7,468 matches
-
profesoară de limba și literatura română, antrenoare, bibliotecară, Floarea Cărbune îmbină într-un mod fericit reveria lecturii cu agilitatea sportului, ficțiunea debordantă cu intrarea fermă în realitate, visul cu cotidianul. Paradoxul este modalitatea esențială de abordare în viața și creația poetei Floarea Cărbune. Într-o autocaracterizare, ea face declarații pline de afecțiune (ador natura, anumiți oameni; iubesc viața și poezia ei; iubesc și respect manifestarea lui Dumnezeu; vă iubesc), ceea ce dovedește implicarea ei integrală, dorința de a participa, de a cunoaște
CARMEN CĂTUNESCU DESPRE SCRIITOAREA FLOAREA CĂRBUNE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349953_a_351282]
-
A EDITURII ARMONII CULTURALE: - „BRODERIE DE GÂNDURI” DE BOMBONICA CURELCIUC (SUCEAVA) Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 630 din 21 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului În colecția LIRIK editurii ARMONII CULTURALE a apărut, de curând, o nouă carte a poetei BOMBONICA CURELCIUC (Suceava), intitulată BRODERIE DE GÂNDURI. „Chiar dacă autoarea mărturisește, cu modestie, ca versurile sale sunt scrise doar pentru sine, exprimând trăiri proprii, împliniri ori dezamăgiri, doruri prezente ori reminiscențe dureri, putem afirmă că poeziile Bombonicăi Curelciuc, dincolo de semanticile pseudo-comune
– „BRODERIE DE GÂNDURI” DE BOMBONICA CURELCIUC (SUCEAVA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344461_a_345790]
-
Daniela Voiculescu semnează în volumul II din „Mărturisirea de credință literară”, ce face parte din seria depozițiilor colective inițiate de Asociația Română pentru Patrimoniu și Asociația Scriitorilor Creștini din România. Mărturisirea ei de credință literară este de fapt, așa cum afirmă poeta însăși, cheia adevărului. La Daniela Voiculescu, “nemăsurata iubire, măsura vieții...” se concretizează într-un mesaj puternic, ce are la bază o filosofie simplă. “Dacă dragoste nu e, nimic nu e.” La începutul acestui an, pe 11 februarie, are loc lansarea
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
Dan Vulpe, și având pe copertă pictura „La querrera” (Războinicul), realizată de Marisol Hume, cartea vine să întregească experiența poetică a autoarei. De numele Danielei Voiculescu se leagă și volumul „In memoriam ARTUR SILVESTRI”. Într-un eseu și un poem, poeta își exprimă regretul pentru faptul că nu a reușit să îl cunoască pe marele om de cultură decât prin firul unei lumi virtuale... Și ca un tribut adus amintirii sale, pe care o va păstra mereu vie, Daniela Voiculescu își
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
propria experiență de viață, autoarea prezintă lupta sa pentru a fi înțeleasă, iubită și prețuită, ce devine, în simbol, lupta oricărei femei... Cartea debutează sub semnul certitudinii. Primul poem, “Nicio nedumerire”, vorbește despre o descoperire cu valoare inițiatică, atât pentru poetă, cât și pentru cel pe care îl iubește: “ ieri, am înțeles că nu există nicio nedumerire, nicio fărâmă de negru între noi... și plictiseala, despre care tu vorbești, nu va veni niciodată, pentru că noi suntem inventatorii cuminți ai cuvântului, mângâierii
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
scriu, indiferent de timpul în care au trăit și de curenul literar căruia i-au aparținut. Probabil că tocmai această spaimă de o stare sufletească apăsătoare ce s-ar putea instala cândva, între ea și cel drag, o determină pe poetă să se raporteze la “ieri”. Trecutul rămâne un reper stabil, pe când prezentul și viitorul nu oferă siguranță. Timpul în sine este format din clipă, clipă cu valoare de simbol, pe care Daniela Voiculescu își dorește să o dumnezeiască. În “Nesocotind
