2,792 matches
-
cuprinde și ideile. În anii petrecuți în Brazilia nu am primit din țară nici o expoziție de artă, carte sau artizanat, nici un film de artă sau documentar, nu s-a deplasat nici o formație de muzică populară sau cultă. Singurul colectiv artistic poposit în Brazilia a fost Teatrul Național din Craiova, invitat la un Festival internațional de teatru organizat la Sao Paulo. Prezența "oltenilor" minunatului regizor Boroghina cu "Titus Andronicus" i-a vrăjit pe brazilieni, care au umplut sălile până la ultimul loc, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
momente emoționante. Aveam să primesc ulterior de la o distinsă "colindătoare", doamna inginer Alice Cârmâzan, din Oradea, o amabilă scrisoare: "Mult stimate domnule Consul General, Am rămas adânc impresionată de primirea caldă pe care ați făcut-o grupului de turiști români poposiți pe meleagurile Braziliei... Am constatat cu mândrie că România își poartă demn al său nume în întreaga lume și că sufletul bun, cald și curat al poporului român îl găsești în toate colțurile lumii..." Mulțumesc, doamnă Cârmâzan pentru amabila scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noi apăreau primele formațiuni feudale, Alfonso IX ctitorea la 1218 Universitatea din Salamanca, iar când Ștefan cel Mare "ostenea" cu osmanlâii, apărea la 1499 Universitatea Complutense, de la Alcala de Henares. Prima universitatea românească , cea de la Iași, pe băncile căreia am poposit și eu, avea să apară la 1860, la peste 6 secole după Salamanca! Pe unde am trecut m-au interesat citadelele universitare, locurile de formare a generații și generații de tineri, centre de spiritualitate, cultură, educație, idei și de multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Toledo, unde fusesem de mai multe ori ca "ghid" pentru diverși delegați din țară, când mergeam cu soția "în particular" eram mereu pe urmele lui Domenikos Theotokopulos, El Greco, născut în Creta, trecut pe la școlile maeștrilor din Veneția și Roma și poposit la Toledo la 1577. Îl știam pe el și impresionanta lui operă, din albume, filme documentare, din monografii și admirasem de multe ori cele câteva lucrări din Muzeul Național de Artă. Cu el mă întâlnisem și la Luvru, și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întocmit formele de numire ca ambasador, dar acestea aveau un traseu sinuos, care dura ceva timp: după obținerea avizelor de la toate direcțiile interesate din MAE, de la directorii generali, secretarul de stat coordonator și ministrul de externe, propunerea ajungea pe la "organe", poposind apoi la prim-ministru și la Parlament, ultimul destinatar fiind președintele statului. Pentru ca până la ieșirea Decretului prezidențial ambasada să nu rămână fără conducere, am plecat în noiembrie ca însărcinat cu afaceri, urmând ca ulterior să funcționez ca ambasador. Nu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zonă în căutarea fericirii. Am primit "semnale" și de la colegii din Caracas, însoțite de tăieturi din presă, descriind povestea lor și "incriminând", conform propriilor declarații, "ambasadele ce nu se ocupă". Care le era "story-ul"? Plecaseră să cunoască lumea, de la București poposiseră la Istanbul și de acolo, via Roma, la Caracas. Din Venezuela au vrut să treacă în Columbia, dar la frontiera cică li s-au furat banii și pașapoartele. Fără documente și bani, au străbătut jungla, au ajuns la frontiera cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
națională", aceștia omorând anual peste 100000 de oi, în acest domeniu putându-le noi furniza specialiști în prepararea cărnii sau vânători străini care plătesc 500 de euro exemplarul. Fugaces labuntur anni... parcă așa se lamenta Horațiu! Împlinisem 5 ani de când poposisem în "Țara păsărilor colorate" și eram deja cu o parte din bagaje făcute (nu știam că aveau să mai aștepte aproape încă doi ani). Doream să las în urmă ceva concret, palpabil, întâlnirile și discuțiile avute, acțiunile organizate, relațiile stabilite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
tehnice, liceale, particulare, confesionale. Nu trecea o săptămână fără un eveniment cultural al colectivelor din învățământ, al preoțimii, agronomilor și al tot felul de specialiști. Linia trenului și gara sunt departe peste văi și dealuri și, totuși, în fiecare vară poposesc aici îndeosebi ieșeni - Ștefan Bârsănescu, Emil Diaconescu, Vasile Harea, Ștefan Procopiu, dar și Ion Minulescu, Dimitrie Gusti, Ion Simionescu, Pan Halippa și, cel mai frecvent, turiști din Sudul Basarabiei. La Soroca sunt cele mai multe colective culturale, dar și grupuri tehnice; la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
