2,783 matches
-
decât să te înghesui, odată în lună, la coada stufoasă de la ușa primăriei, pentru pomene de o sticlă cu ulei, un Kg de făină, un pachet de zahăr, un tacâm de pasăre, și două pâini albe. Pe deasupra, până nu demult, pomana se repeta, de douăsprezece ori pe an. Tot de atâtea ori, și mătușa Alba, se ospăta, cât de cât omenește. De când,însă, bandiții lumii și ai țării au trecut pe ordinea de zi, a vieții, CRIZA, pomenile primăriei au fost
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
până nu demult, pomana se repeta, de douăsprezece ori pe an. Tot de atâtea ori, și mătușa Alba, se ospăta, cât de cât omenește. De când,însă, bandiții lumii și ai țării au trecut pe ordinea de zi, a vieții, CRIZA, pomenile primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pomenile primăriei au fost reduse cu o treime. Și acum, bieții necăjiți, aidoma mătușii Alba, se așează la rând,începând cu miezul nopții, iar, după ivirea zorilor,începe înghesuiala, pentru pachetul oferit din mila cuiva.Către amiază, după ce scapă cu pomana, boțită și vlăguită ca vai de ea, mătușa Alba, printre șirurile de nenorociți ai timpului, se târăște spre casă, ca o rază neagră, prin griul intens al omenirii; se târăște cu pași mărunți, cu privirea impăienjenită, cu mâinile prelungi, ca
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
spurc blestemul meu sfânt, alăturându-l unor asemenea? Nu, niciodată, n-am să spurc, sfântul meu blestem, pentru ăia, care, cum văd, ne ucid,încet dar sigur, pe toți! Mai bine să-mi văd de ce mai am a-mi vedea, pomana primăriei, cu mila-n poartă, sub forma unei făclii. Da. Mai bine așa! NĂVODARII Era pe vremea când armata română tradițională era distrusă, sistematic, cu program dinainte făcut, ordonat, de către străinătate, și, pus, sub papucul NATO. Unitatea 001122 urma să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
grăbesc. Nu, a ripostat norocosul aproape păgubaș. Ia de aici. Pentru că Dumnezeu a voit să fie așa. Câți sunteți la post, la fel, câte cinci mii. Asta, rețineți, e șpagă, bre. Asta nu e de neam de corupție. Asta e pomană din pomană. Că așa e obiceiul, pe la români, și, sigur, nu doar pe la ei. PUNCTUL NEGRU Cum au ajuns, ei, așa, la marginea trotuarului, dincolo de care începeau aleile parcului în care Bunicuîși plimba, zi de zi, nepoțica - o albăstrică, asemeni
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a ripostat norocosul aproape păgubaș. Ia de aici. Pentru că Dumnezeu a voit să fie așa. Câți sunteți la post, la fel, câte cinci mii. Asta, rețineți, e șpagă, bre. Asta nu e de neam de corupție. Asta e pomană din pomană. Că așa e obiceiul, pe la români, și, sigur, nu doar pe la ei. PUNCTUL NEGRU Cum au ajuns, ei, așa, la marginea trotuarului, dincolo de care începeau aleile parcului în care Bunicuîși plimba, zi de zi, nepoțica - o albăstrică, asemeni unor păsărele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
au vorbit și ei în cunoștință de cauză, fără să facă apel la floricelele de stil ale protopopului. Așa că la vot, popa s-a trezit cu un dezastru și probabil a conștientizat pe loc faptul că-și răcise gura de pomană, că stricase cum se spune orzul pe gâște, servindu-ne acea predică demnă de un sfânt de pe vremuri. Și ne-a demonstrat imediat, cam ce fel de sfânt este el. A pornit un val de anateme și blesteme asupra noastră
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
au găsit ei o frânghie și au folosit-o, săritura de la balcon a lui Adrian Sobaru, a folosit doar ca știre de presă pentru o zi, însă majoritatea românilor, credincioși convinși întru Hristos, au petrecut așa cum se cuvine, începând cu pomana porcului și sfârșind mai puțin ortodox, la spital pentru a fi dezintoxicați, de abuz de sarmale, piftie și trăscău. Așa se întâmplă an de an, când se sărbătorește ziua de naștere, a imensului lăboi, dat peste ochi lumii neevreiești de către
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
