2,744 matches
-
adversarilor tăbărau asupra ta, se lipeau de haine și vai de tine dacă nu sărea vreunul de-ai tăi să-ți acopere retragerea !). Cînd nu se luptau, băieții de la a-ntîia Fe, în frunte cu Dănuț și Cristi, nu stăteau de pomană și făceau o mulțime de lucruri folositoare. O porneau cu toții așa, la derută, și, dacă nu mergeau în recunoaștere, atunci ieșeau prin curtea școlii, în inspecție ; mai interveneau ici, îi mai despărțeau pe unii, mai salvau pe altul mai pirpiriu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
propus ceva și va duce totul la bun sfâr șit. Drumul îl va străbate în șase săptămâni, parcurgând dis tanța dintre statele Iowa și Wisconsin cu o ma șină de tuns iarba. Nu va întinde mâna nimănui să ceară de pomană, când este ajutat plătește întotdeauna cu banii jos (deși are foarte pu țini), iar când cineva se oferă săl ducă gratis cu ma șina la des tinație, refuză. În cele din urmă, întâlnirea cu fratele lui nu se consumă în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Nici măcar în biserici - spațiile unde grija pentru aproape ar trebui să facă legea - lucrurile nu stau mai bine: dincolo de mătăniile ample pe care le bat, enoriașii sunt în stare să se calce în picioare pentru un loc pe scaun, pentru pomană sau pentru agheasmă. Trăind numai în România, ai putea crede că așa a ajuns să fie umanitatea în general - o adunătură de exemplare isterice și violente, aflate întro perpetuă luptă. Când am ajuns în Germania, unde am stat mai mult
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de dornic să urmeze desăvârșirea și ceea ce ar fi spre mai marea slavă a lui Dumnezeu și îiînfățișă motivele pentru care șovăia în privința celor necesare traiului. Duhovnicul i-a spus să cerșească cele necesare pentru drum. Cum el ceru de pomană unei doamne, ea îl întrebă încotro dorea să se îmbarce. El șovăi câteva clipe, dacă să-i spună sau nu. În cele din urmă, nu îndrăzni să-i spună decât că mergea în Italia și la Roma. Iar ea, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
apropiere, dar găsiră porțile închise 1. Neputând intra, își petrecură noaptea într-o biserică ce se afla acolo și în care ploua. Dar nici dimineața nu li se dădu voie să intre în oraș. În afara lui nu găsiră nimic de pomană, deși fuseseră și la un castel aflat în apropiere. Acolo, Pelerinul se simți rău din cauza oboselii drumului pe mare și a celorlalte lipsuri. Nefiind în stare să mai umble, rămase acolo, în timp ce mama și fiica plecară spre Roma. În acea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe când el nu-și făcuse nici un fel de griji. Îmbarcarea și traversarea 42. La sosirea lor, străjerii venețieni veniră la barcă pentru a-i cerceta pe toți, unul câte unul, numai pe el trecură cu vederea. În Veneția, trăi din pomeni și dormi în piața San Marco. Nu voi cu nici un chip să meargă în palatul trimisului împăratului și nici nu se osteni prea mult să caute un mijloc pentru a trece marea. Avea în suflet siguranța că Dumnezeu îi va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la jumătatea lunii ianuarie 1524. De la șplecarea dinț Cipru, călătorise pe mare toată luna noiembrie, decembrie și o parte din ianuarie. În Veneția, unul din cei doi care-l găzduiseră înainte de plecarea la Ierusalim îl întâlni și-i dădu de pomană cincisprezece sau șaisprezece giuli 1 și o bucată de stofă, pe care o împături de mai multe ori, punându-și-o deasupra stomacului, din cauza frigului puternic. O nouă direcție După ce Pelerinul înțelese că nu era voința lui Dumnezeu ca el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
imboldul de a studia o vreme, pentru a putea ajuta sufletele, și astfel hotărî să plece la Barcelona 3. Plecă așadar din Veneția spre Genova. Într-o zi, în Ferrara, se ruga în catedrală și un sărac îi ceru de pomană; îi dădu un marchetto 4, valorând cinci sau șase quattrini; apoi veni un al doilea căruia îi dădu un alt bănuț care valora ceva mai mult; celui de-al treilea, nemaiavând decât giuli, îi dădu unul. Cerșetorii, văzând că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un marchetto 4, valorând cinci sau șase quattrini; apoi veni un al doilea căruia îi dădu un alt bănuț care valora ceva mai mult; celui de-al treilea, nemaiavând decât giuli, îi dădu unul. Cerșetorii, văzând că el dădea de pomană, tot apăreau și astfel termină tot ce avea. În cele din urmă, mai mulți săraci veniră în grup să cerșească, dar el îi rugă să-l ierte, căci nu mai avea nimic. 51. Din Ferrara plecă spre Genova. Pe drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
