2,817 matches
-
luminariul pe care Îl vedeți voi În fiecare noapte. Când ea se apropie de Pământ la perigeu, se produce la nivel subtil energetic un transfer de suflete. De exemplu, este momentul În care sufletele care au fost pedepsite să mai poposească pe Pământ și pe care voi le numiți fantome pot trece În sfârșit, eliberate, În dimensiunea În care trebuie să ajungă, unde să-și găsească liniștea și pacea. Sau pot intra noi suflete, când se apropie Luna de Pământ. Din
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
fie moderni, ca occidentalii. Până la referendum, dacă va fi aprobat de consilierii comunali, sacrificarea porcului de Ignat a rămas în „coadă de pește”. CUM SE OBȚIN GĂINI CU GÂTUL GOL Întâmplarea s-a petrecut pe vremea când gripa aviară a poposit și pe meleagurile mioritice. Tușa Vasilica din Cocoșeni era vestită pentru galinaceele cu gâtul gol pe care le creștea an de an de când se știa gospodină la casa ei. Niciodată nu a crescut în curtea sa altfel de găini și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
viață care, da, la cincizeci de ani, dăduseră rod. Acesta era penisul lui, care o făcuse pe nevastă-sa fericită. Care-l făcuse pe Mișu fericit. Care îl făcuse pe el fericit. Domnul Popa își mângâie ușor burta, pielea fină, poposi în gaura buricului, alunecă ușor în pădurea de păr creț unde se scărpină puțin și apucă mica excrescență călduță. Domnul Popa își trecu limba pe deasupra mustății de trei zile. Închise ochii. Se lăsă ușor pe marmura care-l îmbrățisă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
puteam să-mi imaginez oricând un fragment de evadare din textul altui autor. Am început să scriu pe un șervețel rămas de mult în buzunar. Am descris șoseaua, apoi gara unui oraș de provincie, un tren, o metropolă unde am poposit la un moment dat. Textul meu prindea contur. Nu scriam de plăcere, ci de frică. Inventam personaje de toate felurile, evenimente banale sau extraordinare, relații obișnuite bazate pe invidie, ură, gelozie, iubire sau indiferență. Șervețelul inițial ajunsese un manuscris, apoi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-ți dau fiori. Alina: Soarele-n călăuzește tare, toată lumea vrea la mare. Prezentator: Așa-i vara veselie, cântece și bucurie. Rândunica: Toată vara am lucrat, lângă pui am adăstat Pregătindu-i de zburat Cuibul să și-l părăsească Departe să poposească. Prezentator: Soarele a obosit de atâta strălucit ; Fructele s-au pârguit, strugurii s-au înnegrit, florile își pier pe cale; Hainele lor de petale. Alina: Oare ce s-o fi întâmplat? Radu: Toamna chiar s-a instalat sus pe culmea dealului
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nu se mai apela, prin sat, ori, pe la alte unități vecine, atunci când urma să aibă loc vreun eveniment care, de regulă, se sfârșea cu bairam, ori, pentru a face față pretențiilor culinare ale unor șefi care, din vreme În vreme, poposeau și pe aici. Fermierul zootehnic era unul dintre cei mai corecți muncitori și cinstiți lohăneni. Totuși, după cum vom vedea, a sosit un moment istoric, propice, pentru ca, și el, să dea cinstea pe rușine. Rușine, care, de asemenea, vom vedea, că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu gârlici pe mijloc. Asta era, ocupația lui, În familie. Să aibă grijă de curățenia, hrănirea și adăparea cailor. Frumoșilor cai, admirați de către fiecare om care-i vedea! Înainte de intersecția Secuiei, coti la dreapta. De câte zeci de ori nu poposise aici, În iarba crescută până la brâu, alături de Mierla, mutând taurul, adăpându-l, iar, În timp ce animalul se odihnea, de-amiaza,ei, retrași sub sălciile de pe malul râului, se sărutau, se hârjoneau, și, nu rareori, se iubeau, până la epuizare. Apoi se despărțeau
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe lumea asta, e ca și pârțul. Miroase. Și te dă de gol. Atunci, n-am să mă păzesc. În sfârșit, asta-i! Asta-i? Da, dacă astai, asta-i! Bine. În prima zi, care a urmat celei În care poposise pe pragul dintre rai și iad, i-a șoptit, Corinei, În timp ce aceasta ieșea din cancelarie: vino jos! Când? Și acum, dacă poți. Da. Și acum. Și se duseră, unul după altul, jos. Repetară actul deschizător de nou capitol de istorie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Și au făcut, În ziua aia, patru drumuri. Și zilele au trecut. Primul hambar, de un vagon, după spusele patronului, a fost umplut, până sus de tot, la acoperiș. Al doilea era la mai bine de jumătate, Încărcat, când, a poposit, la locul din care colaboratorul umplea, din nou, AROul, o mașină, ca oricare altă rablă, din care au coborât, Însă, doi polițai: Tu?, i s-a adresat, unul din ei, băiatului. Eu? Sunt colaboratorul lui nenea Ciocio. El pe unde