catedralei noastre e plină de stele... Cunoști o mai măreață catedrală? Cea mai măreață catedrală e sufletul omului, rostește Țamblac ridicând fruntea. Dacă o spune "Marele Învățat", să-l credem... Dar să ne întoarcem la oile noastre... Boier Stanciule, ai poposit la Cracovia. Măritul Jagelon-Crai, tot cu țâfna scorocită-i? O ține morțiș: "Închinare și iar închinare". E foc și pară că Măria ta nu respecți "Omagiul închinării personale"... "Să fie clar! amenință el. Să fie clar: până nu pune un genunchi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care astăzi mă simt cam dezorientat, căci n-o „văd” deloc pe Jeni și nici de prezența mamei nu sunt sigur; să confund oare vizita aceasta la Radovanu cu alta? Veneam, desigur, nu direct de la Cluj, ci de la București, unde poposisem și de unde mă adusese în acea zi, cu mașina, unchiul Coca, care era și el de față împreună cu prima lui soție; unchiul avea șofer și mașină, puse la dispoziția lui de ministerul energiei electrice, în cadrul căruia ocupa, încă de pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
câteva fraze: „îngerul a vizitat-o pe Sfântă Fecioara”, ”îngerul i-a vestit Fecioarei” și alte câteva inscripții în zidul bisericii. Foarte interesant! Cu siguranta ca biserică este catolică pentru că are și bănci în ea. Dar împreună cu părintele David am poposit și noi în biserică și am îngenuncheat în fața altarului, a camerei unde a locuit Sfântă Familie. Părintele ne-a citit o Sfântă Evanghelie și ne-am rugat tainic toți pelerinii. Apoi am ieșit și am mers mai departe. Izvorul Maicii
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Pruncul când au fugit în Egipt. Sf. Ioan Botezătorul a fost și el ascuns aici de frica lui Irod. Multe taine a văzut această peșteră binefăcătoare. Multe suflete a salvat de la moarte. Este ceva sacru și sfințitor. E plăcut să poposești în ea. Apoi ieșim din peșteră și intrăm în măreață și frumoasă biserică Steaua Mării. Așa i se spune, că-i în vârful muntelui cu o înălțime de 546 m deasupra Mării Mediterane. Biserică este mare, frumoasa și curată. Ea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
langă Mediterana. Iată, ne oprim să vizităm și portul. Aici scoate bilete părintele David și ne urcăm cu toții într-un vaporaș care ne plimba pe Mediterana o oră. În acest timp servim și masa. A fost plăcut și bine. Apoi poposim în curtea unui han de pe vremea Mântuitorului. Acest han servea la cei care veneau cu marfă din alte părți ale lumii, de departe. Ei veneau să-și vândă marfă. În acel han-clădire semirotund se adăposteau sus oamenii (comercianții), iar la
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
la Crucea ta! Râuri de lacrimi aș varsă Ca să îmi spăl cămașă mea, Cămașă sufletului meu, Pe care o voi purta eu. Judecătorul m-o-ntreba: “Ce ai făcut cu viața ta?” De-aceea, astăzi hotărăsc La Crucea ta să poposesc. Și câte zile-oi mai avea Acolo Te voi aștepta Spălând mereu cămașă mea. Gânduri de la Izvorul Tămăduirii Sfântă Maica Preacurata Apă vie nesecata Tu esti Maica Celui Sfânt Și ești Maica pe pamant Tu esti Maica sfinților Sfinților, slăviților
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ale căror strălucite cariere erau previzibile încă de la debutul lor pe scena ieșeană. Articolul era intitulat Fiii Iașului și asiguram cititorii că nici unul nu face parte din categoria celor care uită repede de unde au plecat. Iată că zilele acestea ambii poposesc pe meleagurile natale, și nu oricum. Ei aduc drept ofrandă scenei lor de debut și celor mulți care îi iubesc pentru profesionalismul lor o excelentă interpretare a operei Trubadurul din seara în care sunt protagoniști. După cum se prefigurase din repetiția
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
păsări gălăgioase. Pichirile stârpeau șoarecii și șobolanii. Le vedeam, le auzeam, dar niciodată nu am putut să le ating. În ziua aceea, apropiindu-mă de casă, zgomotele pe care le făceau pichirile erau slabe. În schimb, o cucuvea, ce tocmai poposise pe coșul de fum, scotea sunete sinistre, prevestitoare de moarte și de nenorociri. Miki, câinele lup pe care l-am crescut de mic, m-a întâmpinat ca de fiecare dată, dând prietenos din coadă. M-am apropiat și l-am