creștini, ci al marilor conducători a lumii de pe atunci, când au observat că noua doctrină religioasă, li se potrivește ca o mănușă pentru a încăleca definitiv poporul truditor, având acum cu ce să-l prostească la nesfârșit. Pe anul acesta, pomana porcului s-a dus, sarmalele au fost terminate, vinul băut, Salvarea, sunată. La ce vă mai așteptați? La mulți ani și cât mai multe pomeni ale porcului... Poiana luminoasă Într-un luminiș mirific, din pădurea magică Iasnaia Poliana (Poiana Luminoasă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
definitiv poporul truditor, având acum cu ce să-l prostească la nesfârșit. Pe anul acesta, pomana porcului s-a dus, sarmalele au fost terminate, vinul băut, Salvarea, sunată. La ce vă mai așteptați? La mulți ani și cât mai multe pomeni ale porcului... Poiana luminoasă Într-un luminiș mirific, din pădurea magică Iasnaia Poliana (Poiana Luminoasă), sub o moviliță de pământ verdeinerbat, își doarme somnul de veci titanul literaturii mondiale, Lev Nikolaevici Tolstoi. De ce aici și nu într-un cimitir? Istoria
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se poate educa spiritul unui popor și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte o pomană amărâtă, invariabil însoțită de un strașnic șut în fund... Marea migrațiune Ieri că cam zburlisem eu un pic pe presa aceasta care mă stresează, ori de câte ori intru în contact cu vreun produs din această categorie, care odată cu trecerea timpului și-a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de nimeni, în capcana comentariilor fără consecințe, și intrăm parcă fără să vrem în într-o complicitate nerecunoscută, neasumată, dar zgomotoasă. Și apoi ține-te frate, cât mai dăm din gură, fără să observăm că ne-o răcim absolut de pomană. Scriem cu limba-ntre dinți, comentarii pe calculator, dăm din gură la televizor, la radio, în piață sau la Alimentara, la nelipitul telefon celular, și brusc, ne găsim neștiute valențe de analiști politici și „analizăm” fiecare la nivelul de prostie
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Și mie îmi era dor de tine! Abia așteptam să te văd, dragul meu. Haide, să stăm cuminți, se aud pașii tatei. S-au așezat la masă. Ea aduse preparate din porcul sacrificat; cârnați, carne de porc prăjită, ca la pomana porcului, șorici. Îndată, făcu și o mămăliguță. George mâncă tot ce i se pusese în farfurie, cu poftă. Se făcuse târziu și Gheorghe a mai rămas în bucătărie să pregătească bucațile de slănină și să termine de topit untura. Frusina
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
fel ca pe mumă-ta, când n-oi mai fi. Frusina tăcu. Nu voia să strice liniștea și pacea acestei comemorări. Făcu un pachet și pentru ei, cu vase și mâncare așa cum se obișnuiește, cu lumânare, și le dădu de pomană, de sufletul mamei ei, când plecară. Petre se purtă ireproșabil de data asta. Nu bău mult și nu zise nimic după ce plecară părinții lui, chiar o ajută să strângă masa și își văzu de treburi prin curte. Viața alături de Petre
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
obosit, îl pofti bătrânul, așezându-se și el pe un scăunel cu trei picioare. Pe o măsuță erau o prescură în formă de cruce, cu o lumânare înfiptă în ea, iar alături, o strachină cu colivă, așa cum se dau la pomeni, de sâmbăta morților. Bătrânul rupse prescura în două și-i întinse o bucată. Ia aici, nepoate, că oi fi flămând... Bogdaproste, deadule..., îndrugă Culae, privind lung pereții casei. Pe chipul moșneagului apăru un zâmbet. Te uiți la găidulcile mele?... Astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ciorovăiră vreun ceas, fără să ajungă la nici o învoială, după care, ajunși de oboseală, începură să caște și să moțăie cu nasul în paharele de trăscău. Atunci se schimbară în cămeșoaie de noapte, stinseră lampa, ca să nu ardă gazul de pomană, și se întinseră pe patul tare de scânduri, cu saltea de paie, dăruit de Grigore ca zestre, unul la un capăt și altul la celălalt, ca să-și miroasă picioarele și să doarmă mai bine peste noapte. ...A doua zi, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își reluase între timp serviciul de la cooperativă și că, în general, reușea s-o scoată la capăt binișor, beneficiind de amiciția cu secretarul Girolteanu și de ajutorul dezinteresat al Caloienilor, care-i aduceau din când în când, cu titlu de pomană creștinească, bucate gătite, și se îngrijeau de grădina