21,807 matches
-
a masacrului și, în același timp, dezvăluie proporțiile unui imaginar rănit. Astfel, dincolo de orice discurs, trăiești experiența concretă a dezastrului, experiență a distrugerilor provocate nu de ravagiile timpului, ci de cruzimea și de violența omului. Dureros este aici nu sentimentul poetic al ruinei, încercat în fața atâtor vechi mănăstiri, ci proiectul de a distruge, deliberat, oameni și opere deopotrivă. Sturua își plasează spectacolul său cu Hamlet sub semnul răzbunării, căci, dincolo de metafore și de imagini, la marginea din față a scenei rămâne
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
nici o greșeală, de la primul la ultimul rând, iar referirile culturale corecte, bogate și la locul lor. Merită, așadar, să continuați a scrie și a-mi arăta drumul evolutiv al textelor dvs. Transcriu aici două poeme, Vechi pretext pentru o artă poetică și Autoportret: "noaptea albă a hârtiei de scris/ pe deasupra căreia viscolește fumul țigării/ teama că n-am să pot greși atât de mult încât/ să mă credeți că trăiesc/ uite vine un anotimp neprielnic, sâmburii vorbelor/ nu mai dau rod
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
un efort de a vă aminti regulile cele mai simple de punctuație, iar criticii dvs. timișoreni să aibă în calcul și micile-mari scăpări atunci când vă încurajează peste măsură. (Angela Dragoș Potra, Timișoara). * în poemele Unde pun eu capul, Trubadur, Condiție poetică, Cântec - sunt semne evidente de talent. La 56 de ani, autodidact, cu preocupări nobile, cu patru plachete tipărite la Editura Gutenberg, din care mărturisiți că doar una ar avea valoare literară, aveți amintiri din vremea lui Geo Dumitrescu, care vă
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
marea prestanță a orizonturilor metodologice s-a destrămat, efectele iluziei persistă încă. Am mai putea oare acredita, se întreabă Mircea Braga, o estetică sociologică sau o estetică psihologică sau o estetică informațională (generativă), am mai putea oare include în rîndul "poeticilor" statistica matematică? "Destinul acestor tentative poate fi citit în erodările survenite destul de repede pe segmente de inițiativă propagate cu entuziasm și rumoare încă de la început, de ar fi să menționăm doar psihanaliza de tip freudian, structuralismul și chiar semiotica (aceasta
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
pe prim-plan a fost religia și, doar subordonate ei eticul, politicul etc. și undeva, în urmă, esteticul, toate acestea fără o delimitare limpede? Nu avem nevoie imperioasă de "reconstituirea lumii" de atunci? După cum explică Paul Zumthor în încercare de poetică medievală 2, "textul" face corp comun cu epoca și pentru noi rămîne de fapt singurul mijloc "fierbinte" de comunicare cu ea. Visul fiecărui istoric este ca, folosindu-l, să poată aduce la viață, în deplină concretețe, lumea dispărută de care
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
textului" trebuie, în principiu, să fie socotită ca o refolosire, ca o recreație, mai curînd decît ca rezultat al unui amendament. Dar dacă nu avem în prim-plan nici opera, nici autorul, cu ce rămînem? Cu tradiția, remarcă Zumthor: tradiția poetică este de fapt unul din aspectele Cutumei ce rînduiește societatea medievală, în care este venerată ca atare; autoritatea ei se sprijină pe o garanție colectivă și totodată cvasitemporală. întrucît implică o adeziune la istorie, independent de aspectele ei evenimențiale, Cutuma
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
anumite trăsături care nu vor putea fi ignorate sau modificate în timp. La fel, pentru Occidentul consumator de literatură latină trecerea la limba vernaculară, determinată în mare de "laicitate" (cerințe economice, sociale etc.), a însemnat și o noutate în cadrul sistemului poetic, pe cînd la noi această tranziție s-a produs în mare sub aripa Bisericii, deci de "sus în jos". Zumthor mai adaugă: după 1150, opozițiile inițiale încep să se estompeze într-o limbă literară sigură de acum încolo de tradițiile
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
iulie 1971). Dinu reiterează neîncetat "gravitatea sentimentelor lui de iubire", o asigură pe Nelli de dragostea în care el a crezut și crede încă din plin, în ciuda "scepticismului ei perpetuu". Timpul tocește însă asperitățile. Soții Pillat se bucură de reușitele poetice ale Monicăi, se întâlnesc regulat cu prieteni mai vechi și mai noi. Se mutaseră din casa bătrânească de pe strada Ion }ăranu, demolată ca întreg cartierul Uranus, într-un mic apartament din Drumul Taberei, pe care-l numeau "căsuca". Se instalează
