Leopardi. Omul cu aspirațiile lui morale e pus în fața implacabilei Firi, care se așează în poziția ispititoare a lui Mefistofeles. "Văd - obiectează Înțeleptul în frumoase imagini de risipire - frumusețile și podoaba ta ca iarba și ca floarea ierbei, bunurile tale - pulbere și fum, carile cu mare grosime în aer se înalță și, îndată răschirîndu-se, ca când n-ar fi fost, se fac". Dar Lumea îi pune înainte avuția, izbânzile, gloria, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
brîu-ncins. Făr' de putere împotrivă-mi, pădurea-ntreagă-mi este roabă, Ea ce mă-nlănțuia cu aspra-i mireazmă și cu teama grea, De-acum împărăția-i toată de taină și fior e-a mea Și-nveninata-i vrăjmășie e cucerita mea podoabă. Capitolul XXI SIMBOLIȘTII "VIEAȚA NOUĂ" Simbolismul s-a născut în mediile "nesănătoase", fie la socialiști, cu proletari suferind de ftizie, trăind în mahalale zdrobite de ploi, fie la aristocrații cu simțurile delicate, sensibile la parfumul florilor și fragilitatea bibelourilor, la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Mă uit în oglindă și nu te mai chem Și nu te mai cer ca-nainte, Și totuși sunt clipe în care mă tem De parcă mi-ai sta dinainte, Și-n grabă pe umeri, pe sânii mei vani, Desfășur cărunta podoabă, Să-nvălui ruina pierduților ani, Să-ți cad în genunchi ca o roabă. În genere confesiunea smerită și demnă e de o mare suavitate: Nu mi-am plecat genunchii Și-n casa mea săraca Cei pământești N-am atârnat pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deasupra mumiei mortului stă un înger în poziție orizontală care ține în mînă roata vieții sau roata destinului. Imaginea este identică cu cea de pe tăblița 11 iar îngerul are barbă tunsă scurt, ori se știe că egiptenii nu purtau ase-menea podoabă, aceasta fiind specifică geților. Informațiile dovedesc fără putință de tăgadă că între cultura egipteană și cea a geților au existat legături directe și nu-meroase pentru că egiptenii nu puteau accepta în religia lor elemente atît de impor-tante din religia geților dacă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
chiar de vom face mare supărare ivriților mincinoși. Așera era o zeiță filisteană a fertilității descoperită în multe locuințe înainte de secolul Vl î.e.n. sub forma unei statuete ce prezintă o femeie pînă la brîu cu trăsă- turi fine, cu o podoabă pe cap, parcă din monede, cum poartă și astăzi unele bănățence dar și regina Șubad din Sumer. În brațe ține un copil mic în scutece. Dar statueta a fost descoperită și în numeroase morminte care erau niște găuri orizontale săpate
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu același nu-me, vesel, ce ajută la nașterea copiilor și protejează femeile după actul creației vieții. Duhul este reprezentat de un bătrîn cu fața bucălată, cu barbă iar pe cap poartă o coroană de pene fixată într-o bentiță. Aceeași podoabă capilară o poartă și prizonierii filisteni ai faraonului egiptean Șeșonk pe la anii 935 î.e.n. Tot în această regiune, începînd cu secolul lll al erei noastre, sînt amintite mai multe biserici, unde oameni ai neamului bes continuînd practicile esenilor, veniți de la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lor. Arimaspii După poetul Pindar, hiperboreii purtau pe cap coroane aurite de lauri, iar arimaspii își legau pletele cu șireturi din aur și purtau deasupra frunții prinse într-o bandă sau coroană îngustă, ornamente de flori sau stele strălucitoare. Asemenea podoabe s-au descoperit că purta regina Șubad din Sumer, neamul nostru arimin despărțit de cel carpatin pe la mijlocul mileniului lV î.e.n. Pindar îl ci-tează pe poetul epic Pherenicos din Heracleea astfel: ,,Hiperboreii locuiesc în părți- le îndepărtate lîngă templul lui Apolo
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
metocul get de la Șinca Veche, Sîntu sau Senta poartă pe cap o bentiță cu un obiect mic poziționat pe frunte dar și pe T 19, la fel poartă Zamolxe după cum se vede pe T 3, iar martirizatul Ili are aceeași podoabă capilară cum vedem pe T 54. Înțelesul acestui obicei îl descoperim în niște versuri populare care spun că obiectul de pe frunte era un fel de ochi ce putea pătrunde în întreaga înțelepciune a lumii. Acest obicei de a purta obiectul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
asta nu în- seamnă că în jurul Carpaților nu a existat civilizație și pe aceste plaiuri se aciuaseră fel de fel de albinoi turbați cum spune jupînul mincinoșilor, Herodot. Dacă marele Zamolxe a reușit să înduplece neamul geților să renunțe la podoabele și banii din aur, convingîndu-i că este un metal blestemat trimis de draci pentru ispitirea firii și sufletului omului, reformînd în profunzime mentalitățile religioase și morale ale neamului său, înseamnă că aici era o societate așezată care putea înțelege asemenea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și malachita, iată terasele încălecate, balustradele în zig-zag, treptele, mii de trepte... Iată ferestrele mici ca de bunkere, iată coloanele și iată bolțile, iată acoperișele suprapuse. Iată luminile pierzându-se în Lumină. În amurgul greu muntele strălucea, mai încărcat de podoabe decât oricare altul, munte sculptat în fildeș, arhitectură pustie... (M. Cărtărescu, Orbitor). ( iată − prezentativ citațional: Iată ce scria, de pildă, în 1932, cel mai virulent ideolog antieuropean român, Nae Ionescu. Cităm după ediția originală: Roza Vânturilor (București, Cultura Națională, 1937
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
cozi, din care-și făcea coc. Tot timpul umbla îmbrobodită. Nam văzut-o niciodată înbrăcată decât în haine lungi. Totdeauna era îmbrobodită cu un „cașmir” negru. Niciodată nu s-a gândit la distracții sau la îmbrăcămite de lux, sau la podoabe femeiești. Sobrietatea i-a împodobit toată viața. Niciodată n-am văzut-o stând, fără să lucreze. Era absolventă a șapte clase primare. îmbrăcămintea ei era cât se poate de modestă, dar nu sărăcăcioasă. Lenjeria, pentru toți ai casei era lucrată
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Brăescu, Lazăr Bădescu, Matei Eminescu (fratele poetului) etc., etc. De asemenea, elevii școalei normale de institutori, ai șlcoalei de belle-arte, ai conbservatorului de muzică și declamație, studenți universitari, elevi ai școalei de infantrerie. înmormântarea, deși simplă, fără pompă și nicio podoabă, a fost pătrunsă de o solemnitate duioasă și sinceră, tocmai prin simplitatea ei. Flori, în profuziune, coroane, buchete și jerbe. Un dric mic, tras de doi cai neacoperiți, forma tot aparatul de doliu. Slujba religioasă a fost oficiată, numai de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]