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
liber,/ lângă pasul tău roșu...”. Prea multe renunțări, prea multe negații, iar de aici și până la a ajunge la ideea că “există un scenariu de soartă” (Protestul îngerului) nu mai este decât un pas. Iată de ce, așa cum este și firesc, poeta conștientizează efemerul existenței: “eu sunt un vis.../ și visul ține puțin!/ eu sunt un vis frumos.../ și visul frumos ține și mai puțin!”. De altfel, starea de tristețe persistă și devine emblematică pentru paradisul pierdut al Danielei Voiculescu: “lacrimile mă
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
ama pensare, per favore!). Peste tot, Daniela Voiculescu rămâne așa cum o știm - experimentează azi, acel ieri ce îi conturează profilul și dragostea: “mă uit la ceas și văd trecutul./ fluturi de mai, vibrând pe inima noastră.” (Ultima dublă). “In extremis”, poeta se vede obligată să penduleze “între taină și delir, picurând alchimic un fir pe care se vor strânge inimi de perle”. Această echilibristică sfărșește în recunoașterea plină de franchețe a unei neliniști existențiale, ce are ca rezultat destrămarea universului ce
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
închisoarea mea va crește ca un turn din vise, povești și speranțe... cât voi mai continua? poate... o veșnicie! trăind din poezie. firavă ca o frezie, minunată iluzie!” (Protestul îngerului). Obsesia timpului se proiectează asupra celui iubit, perechea alături de care poeta află sensul echilibrului bărbat-femeie: “ești timpul meu.../ lecția pierdută de tristul profesor,/ ca să simtă dulcele mister al jocului/ din rai... și toți, citind acest poem,/ își vor dori să moară... hai-hui...”. (A, da, iubesc!). Și totuși, Daniela Voiculescu sfidează moartea
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
moară... hai-hui...”. (A, da, iubesc!). Și totuși, Daniela Voiculescu sfidează moartea. Ea are puterea să spună: “am murit... și mă bucur!” Pentru că “de fapt... am învins timpul!“ (Un mesaj de iubire). Însă Cronos nu poate fi biruit decât metaforic. Iar poeta înțelege acest lucru. În celălalt taler al balanței se află sentimentul sacrului. Dialogul poetei cu divinitatea este nostalgic, cu valoare de experiment, dovedind vulnerabilitatea ființei ei: ”ce caut eu, Doamne,/ în pustiul lumii?/ mângâie-mă, Doamne,/ cheamă-mă la Tine
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
să spună: “am murit... și mă bucur!” Pentru că “de fapt... am învins timpul!“ (Un mesaj de iubire). Însă Cronos nu poate fi biruit decât metaforic. Iar poeta înțelege acest lucru. În celălalt taler al balanței se află sentimentul sacrului. Dialogul poetei cu divinitatea este nostalgic, cu valoare de experiment, dovedind vulnerabilitatea ființei ei: ”ce caut eu, Doamne,/ în pustiul lumii?/ mângâie-mă, Doamne,/ cheamă-mă la Tine!” (Black wind). În poezia Danielei Voiculescu, nimeni și nimic, în afara divinității, nu are legătură
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
ființă nu poate fi întreagă, atunci când nu are parte de bucurie. Din nou, în ”Oriental Sweetness”, aceasta Îl invocă pe Dumnezeu, de care depinde ca unică opțiune viabilă: ”Doamne, câtă dezamăgire mă împinge de la spate, câtă tristețe mă întâmpină!”. Durerea poetei nu este o mască: ”este ca și cum ai începe direct cu sfârșitul... gata, trebuie să mori!” (Un număr prea mare). Incursiunea în propria existență începe la Daniela Voiculescu cu un punct terminus. Povestea ei de viață are gust de ”sare de
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
