KorAP: Find »[drukola/base=pofti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...148 >

3,697 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

atunci mama mi-a zis să-mi șterg pantofii, și am intrat, și ambasadorul a închis ușa în urma noastră, și ne-a spus s-o luăm drept înainte, între timp am auzit c-a răsucit yala de două ori, să poftim, să intrăm, și atunci am intrat în camera mare, eu am rămas uimit, camera arăta ca un muzeu, pereții erau încărcați cu trofee de vânătoare, antilope, bivoli, urși negri, leoparzi, șacali, într-un colț, un cap de hipopotam cu gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

pentru nimic În lume, răspunse el ridicînd glasul pentru a acoperi vacarmul. În fața aerului descumpănit al Annei, arboră un zîmbet Întristat. - Nu e decît un foarte stîngaci joc de cuvinte al unui scriitor bătrîior care e mișcat că a fost poftit să pătrundă Într-un cerc atît de Închis. Anne Încă se mai Întreba dacă ăsta era cumva modul lui de a spune că e mulțumit că se află acolo, cînd Christian li se alătură. Aruncînd o privire neglijentă spre cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Weston și Într-un costum la patru ace atît de nasol! Replica promptă și virulentă Îl descumpăni. Și În plus mai era și ocărît! Vexat de aluzia la stilul lui vestimentar, Fersen luă loc, fără să mai aștepte să fie poftit, În mașina Mariei și trînti portiera. TÎnăra polițistă se strecură la volan. - Vii direct de la Paris? - Eram la Nantes, eram pe punctul să Închid un dosar pentru DCR. - DCR, ce e asta? - Departamentul crimelor ritualice... DCR se ocupă de toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
femeile de pe insulă Îi răstigniseră pe jefuitori ca să-i pedepsească pentru scufundarea vasului Mary Morgan și uciderea bărbaților lor. Fersen se Întoarse spre ea, zeflemitor. - Și femeile de pe la voi sînt tot așa? - Avem caracter. N-ai decît să rîzi dacă poftești, dar să știi că toți copiii de aici au crescut fascinați de legenda asta. - Frumoasă educație, care să dea generații de ucigași... - Vizita s-a Încheiat, replică ea sec Îndreptîndu-se spre ieșire. De-abia aștepta să se Întoarcă la hotelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dumitale, da sau nu? Tăcerea Mariei fu un răspuns suficient de limpede pentru el. Se Întoarse ca să ia o jachetă de piele pe care o puse, nu fără delicatețe, pe umerii tinerei femei ale cărei veșminte erau ude, apoi o pofti să-l urmeze pînă la cîrmă. Dădu iarăși drumul motorului cu viteză redusă. Vorbi atunci cu voce gravă și lipsită de culoare, cu privirea ațintită pe linia orizontului. Loïc, Gildas, Yves și Gwenaëlle erau răspunzători de naufragiu. CÎt despre Jeanne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să le interzică. La fel procedară cînd o văzură pe Gwen ieșind din casă: atîta vreme cît rămînea pe proprietatea ei, n-aveau nici un motiv să se interpună, și chiar dacă n-auzeau ce spunea ea, era limpede că nu-l poftea pe fiul castelanului să intre. - Crezi că-ți poți permite să dai buzna la mine acasă fără să te anunți, sub pretext că ești fratele meu vitreg? se stropși ea cu ferocitate. Pierre-Marie holbă niște ochi furibunzi. Așadar știa! Desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

lângă cămin, și un hipiot mai vârstnic, cu părul lung și cărunt, cu o bărbuță de asemeni căruntă, cu o față fină de capră isteață. — E acolo..., zise Hipiotul-Negru; trase deoparte o bucată de pânză prinsă de perete și Îi pofti În camera de alături. Neîndoielnic, Michel privi cu interes creatura maronie, ghemuită În fundul patului, care-i urmări cu privirea când intrară În Încăpere. În fond, era a doua oară când Își vedea mama, și avea motive să creadă că era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

aud nimic. Mă privește Înțelegătoare. Vă e frică de zbor ? — Nu ! sar imediat, și Încep să rîd. Nu, nu mi-e frică ! Doar... mă Întrebam. Așa, din pură curiozitate. — Mă duc să văd despre ce e vorba, ca să vă liniștiți. Poftiți, domnule. SÎnt cîteva informații despre facilitățile pentru manageri, de la Gatwick. Americanul ia broșura fără o vorbă și o lasă jos fără măcar să se uite la ea, iar stewardesa pornește mai departe, clătinîndu-se ușor În momentul În care avionul Începe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
așa că ce să caut eu aici ? — E un local oarecum privat, murmură Jack În timp ce traversăm o curte cu coloane. Nu prea știu mulți de el. — Domnule Harper, domnișoară Corrigan, spune un bărbat În costum Nehru, care apare ca din pămînt. Poftiți vă rog, pe aici. Uau ! Îmi cunosc numele ! Trecem de alte cîteva coloane, spre o Încăpere extrem de bogat decorată, În care se mai află Încă vreo trei cupluri. În dreapta noastră e o pereche și, În timp ce trecem pe lîngă ea, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