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o cafea naturală. Casa ei era mereu plină. Veneau șeful de post, preotul de la Ghiduleasa sau preoteasa, casierul primăriei, președintele de la Cooperația de Consum, doctorul veterinar nou sosit în comună sau medicul de la dispensar, un macedonean blând și respectuos. Toți poposeau la ea. Locuia aproape de primărie, avea vin bun, mult, nu era zgârcită și era foarte primitoare. Toți șefii de la județ o știau de gazdă primitoare și acceptau ospitalitatea ei. Acest continuu du-te-vino de la ea mă obosea, dar eram foarte mulțumită
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care îi întâlneam și care mă salutau zâmbitori, de libertate, de păsările care ofereau oricui avea urechi să le asculte concerte minunate. În ziua aceea, de sfârșit de aprilie mă întorceam de la Ghiduleasa. Acolo trecusem pe la școală, apoi pe la grădiniță, poposisem câteva minute la dispensar, iar acum mă îndreptam agale spre primărie. Era cald și îmi scosesem haina. În martie, de ziua mea, primisem de la soțul meu, care mergea uneori în excursii prin Basarabia, un lănțișor de aur care avea o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ferma viticolă avea o casă arătoasă în celălalt sat, iar sora lui era preoteasă în același sat, profesoară de matematică și directoare. De câteva ori pe zi cobora din Dacia albastră care era mereu plină de noroi în fața primăriei, unde poposea adeseori să bea o cafea sau să piardă timpul, mânat permanent de o curiozitate nestăpânită în a ști tot ce se face și se vorbește în primărie. Când nu era la primărie, era acasă la contabilă sau peste drum la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
s-a adunat la Căminul Cultural, care devenise centrul viu al satului. Spuneau bătrânii că niciodată nu se adunase atâta lume în locul acela. Peste tot răsuna de cântece și de glasuri vesele. Oaspeți de seamă de la Județeana de Cultură au poposit cu puțin înainte de începerea spectacolului. Au luat loc la masa din față, special pregătită pentru ei, după ce cu greu milițienii le-au făcut loc prin mulțime. A fost un spectacol pe cinste, aplaudat îndelung de săteni și de oaspeți. După ce
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
culturilor. Doar prin locurile unde se iriga avea să se facă porumb. O ploaie scurtă, cu piatră, venită ca din senin, a distrus și bruma de recoltă irigată spre disperarea tuturor. Secretarul Țăpoi într-una din zilele în care a poposit la primărie ne-a spus mai în glumă, mai în serios: Măi, tovarăși, ați auzit de icoana aceea de la Poeni, care aduce ploaia? N-am auzit, i-am răspuns mirată. Trimiteți pe cineva să vorbească cu popa de acolo să
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a fost preot. Sunt multe biserici în București. Poți merge fără să spui colegilor tăi unde te duci, mi-a spus încet, înainte de a ne despărți. Din acea zi, de câte ori era duminică și mă aflam în București, pentru câteva ore poposeam în câte o biserică mai îndepărtată, unde, din pridvor, ascultam cu emoție liturghia de duminică. Nu îndrăzneam să mă apropii de icoanele din fața altarului, dar atmosfera din biserică îmi producea o senzație deosebită față de tot ce simțisem sau trăisem până
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oprit mașina la poala dealului unde au decolat elicopterele cu Nicolae Ceaușescu? Ce aveai de gând să faci? Deodată, toate au început să se lege. Eram bănuită că aș avea armă, că în acea zi am mers acolo unde a poposit Nicolae Ceaușescu și că împreună cu cei doi am fi intenționat să-l asasinăm. Aoooleu, tovarășu’, dar ce teroristă mare oi fi eu? Cred că ați citit prea multe romane polițiste în ultimul timp. Situația era tragi-comică și absurdă! Mergeți și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
poartă, într-un sac era un cazan mic de țuică, iar lângă el un lighean din aluminiu. Le-am pus în magazie, că oricum nu știam la ce mi-ar putea folosi. Peste câteva zile, într-o sâmbătă după-amiază, au poposit pe terenul de sport din fața porții mele. Maria, cea de care ascultau toți, a intrat în curte și mi-a spus că a trimis-o contabila să-i dau șuncă și grăsime. Câțiva bruneți mititei au pus în căruță tot
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pentru prima dată la un astfel de eveniment și trebuia să fim instruiți personal de către acesta. În zilele de dinaintea deplasării la București, tovarășul Țăpoi, însoțit de instructorul C.C. al P.C.R., care răspundea de județ, și de o tânără necunoscută, au poposit la primărie pentru a-mi face instruirea. Din mapa de piele elegantă, secretarul a scos două foi dactilografiate. Aici este programul celor trei zile, cât vor ține lucrările Congresului. Este scrisă locația, activitatea și ora. Sunt trecute toate activitățile care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]