casei, unde semănaseră cartofi. În legătură cu chestiunea transferului la Vidra, nu era, deocamdată nimic lămurit; Stelian avea de gând, totuși, să se mai ducă pe la secția financiară a raionului și să discute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o singură cartelă... Nu-i bai, mă Virgile! îl bătuse Vică amical pe spate. Poți să-l bei și fără zahăr, că e vin curat!... Dar, dacă n-o să-ți placă, tot nu-i bai... Dă-l și tu de pomană cuiva... Pentru sufletul răposaților!... Generalul, bine operat de hernia lui, îl ținuse vreo șapte ceasuri, pentru a-l lămuri cum se cuvine în legătură cu proiectele sale politice vizionare, despre imperativul eliberării țării de ocupația sovietică, precum și despre regenerarea morală a poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și o ștergi? Nu credeam că ești genul care dă bir cu fugiții, Marie Kermeur. Dar poate că m-am Înșelat În privința dumitale! Dacă trăgea nădejde s-o rănească În amorul propriu cu lovitura asta sub centură, se ostenise de pomană. - Îi făgăduisem să-l urmez, declară ea cu simplitate. Nu numai că nu m-am ținut de cuvînt, dar ultima oară cînd ne-am văzut nu m-am purtat frumos cu el. Ajunseseră la piciorul pasarelei. Întinse mîna după geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
venele lor. Aceeași carne, chinuită de trufie, cimentată de ură. Ce păcat. Nu era singura care trăgea cu coada ochiului la Gwen. Deși clipa Îndemna la reculegere, numeroși fură cei care pîndiră reacția amantei lui Loïc, dar se obosiră de pomană. Susținută de Philippe, a cărui fermă apăsare pe umăr era mai degrabă un mod de a o rechema la decență decît un gest de compasiune, Gwen Își zăgăzui emoția și se mulțumi să pună cu o mînă tremurătoare pe sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
îngropată în picioare, în pământ; îmi făcea semn cu mâinile și degetele ei noduroase și puternice, cum că îi e foarte frig, îngrozitor de frig... De ce îi era foarte frig bunicii? Cineva m-a sfătuit să-i dau toate hainele de pomană... Astăzi m-a vizitat din nou bunica și îi era iarăși foarte frig. Gheața de pe spatele meu se ridica imperceptibil, ca ceața de toamnă târzie. Încep să mă mișc, copilul se mișcă și el în legea lui, burta respiră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e rece. O pornesc pe aleile cimitirului în căutarea unui chibrit; nimeni nu are și mă întreabă la ce mi-ar putea folosi unul. Le răspund totuși că bunicii i s-a făcut frig. "I-ai dat toate hainele de pomană?" Răspund că da. Nu a mai rămas sigur nimic de dat?" "Nu", răspund. Și plec mai departe. Am străbătut cimitirul în lung și în lat, nimeni nu-mi poate da un chibrit. Nu mai știu să mă întorc la mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ale Comunei. Și totuși te asigur că există, precum vezi. Poporul gras al Florenței locuiește În palatele și În turnurile lui. Dar pe străzi există o altă curte care trăiește În umbra sa. Noi, care ne ducem zilele cerând de pomană, avem nevoie să simțim lumina harului divin. Dante mai privi o dată În jur. De multă vreme Florența fusese invadată de roiuri Întregi de calici, care se coborâseră peste cetate ca muștele pe hoitul unui cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un milog care și-o alesese ca loc pentru cerșit. Omul se deplasă cu doar câțiva metri, cu toate că el Îl amenințase că va pune să fie biciuit de polițai, și se tolăni la loc pe jos, cu mâna Întinsă la pomană. Lui Dante i se păru că Îl măsurase cu un ochi amenințător. Un alt ticălos din Arta secretă, fără Îndoială. Dacă nu ar fi fost nevoit să o supravegheze pe femeie, i-ar fi chemat de Îndată pe polițai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai azvârlea blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia de șoarece. Nu-l cunosc. Unul nou, care de câteva zile dă târcoale prin părțile astea și cere de pomană fără permisiunea Breslei. Sunt mulți ca el, de o vreme Încoace, veniți cine știe de unde. — Mulți? — Da, tare mulți. Blestemații! Dante se rezemă de pilastru, respirând adânc pentru a-și potoli agitația, iar apoi Își deschise drum prin mijlocul gloatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]