doctor în teologie, care-i dădu același sfat. Apostolat și proces la Alcalá (martie 1526 - iunie 1527) Plecă așadar spre Alcalá singur, deși mi se pare că avea câțiva tovarăși 1. Ajuns acolo, începu să cerșească și să trăiască din pomeni. O ducea astfel de zece sau douăsprezece zile, când un cleric și câțiva care erau cu acesta, văzându-l cerșind, începură să râdă de el și să-i aducă ocări, cum se face de obicei cu cerșetorii aflați încă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
frica prin care trecuse într-o noapte. Încă de la sosirea lui în Alcalá, a făcut cunoștință cu Don Diego de Eguía1, ce locuia la fratele său, care avea o tiparniță în acel oraș, fiind și foarte bogat. Amândoi îi dădeau pomană pentru a-i ajuta pe săraci, iar fratele lui Don Diego îi găzdui pe cei trei tovarăși ai Pelerinului. Într-o zi, pe când acesta veni să-i ceară de pomană, Don Diego îi spuse că nu are bani, dar deschise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în acel oraș, fiind și foarte bogat. Amândoi îi dădeau pomană pentru a-i ajuta pe săraci, iar fratele lui Don Diego îi găzdui pe cei trei tovarăși ai Pelerinului. Într-o zi, pe când acesta veni să-i ceară de pomană, Don Diego îi spuse că nu are bani, dar deschise o ladă unde erau diferite lucruri și îi dădu acoperăminte de pat de diferite culori, sfeșnice și altele asemenea. Pelerinul le înfășură într-un așternut, le puse pe umăr și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
După ce o încredință lui Dumnezeu, această cale de ieșire i se păru bună. Urmând sfatul, își procura în fiecare an din Flandra cele de trebuință pentru a o scoate la capăt. Odată trecu chiar în Anglia și primi mai multă pomană decât în toți ceilalți ani1. Bucurii și necazuri în apostolat 77. După prima sa întoarcere din Flandra, dedică mai mult timp convorbirilor spirituale și dădu exerciții șspiritualeț aproape în același timp la trei persoane: lui Peralta 2,licențiatului Castro 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Castro 3, care era la Sorbona, și unuia ce provenea din Biscaya, Amador 4, care era la Sfânta Barbara 5. Toți trei se schimbară atât de mult încât împărțiră săracilor tot ce aveau, chiar și cărțile. Începură să ceară de pomană prin Paris și merseră să se adăpostească în spitalul Sfântul Iacob, unde locuise și Pelerinul, care plecase de acolo din pricinile pomenite mai înainte 1. Faptul acesta iscă mare zarvă în universitate, căci primii doi erau oameni de vază și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
din urmă ieși la liman. Când să intre în Bologna, trebuind să treacă o punte de lemn, căzu, iar când se ridică ud tot și plin de nămol, stârni râsul celor de față. Intrând în Bologna, începu să ceară de pomană, dar nu primi o para chioară, deși cutreieră tot orașul. Boli o vreme în Bologna. După aceea porni spre Veneția, călătorind ca de obicei. 92. În acel timp1, în Veneția, Pelerinul se îndeletnicea cu exercițiile și cu convorbirile spirituale. Persoanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Pelerinul nu a mers cu ei din pricina doctorului Ortiz 3 și a noului cardinal teatin 4, care erau în Roma. Însoțitorii săi se întoarseră de la Roma cu înscrisuri în valoare de două-trei sute de scuzi pe care le primiseră ca pomană pentru a merge la Ierusalim. Nu voiseră să ia banii decât sub formă de înscrisuri de valoare și, neputând merge la Ierusalim, le înapoiară celor de la care le primiseră. Însoțitorii săi se întoarseră la Veneția așa cum plecaseră, adică pe jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu Favre și Laínez la Vicenza. Acolo, au găsit în afara orașului o casă fără uși și fără ferestre 2 și au dormit în ea pe niște paie pe care și le-au adus. Doi dintre ei mergeau să ceară de pomană în oraș de două ori pe zi, dar ceea ce primeau era atât de puțin încât abia își duceau zilele. Mâncau de obicei puțină pâine prăjită - când o aveau -, pe care o prăjea cel care rămânea acasă. Petrecură astfel patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu va muri de acea boală. Când sosiră în Bassano, bolnavul fu foarte mângâiat și se vindecă în scurt timp. Apoi se întoarseră la Vicenza și rămaseră acolo toți zece pentru o vreme. Unii dintre ei mergeau să ceară de pomană prin împrejurimi. „La Roma, vă voi fi binevoitor” 96. Trecuse anul și, negăsind corabie spre Ierusalim, se sfătuiră și hotărâră să meargă la Roma. Merseră de această dată împreună cu Pelerinul, întrucât, ultima oară când mai fuseseră acolo, cei doi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