mai au aceste lacrimi?/ sau această moarte!”. Într-un astfel de joc, ce amintește de simbolismul lui De L'lsle Adam - ”și tu mă vei pierde,/și eu mă voi pierde/ căci eu sunt cea pierdută/ de îndată ce a fost găsită” - poeta se întreabă retoric: ”la malul mării mele,/ cine mă va mai găsi,/ dacă eu nu mă mai găsesc?”. Pentru autoare, iubirea ar trebui să fie elementul dinamic, menit să îi asigure comunicarea, libertatea, să destrame întunericul. Ea își exprimă credința
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
ce ar fi trebuit să aducă și nu să ucidă lumina: ”m-ai ucis, iubitule, tocmai când lumina/ îmi pătrunsese în suflet, cu luna...” (În orezărie). Un element luminos în versurile Danielei Voiculescu este faptul că dincolo de această tristețe ancestrală, poeta nu traversează o criză de identitate. Divinitatea o ajută să depășească momentele de cumpănă. ” vom spune tuturor că timpul trebuie trăit în sensul că Dumnezeu este mereu prezent... singura clipă în care putem să folosim timpul în favoarea noastră este prezentul
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
lumea din întuneric, să o mângâi... cine se va mai lupta cu diavolul, dacă se îngroapă viața, trăirea adevărată?” (Protestul îngerului). Sobrietatea stihurilor sale arată că Daniela Voiculescu își trăiește poezia pe care o creează și îi confirmă stilul inimitabil. Poeta produce o stare, concretizată în aspirații și năzuințe ce provin dintr-o altfel de lume, din lumea ei interioară, ce a rămas curată, neatinsă totuși, de dezamăgirile trăite: ”sunt un copil./ tresar și sper.../ iubesc și visez.../ rostesc, cu dor
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
încărcată de dramatism, în care iubirea, tristețea, perechea edenică, Dumnezeu sunt piese ale unui puzzle ce amintește de “o combinație de vis” (Doi adolescenți). Viața este surprinsă nefardată, iubirii i se aduce un elogiu profund, impostura în dragoste este demascată. Poeta mărturisește deschis, fără ascunzișuri de prisos, fără pudori inutile, ceea ce se întâmplă în interiorul sufletului ei. Starea de tristețe a Danielei Voiculescu prinde, cu fiecare vers, un contur nou. Imaginile se îmbină natural, într-un amestec perfect de modern și romantic
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
mai ține cont de nimic, ea aranjează cărțile, ea trișează!” (Symbol of the Power of Love), Daniela Voiculescu este în continuare, în căutarea dragostei. Volumul de față se dovedește o incursiune în prezentul devenit pe negândite, trecut, în care balansul poetei “se întreabă ce iubire să aleagă... reală sau virtuală?” (Symbol of the Power of Love). Volumul se încheie, așa cum era de așteptat, cu un gând despre iubire. Experiența descrisă este una reală, trăită, risipită cu generozitate. Dragostea se transformă la
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
că “ eternitatea nu poate exista fără iubire!” (Twinflames song), că “iubirea nu dispare niciodată!!!” (Respirația seminței). De azi înainte, Marea Imbrium își va purta și pe mai departe, valurile, dinspre larg către țărm și poate că odată, într-un final, poeta care i-a cântat frumusețea va găsi nu doar idealul mult visat, ci și răspunsul la o întrebare ce pare retorică, în momentul de față: “cine este Regina din Saba?” (Roving Eye). Octavian D. Curpaș Phoenix Magazine, Arizona www.phoenixmission
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
nr. 551 din 04 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Azi a văzut lumina tiparului cartea mea:"Ingerii urcă la cer", Coperta și grafica: - Mihai Cătrună Prefața Valentina Becart Note de lector Să am de unde curge veșnic... În primăvara anului 2009 poeta Maria Ileana Belean (pseudonim - Henrich Maria) publică primul volum de versuri intitulat "Jumătate fără nume", editura Nico. În anul 2012 aduce în fața cititorilor un nou volum de poezie „Îngerii urcă la cer”. Iată cum o prezintă domnul Nicolae Băciuț în