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
în sfârșit, o colibă înconjurată de câțiva arbori cu trunchiul drept, înalt, purtând în vârf un buchet de frunze foarte mari, care-i dădeau un aspect plăcut și elegant''. Erau niște cocotieri. Și, ca să nu lungesc prea mult povestirea, călătorul poposește în această colibă singuratică, fiind găzduit de stăpânul ei, un indian, cu toată ospitalitatea. Indianul îl poftește pe drumețul rătăcit la masă și-i oferă pe lângă mâncare tot soiul de bunătăți ca: o băutură tare și acrișoară (care, ne-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
el." Și ca să mai împrăștii puțin atmosfera de austeritate ce se lăsase, căutând să fiu totodată în materie, spre a nu risca vreo... observație din partea dascălului nostru improvizat, spusei, uitîndu-mă la ceas: ― Nu mai avem mult până la Curtea de Argeș. Curând vom poposi în vestita cetate. ― Barem o fi frumoasă cum se spune? întrebă Dragu. ― Ei, cum să nu, am încercat eu să mă arăt cât mai informat în fața profesorului pe care abia îl cunoscusem. Doar a fost una dintre capitalele Țării Românești
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
doi peri. Se ofereau s-o ajute femeile, dar mai ales bărbații, care, după plecarea nevestelor În străinătate, rămăseseră În sat să aibă grijă de gospodărie. Mulți stăteau doar pe la cârciumă, iar seara, când se Întorceau acasă pe șapte cărări, poposeau și pe la gardul de uluci al Mașei. „Hei, femeie, o strigau ei, clătinându-se, ce zici, o facem lată sau n-o facem?!“ Mașa Își ieșea din pepeni. La mojicie trebuia răspuns cu mojicie, astfel că, Îngroșându-și glasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
biserică, unde, punându-se În genunchi În fața iconostasului, se rugară pentru ispășirea păcatelor mai vechi și mai noi, după care, punând icoanele, Sfânta Evanghelie, odăjdiile, cădelnița, năsăliile, cristelnița și crucea și toate celelalte la locul lor, În drum spre casă, poposiră și pe la cârciuma lui Ițco, pentru a-și mai dreage un pic gâtlejul la lumina zilei, obosiți de atâtea râsete și zbenguieli. Babulea dormi dusă până la amiază, iar când se trezi din somn, Începu să povestească la toată lumea că În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
alinare. Viața de după moarte Însă o neliniștea peste măsură. Până acum știa una și bună: o parte din suflete merg În sânul lui Avraam, altele sunt sortite să se perpelească În flăcările iadului. Dar iată că a fost suficient să poposească preț de câteva ceasuri În oraș, pentru ca toată această credință să fie Întoarsă cu susul În jos. Văzuse doar cu ochii ei cum se chinuiesc sufletele răposaților În lumea de apoi. Iadul Însemna dezmățul, destrăbălarea, lipsa oricărei măsuri. Bătrâna se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
inimă strânsă Mașa. „L-am cunoscut, cum să nu-l cunosc, Începuse să turuie oaspetele. Eram, Într-un fel, vecini și ne Întâlneam destul de des. Pe Calea Lactee... Părea un om destul de rezonabil... Mai schimbam o vorbă Între noi, iar uneori, poposeam la una mică... Ai zis că mi-ai lăsat și o țâră de rachiu? Asta nu e rău...“ Mașa se hotărîse să nu-i mai pună nici o Întrebare oaspetelui, deși ardea de curiozitate să afle ce s-a Întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Din cauza căreia mulți Își pierduseră agoniseala de o viață. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic tămâiau copacii și se rugau fierbinte la icoane, căutând să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atunci, pentru a nu crea panică, m-am limitat la un număr ce nu trece de șaptezeci... Am mai multe trupuri, Înțelegi, care se risipesc și se strâng la un loc ca o armonică... Un trup de-al meu a poposit În casa ta, celelalte s-au răspândit prin alte case...“ „Și-și fac mendrele acolo“, replică Mașa cu năduf. Ideea că Extraterestrul bântuise sau bântuia acum și prin alte case tăvălindu-se prin pat sau cine știe prin ce alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vreunei boare cât și zborul păsărelelor scuturau floarea crengilor. Stând pe bancă îmbrățișați, prinși în discuție și uneori în tăcere jinduind după răgazul de a admira frumusețea din jur, lăsându-și doar inimile să-și vorbească, florile de tei au poposit și pe capetele lor. Ești și mai frumoasă cu florile de tei în păr, îi culege câteva Matei și i le arată. —Și tu ai, dar numai două, fiindcă părul tău nu este ondulat ca al meu să le rețină