obține de la respectul față de Persoanele dumnezeiești respectul față de semeni, și în special față de cei mai săraci. Iar sărăcia, ca marcă personală, îi deschide la rândul ei ochii în fața sărăciei celui de lângă el, permițându-i nu numai să trăiască din primirea pomenilor, ci și să le transforme mai departe în dar. Așa descoperă că sărăcia individuală și colectivă a iezuiților nu este un capăt de drum pentru propria lor desăvârșire, ci mai degrabă începutul unui drum care duce spre celălalt, o alteritate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rău, dă naștere la diferite idei și păreri care nu sunt date nemijlocit de Dumnezeu, Domnul nostru; și, de aceea, trebuie foarte bine cercetate, înainte de a li se da întru totul crezare și de a fi înfăptuite. 337. LA ÎMPĂRȚIREA POMENILOR TREBUIE țINUTE URMĂTOARELE REGULI. 338. Prima regulă. Dacă împart părinților sau prietenilor sau persoanelor de care sunt apropiat, trebuie să țin seama de patru lucruri, despre care s-a vorbit în parte în ceea ce privește alegerile șnr. 184-187ț. Primul lucru este ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
prietenilor sau persoanelor de care sunt apropiat, trebuie să țin seama de patru lucruri, despre care s-a vorbit în parte în ceea ce privește alegerile șnr. 184-187ț. Primul lucru este ca acea dragoste care mă mișcă și mă face să dau de pomană să coboare de sus, din dragostea lui Dumnezeu, Domnul nostru, astfel încât să simt mai întâi în mine că iubirea mai mare sau mai mică pe care o am pentru aceste persoane este pentru Dumnezeu și că în temeiul iubirii mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cincea. Atunci când cineva se simte înclinat sau atașat față de alte persoane cărora dorește să le împartă șpomanăț, să se oprească și să rumege cele patru reguli de mai sus1, cercetând și cernând înclinația față de ele, și să nu dea de pomană decât atunci când, potrivit cu acestea, înclinația sa neorânduită va fi cu totul părăsită și îndepărtată. 343. A șasea. Nu există păcat în a lua bunurile lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru a le împărți, atunci când persoana este chemată de Dumnezeul și Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să mă scuzi, nu mai pot rămâne. - Unde pleci așa de repede? O întrebă cu ochii scânteietori și tot atât de triști. - Aici nu vii să stai degeaba. Nu vii să ai numai unde dormi, ce mânca și să pierzi timpul de pomană. Dar de ce mă-ntrebi? Ce te interesează unde merg? Tu abia ai sosit, pari obosit, ar fi cazul să te odihnești. - Nu, vreau să merg cu tine, zise ca un copil. - Vrei să-ți arăt drumul? Să știi că nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pot, mi-o taie scurt inginera. Azi am recepție la lucrările executate. Sub nici o formă nu pot. Dar mîine dimineață, sigur! La șase, șase și un sfert, la locul lucrării, clar? Bine, mormăi eu. Poate mă faceți să vin de pomană cu noaptea-n cap la combinat... Tovarășe inginer, mie nu-mi place să mă joc cu vorbele. Să n-o mai lungim că am treabă. Pe mîine dimineață. La revedere! La revedere, mormăi, închizînd telefonul. Stau un timp pe gînduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și ea. "Te cunosc de undeva, frumoasă doamnă, și nu-mi dau seama de unde...", îi zic, învăluind-o într-o privire. O, desigur! exclamă Brîndușa. Așa-i! Trebuia să-mi dau seama... V-am pus să faceți un drum de pomană. Vă rog să luați loc în fotoliu pînă le semnez! Cristina, zice ea, mutînd privirea de la mine spre doamna blondă, te rog să mă scuzi un pic! Trebuie să semnez hîrtiile astea, e o chestiune urgentă. Ei, cum e cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]