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
lui, adică desenul lui ideal. Lângă fiecare este, îngerul așează un cum ar trebui să fie. El conjugă neobosit, la optativ, curgerea vieții noastre, așa cum am face-o noi înșine dacă am fi în condiția lui.” (Despre îngeri - Andrei Pleșu). Poeta prinde „în tivul hainei unui vers” aducerile aminte când totul era „miere” și „muguri” și „amfore fine-n primăvară pictau cerul infinit” ... Astăzi „pașii gândurilor” rătăcesc orizontul și nu pot vedea decât cum „lacrima serii/ învață să moară/ în palmă
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
care urca pe treptele sufletului/ pentru a-mi fi mai aproape,/ mi-era frică să-l ating,/ nu erau cioburi.../ Dragostea/ ar trebui sculptată sub pleoapă,/ pentru a nu fi oarbă...” ( Acorduri line). „Eram liberi în clipe de tăceri...” spune poeta cuprinsă de nostalgia anotimpului neviciat de tumultul cotidian, de „orgoliul” luciferic al omenirii - omenire condamnată să-și poarte crucea grea a „păcatului originar”. Scrierea este concentrată în metafore fecunde cu profunzimi tulburătoare. Experiențele trăite sunt fructificate în versuri ce ating
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
concentrată în metafore fecunde cu profunzimi tulburătoare. Experiențele trăite sunt fructificate în versuri ce ating o treaptă înaltă de puritate și rafinament. Cuvintele - prinse într-un „joc” al imaginarului și fanteziei - se metamorfozează, curgând radioase în „fagurii” complexității semnificațiilor. Dorința poetei de a se elibera de „ulciorul de lut” care se fisurează, se degradează cu fiecare zi ce trece ... este acerbă! Doar îngerii sunt eliberați de povara „formei” și a transformării. Cine n-ar tânji după o existență angelică ... dincolo de eroziunile
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
trăirilor, în care sângele „arde” asemenea unui rug al suferinței. Cu toate durerile care persistă pe retină ... ai senzația că întreaga lume este concentrată într-o privire candidă și tainică. Încrezătoare în puterile imaginarului, eficace din punct de vedere semantic, poeta caută în invizibil cu aceeași ardoare cu care primele raze ale dimineții străpung abisul și umbra, provocând tainele universului ... gata oricând să-i subjuge întreaga ființă. „Oricât am încerca să înțelegem suferința de orice natură, nu vom reuși, pentru că înțelepciunea
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
suferind cu Cristos, veți găsi un sens tuturor încercărilor, de orice natură” (Iubirea și suferința creștin-ortodoxă). „lumina intră greu/ dar atâta timp cât cumpăr iluzii/ pentru zile când nicio rază/ n-ajunge păsării prin ochi/ mă-nfrunzesc/...” Pentru casa mea cumpăr iluzii). Poeta își hrănește clipele cu iluzii, trăirile-i extatice căpătând gravitate în fața întrebărilor inerente despre soarta omului în lume. Umbrele lăsate de lucruri și „pe fruntea schilodită de așteptare” sunt motiv de neliniște și meditație asupra efemerului. Conștiința se ascute până la
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
Exemple ca: „atârnată de umbra ta”; „aceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi...”; „și o las dezbrăcată în verdele fals,/ mimând veșnicia...”; „adăpostul amurgului/ se năruie”; „Viața/ se sfărâmă/ ziua/ părăsită/ de soare/ va lumina/ pasul meu/ etc. traduc starea poetei aflată de veghe la vărsarea râului în nebuloasa timpului. Spațiile pure, învăluite în lumină și slavă - sunt cele după care tânjește neîncetat - aceasta trăind cu credința “oarbă” că - odată trecută în „nefăcut” - în stadiul cel mai înalt posibil, adică de
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]