Am văzut amândoi că erau cuvinte bune. Așa că eu, pe deasupra, l-am Învățat și ce Înseamnă frumos, fără să amintesc nimic de Siloa, bun Înțeles. În scurt timp, am ajuns să-i spun și de călătoria mea. De ce pornisem. Ce poftea Moru. Ce zicea el că vor face cuvintele. Ce ne aștepta pe toți de aici Înainte deși, despre asta, nici eu, nici Vindecătorul acela nu puteam fi prea siguri. Nu i-am spus totul până la capăt - nu aveam cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
așa a fost. Oamenii mă priveau de parcă aș fi fost vânătorul care doborâse cel mai mare mamut văzut vreodată iar eu, ce să fac, am Început să mă Învârt dintr-o parte În alta, țanțoș, de parcă numai pe Bodolona o poftisem de când ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu picasem În picioare, iar Bodolona era fericită. Nu știam acest cuvânt, dar Îl simțeam. Oricum, În ziua aceea, i-am Împărtășit Vindecătorului lor că aș vrea și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
plecat În călătorie? - l-am Întrebat atunci. De ce să nu vorbim cu toții la fel, astfel Încât să știm oricând ce dorește unul sau altul? - Nu din cauza asta vrea Vindecătorul nostru să te dea Umbrei. - Atunci, de ce? - Pentru că tu spui că Tatăl poftește să vorbim cu toții la fel. Numai că, dacă Tatăl dorește ceva, așa va fi, orice ar face Krog. - Așa o fi, dar eu vin În Întâmpinarea dorințelor Tatălui. - Tatăl nu are nevoie de ajutorul tău. Și apoi, tu spui câteodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
om eram eu să duc vorba lui Moru tuturor neamurilor, dacă nici măcar nu văzusem toate patimile semenilor mei? Mi-am amintit, Însă, de cele spuse de căpetenia Hârciogilor: Krog făcuse troc cu el Însuși ca să plece În călătorie pentru că așa poftise. Iar de poftit, poftise pentru că - și pentru că - și cu asta vreau să-ți spun că fusesem ales tocmai pentru că mă pricepeam să nu mă las atins de cele sortite celorlalți. Mda. Așa să-ți amintești de mine. ... copacii aceia erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să duc vorba lui Moru tuturor neamurilor, dacă nici măcar nu văzusem toate patimile semenilor mei? Mi-am amintit, Însă, de cele spuse de căpetenia Hârciogilor: Krog făcuse troc cu el Însuși ca să plece În călătorie pentru că așa poftise. Iar de poftit, poftise pentru că - și pentru că - și cu asta vreau să-ți spun că fusesem ales tocmai pentru că mă pricepeam să nu mă las atins de cele sortite celorlalți. Mda. Așa să-ți amintești de mine. ... copacii aceia erau cei mai ciudați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
duc vorba lui Moru tuturor neamurilor, dacă nici măcar nu văzusem toate patimile semenilor mei? Mi-am amintit, Însă, de cele spuse de căpetenia Hârciogilor: Krog făcuse troc cu el Însuși ca să plece În călătorie pentru că așa poftise. Iar de poftit, poftise pentru că - și pentru că - și cu asta vreau să-ți spun că fusesem ales tocmai pentru că mă pricepeam să nu mă las atins de cele sortite celorlalți. Mda. Așa să-ți amintești de mine. ... copacii aceia erau cei mai ciudați pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Oamenii răi care urmărit Krog venit drept la Minos și zis: tu frate de sânge cu Krog? Krog spus ca și tine: nu. Și ei: nu te credem. Dacă vrei să credem la tine, nu mai face Împărțeala cuvintelor așa cum poftește Krog. Noi facem la tine mai bine decât Krog. Minos a zis că el nu face ce spus Krog, ci face ce spus Tatăl la bun Început. Că așteptat clipa asta cu toți Vindecătorii. Că ei cine sunt? Iar ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cel adevărat, care Tatăl scosese oamenii din Ceața Adâncă cu vorbele lui. Așadar, cei ce țineau de vorba Tatălui au Început să se vadă unii cu alții, spunând că nu-i puteau lăsa pe urmăritorii lui Krog să facă ce poftesc. - Dar când s-au petrecut toate astea, mare Tată din Cer? - După ce Krog plecat de la