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
ar fi funcționat principiile afinităților elective, și nu acelea ale hazardului miraculos, Șerban Foarță ar fi fost, probabil, cel mai potrivit autor al Levantului. Cine altcineva se pricepea, la finele deceniului al nouălea, să transforme limbajul datat al primelor încercări poetice într-o foarte savuroasă limbă de uz personal? Cine călcase pe urmele lui Budai-Deleanu cu pași mai apăsați decât cel care scrisese, pentru a fi puse pe muzică, versurile Micii țiganiade? Cine, mai apoi, a făcut, din neuitatele replici caragialiene
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
legându-l strâns de cel al convingerilor personale. Acestea sunt nu mai puțin evidente. În timp ce istoria merge în sensul progresului, al revoluțiilor, al eliberărilor de tradiție, religie, regalitate, aristocrație, sub semnul unei secularizări și al unei democratizări sans rivages, eul poetic urmează un cu totul alt curs, încercând să recupereze tocmai ceea ce este linșat, ghilotinat și aruncat; ars și risipit în cele patru vânturi... Molozul fumegând încă al civilizațiilor dispărute e reintrodus, cu un teribil efort de recuperare și re-îndreptare cultural-istorică
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
în culori demne de un mic infern al frustrării. Cu profesori mari, însă, nume adunate pe cărți, unii tonans, alții boemi. Bucureștiul oazelor, cum e Insula, o izbăvire cu mijloace puține, într-un teatru cu o scenă "cît o batistă." Poetică amăgire, cu Fundoianu, Mărgărita Miller-Verghi, Ion Călugăru, Sandu Eliad, care, nu-i de mirare, nu va ține. Nu va confirma. Totuși, et in Corăbiei 6 ego... 75 H.P., antirevista, Punct, Contimporanul, expoziția lui Brauner. Și firul se toarce mai departe
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
propună acest proiect pentru ca un univers întreg să mi se deschidă în față. E un lucru simplu, de o simplitate la care se ajunge prin epurare, nu de o simplitate care pleacă de la o lipsă. Este o provocare delicată, inteligentă, poetică, plină de subtilitate.
Cu Ana Maria Machado despre literatura pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6895_a_8220]
-
vorba de creații scrise într-un interval de timp de o jumătate de secol, se poate vorbi de o suprinzătoare unitate stilistică și de imaginar artistic. Mai toate povestirile și schițele autorului s-ar putea încadra în limitele unui realism poetic (de tip sadovenian) alternând uneori sau dezvoltându-se într-un realism fantastic de sorginte sudamericană. Unitatea stilistică și de atitudine a prozei lui Daniel Drăgan a fost remarcată și de unul dintre criticii ei importanți, Mircea Iorgulescu: "...tonul unei înregistrări
Duhul lui Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6908_a_8233]
-
afirmația potrivit căreia "momentele de exaltare pasageră care survin în mijlocul durerii și al disperării doliului normal sunt de natură maniacă și provin din sentimentul posesiunii în interiorul sinelui a obiectului iubirii perfecte (idealizate)". (Klein, 2004: 99) Prefer aceste explicații cu tentă poetică discursurilor încruntate, pseudo-savante despre alchimia libidinală, în care își are originea, potrivit fixismelor freudiene care au făcut ravagii în ultimul secol. N-ai cum, în fața imaginației nezăgăzuite a psihanalistului, să nu izbucnești în râs, ori să te lași cuprins de
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
mult, retorii, de toate vârstele. Poate și ontologii ar face oarecare exerciții exegetice. Acel acuzativ e de dinainte de textul poemului. Pare a fi un simplu element sau chiar spațiu lăuntric de manevră a imaginației. El, niciodată, nu va zice nimic. Poetic, este neutru, nul. Nimeni nu le (le simt neutre) va face pe tu sau pe tine din poeme să vorbească. Ele sunt nonelocvența placida. Mutul." Nu la fel de lapidar e, în schimb, prefațatorul volumului, Al. Cistelecan. Acesta dezvolta, în cele cincisprezece
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
din spațiul rusesc, pentru care dispunem de mai multe referințe culturale. Vasile Ernu, citându-i pe Ilf și Petrov, trece în revistă băuturile neoficiale din Uniunea Sovietică, cu denumiri expresive, unele la fel de pesimiste ca cele românești (Moartea albă), altele mai poetice sau mai fabuloase: Ursul furios, Vulpea brună, Măruntaiele cățelei (" Ce bea cetățeanul sovietic?", în Născut în URSS, 2006, p. 83-88, 104-108).