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ajungea Însă niciodată la destinația finală... Alții Însă, Îmbrăcați ca vai de ei, sărind din traversă În traversă sau luând-o de-a dreptul peste câmp, ajungeau fără să-și bată prea mult capul la locul mult râvnit. Locomotivele lor poposeau nu În una, ci În mai multe gări. Trenurile șuierau, scoțând aburi pe nări, șinele de cale ferată se ridicau, rupându-se de la genunchi, Noimann alerga spre ele, fâlfând din mâini, și rămânea cu alergatul... În fața lui, cu genunchii strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
figurile ce-ți vor ieși În cale. Coniacul Alexandrion transformă totul În umezeală. E suficient să bei trei pahare și Începi să plutești În ceață. După al patrulea și-al cincilea, plutești În ape tulburi. Al șaptelea te trimite să poposești un pic În lichidul amniotic. Acolo totul e cald, umed și plăcut. Stresurile dispar. Și, odată cu ele, și mustrările de conștiință. În uterul matern ai parte doar de vise plăcute. La ce bun aceste guri, aceste cavități bucale ce plutesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a fixa un anumit loc și o anumită oră la care urmau să se Întâlnească, pentru a se Întoarce Împreună acasă. Bărbatul vându și cumpără ce-avea de vândut și cumpărat, iar vecina hălădui mai mult prin prăvăli și străzi, poposind și pe la Mitropolie, unde se rugă la moaștele Preacuvioasei Parascheva, aprinzând lumânări și pentru vii, și pentru morți. La ora șase seara se Întâlniră la ieșirea din oraș. Bărbatul băuse câteva păhărele de rom la o bodegă și se arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alcool mai avea oare nevoie și de-o altă anestezie? Stomatologul se forța să-și aducă aminte unde și când s-a derulat această scenă. Se jucase de-a terapeutul În cabinetul său În care intrase pe furiș noaptea, după ce poposise În prealabil pe la Corso și alte cârciumi din jur sau aplicase metoda pentru a-și reveni din mahmureală, postat În fața oglinzii din dormitorul său oval, după ce mai Înainte Își dresese fața folosind un aparat de ras electric, care tremura În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de așteptare. M-am oprit și nu peste mult timp apare. Vântul îi flutura părul negru și creț. Se oprește și își întoarce o privire nevinovată către mine zicând: - Azi soția mea este plecată din oraș și aș zice să poposim la o cârciumă din oraș pentru a ne recrea după o săptămâna de muncă și stress. Fără prea multă tragere de inimă am acceptat invitația. Greșeală mare. Am plecat cu autobuzul și am coborât drept în centrul orașului, cumătrul zicând
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
în bătaia unui vânt călduț. După circa zece minute am cotit pe un drum de țară și, nu după mult timp, am zărit lacul lung de circa patru kilometri. Ne-am apropiat de o căsuță. Nu era prima dată când poposeam pe aceste locuri. Paznicul ne-a întâmpinat, am schimbat cuvinte de salut. L-am aprovizionat cu mâncare, o sticlă de rachiu și câteva pachete de țigări Mărășești. - Puteți merge unde doriți, dar ar fi mai bine să vă așezați mai
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
merge unde doriți, dar ar fi mai bine să vă așezați mai în coada barajului, căci acolo apa este mai mică și peștele poate fi nădit mai ușor, zice el bun pescar și cunoscător al locurilor. Am plecat și am poposit într-un loc feeric cu iarbă crudă. Pe cele două maluri străjuiau copaci falnici care își oglindeau umbra în apa cristalină. În depărtare se zărea digul de beton ce găzduia milioane de metri cubi de apă. Păsările singuratice zburau spre
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]