noi. Of, ce mai luptă de sânge ai lăsat În urma ta, măi Krog, măi... se căină Logon. Cum era să nu vin după tine? - Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lucruri, deci cuvintele pleacă din lucruri, așa că, În ce fel ar putea fi ele spuse altfel? - Logon mi-a spus altceva când mi-a povestit ce au vorbit Minos cu cei ce-mi luaseră urma. Cică Scept și ai lui pofteau ca fiecare neam să vorbească pe limba lui. Da, nu era Barra omul care să priceapă unde băteam căci, odată se Îmbujoră și Începu să zică, furios: - Cum să vorbească fiece neam pe limba lui, tocmai acum când vine Gerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu apucăm să plecăm iute-iute spre ghețarul cu Gemeni, tot o să luptăm, așa cum am poftit eu, Îmi făcu el cu ochiul. - Parcă ziceai că vrăjmașilor le cam dă ghes frica. - Pfuuh, pufni el și-mi făcu iar cu ochiul. Am mințit un pic. - Păi, măi Barra, măi, am Început și cred că am zis ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să facă un Ger din ăsta năprasnic. Of, of, oamenii și femeile vor trebui să vorbească aceeași limbă În timpul urgiei. Pe de altă parte, văd că oamenii vorbesc acum tot mai mult despre Tatăl, și vreau să fiu și eu poftit la masa lui. Cu vorbele, tu poți să-i faci să creadă că Tatăl m-a primit deja printre ai lui, Încheie el și-mi făcu cu ochiul. - Păi, cu vorbele poți să faci orice, măi Dyas. E chiar lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
om: Începea cu Leul Adormit, continua cu Vânătorul, cu Peștele Săritor, cu Pasărea cu Gât, cu Pruncul și tot așa, până ce spunea toate stelele și Încotro trebuia să pui cârma când le aveai În față, astfel Încât să duci luntrea unde pofteai. Dar, cel mai mult, Îmi plăcură acele mattang - Împletiturile de lăstăriș. Era și În ele, ca și În scrijelitura pe care le-o făcusem lui Dilc și Selat, ca și În scrijelitura primită pe scoica trimisă de Minos - era În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
apucat să văd ce-i cu glasul ăla că m-am și trezit față În față cu doi uriași dintre aceia care priveau tot timpul Încruntați. Nu purtau coarnele de cerb, dar nu Încăpea nici o Îndoială cine erau și ce pofteau. - Nu-l lăsa să scape, blestematul! se auzi iarăși glasul cel cunoscut. Mi-am repezit căpățâna În pieptul primul uriaș și l-am apucat cu amândouă mâinile de boașe. Așteptam strigătul lui de moarte când, Întreg satul izbucni Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
gură. Logon fornăi, gata-gata să scuipe din nou, dar mărunțeii Îl Învățaseră deja și-l plesniră cu putere, Îndoindu-l de șale. M-am apropiat de el. - Ce te-a făcut să bați atâta drum după mine, măi Logon? Ce poftești tu? Nu-mi răspunse. - Și mai ziceai că ești fiul lui Minos, care mi-a fost prieten... Tot n-a răspuns. L-am lăsat și mă dusei la Gupal. Dupna și cu ai lui reușiseră să scape din sat, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
vorbă lui Scept că al lui erai. Zicea el că cine ține locul Tatălui În zilele astea brodise lucrurile cum nu se putea mai bine. Cică Îl găsise pe unul care aștepta venirea lui Scept cu limba scoasă, unul care poftea din tot sufletul să-i dea o mână de ajutor. Scept știa despre cine era vorba, așa că i-a ales pe cei mai puternici dintre vânătorii lor și i-a trimis Încoace, cu poruncă să nu iasă din vorba lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Tatăl, pe jumătate fiu al Psarei și nepot al Milei. Dacă voi ajunge vreodată Înapoi acasă, și dacă pe deasupra voi fi victorios, poate că Siloa o să catadicsească să se uite la Krog cu alți ochi. Pfuuh, numai că nu mai pofteam ca Siloa să catadicsească să se uite la Krog și, pentru asta, aveam cuvântul, sulița asta nevăzută, toporul ăsta nebăgat de seamă care zdrobea gânduri, piatra asta de mână care tăia și terciuia. Nu. Siloa nu trebuia să Îndrăznească să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]