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
că, în preajma asasinării sale, Nicolae Iorga scrisese, în prefața la o viitoare sinteză de istorie universală pe care avea de gând s-o elaboreze sub numele de "istoriologia umană": "Din parte-mi, aș fi dorit să am mai mult talent poetic, pentru a fi mai aproape de adevăr". Pornind de aici, academicianul Constantiniu remarca faptul că "Ștefan Dimitriu are această calitate, de a ne reînvia acest secol de istorie românească și din unghiul de vedere al istoricului, și din unghiul de vedere
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
iar ICR (care a inițiat recent un bine-venit program de traduceri din literatura română contemporană) este declarat neinteresat de promovarea "patrimoniului". Trista realitate a traducerilor În ciuda percepțiilor comune românilor, există un număr relativ restrâns de traduceri în engleză ale operei poetice eminesciene, la rândul lor nesupuse unei evaluări calitative. Iată un scurt istoric al tălmăcirilor englezești - domeniu în care cunosc situația în amănunțime - în speranța că pot lămuri "cum stăm" (situația nu este mult diferită nici pentru celelalte "limbi de circulație
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
uneori abuzivă, grila devenind în multe cazuri inoperantă. Libertatea canarului, un eseu din 1934, este văzut, de pildă, ca o premoniție a destinului său de "vultur în colivie", dar iată cum se încheie textul: "Canarul meu nu vrea libertatea ta poetică, ci captivitatea mea tihnită în care s-a născut. Aci este apa, aci sămînța, aci zahărul, aci căldura. Aci s-a născut și aci vrea să moară. A-l da afară e o acțiune tot așa de dureroasă pentru el
În apărarea lui Călinescu? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/8122_a_9447]
-
o adevărată călătorie inițiatică, având ca plan de referință literatura și nu realitatea, ca la postmoderni. în cazul de față, aluziile și reperele culturale sunt mai degrabă convenționale, neconstituind substanța poemului ca la optzeciști, unde livrescul, parte organică, densifică spațiul poetic. Aici impresia de rarefiere este izbitoare". Neavând la îndemână volumul despre care a scris Mircea Dinutz, decât, deduc, sub forma unui cuprins bogat și sugestiv, nouă poetul ne încredințează un recent poem amplu, o Elegie pentru generația NTC. Atât cât
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
rezonabilă libertate socială pe care opresivul regim voia s-o încalce, adică să-l împiedice a rămîne într-un dialog senin cu sine însuși. Să mai adăugăm cîteva tușe la portretul acestui autor ce se mărturisește nu doar prin pana poetică, ci și prin cea a comentariului autobiografic, tot mai abundent, deși într-o cochetă lipsă de sistem, cu o visătoare spontaneitate ce ne oferă o imagine de sine en miettes. O prudență a exprimării, o precauție delicată ce parează nu
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
spânzură de ei, va pricepe de simt așa cum simt." (p. 100). Poemul este pe deplin reprezentativ pentru poezia Ruxandrei Cesereanu din acest volum. El dezvăluie principalele teme de reflecție ale autoarei, dar spune multe și despre retorismul, uneori foarte puțin poetic al versurilor. Poeta dă senzația că recurge uneori la cadențe de marș pentru a exprima stări ce țin de cea mai delicată intimitate. În felul acesta versurile se transformă în raționamente, poate interesante și incitante, dar aflate în imposibilitatea de
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
Georgeta Moarcăș Ion Mureșan xplorarea invizibilului și transcrierea viziunilor angoasante nu epuizează totuși posibilitățile poetice ale lui Ion Mureșan. Reluînd tipul de poet posedat, el se livrează cu aceeași disponibilitate și experimentului locuirii de către transcendent. Prezența îngerului în interioritatea poetului ne plasează într-o ambiguitate fundamentală. Este vocea îngerului modificată de corporalitatea coruptă a poetului
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
reptilian? Mesajul transcendent este distorsionat: "Îngerul vorbește în mine cu voce de broască / și cu voce de pasăre, / vai, cum voi îndrăzni eu oare să-mi ridic limba / printre buruieni" (Între draperiile experienței). Teama față de incapacitatea de a manipula limbajul poetic - "vai, cum voi îndrăzni eu oare să-mi ridic limba / printre buruieni" - este anihilată de existența opresivă a viziunilor care se cer exorcizate prin cuvînt -: "căci, iată, ferestrele cîrciumii umflîndu-se ca niște / săculeți de piele catifelată / și ca niște ugere
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
de gîtuire / cînd liftul se oprește la etajul tău, /.../ pulsul care începe să scadă, /.../ dinții care se macină" (Contractul social e bun de la natură?). Mariana Marin folosește un registru spasmodic și mutilant al reprezentărilor corporale drept principala cale de figurare poetică a acestei agresiuni, semnalizînd transformarea autoscopiei într-o auto-disecție. Sensibilitatea Marianei Marin este una a epocilor crepusculare. Totul, chiar și corpul, a fost marcat de istorie și a devenit un sediu al răului, corupției și morții. Departe de a asista
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]