4,571 matches
-
indivizilor din fruntea statului, jucând Hora Unirii în Piața Unirii, ca într-o posibilă continuare la reclama despre coniacul Unirea. Pun deja pariu că în fundal se vor vedea băieți și fete dedicați trup și suflet marelui moment, îmbrăcați în portocaliu, galben sau în roșu, agitând steaguri și brichete. Și că vor fi date și imagini cu mult fum și oameni, gravitând în jurul unor pahare cu țuică și al unor mici. E aproape banal ceea ce am încercat să anticipez, pentru că, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
al doilea grad de inițiere și în încheiere: "Are cuvântul inițiata!" Mulțumesc, mă simt mai puternică și mai perceptivă. Satisfăcut, oficiantul îi prezintă felicitări și îi oferă două suluri de bumbac mercerizat verde și încă două, mai mici, de culoare portocalie. O invită să stea o vreme pe culoar ca să se reculeagă. Se reculege o clipă sau se preface. Și, apoi, e sătulă de asta, se simte rău, bate la o ușă, la întâmplare. De dincolo se aud voci, râsete și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întoarce după câteva minute: "Doctorul Sinus, ținând seama de starea dumneavoastră de sănătate, vă face o favoare. Ați putea pleca mai devreme decât prevede regulamentul, cu condiția să coborâți și apoi să urcați scara, la subsuoară cu cele două suluri portocalii. După aceea, sunteți liberă." "Dar abia mă țin pe picioare! E căzut în cap doctorul Sinus al dumitale!" Șeful de sală își astupă urechile cu mâinile ca să nu mai audă asemenea blasfemii, și se grăbește să-și strecoare coada de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întredeschisă. Rămâne împietrită. Se trage asupra ei, prin ușa închisă. Se aude un troznet și pe culoar cad două bucăți de stofă neagră. El se întoarce fără cozile fracului, și se apucă să spintece cu un cuțit cele două suluri portocalii, astfel încât țesătura să nu mai poată fi folosită. "Uite, pentru că nu l-ați ascultat, doctorul Sinus vă ia înapoi darul. Vă lasă totuși în deplină proprietate sulurile verzi, puteți dispune de ele cum credeți de cuviință, dându-le fiului dumneavoastră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
zăpada și o sută de ani, hâști a doua oară, se duce altă zăpadă și altă sută de ani. Când deodată, ce să vezi, în toată această nemișcare înghețată, un copăcel abia ițit pe după alții, își poartă fructele mici și portocalii cu mândrie, pe ramurile de tot desfrunzite. Ba nu un copăcel, doi. Iată și perechea lui, chiar peste drum. Și stând așa, în stânga și în dreapta curții, își fac singuri curaj și-și apără comoara, globii mici, roșcați, ce stau mănunchi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
am apropiat cu mers molcom de ea... Mi-a întins un pumn de pastile între 10-12 bucăți, le-am înghițit pe toate deodată împreună cu sucul avut în cana de porțelan albastru. O cană obișnuită din porțelan ieftin, decorată cu floricele portocalii pe fond albastru. M-am întors către salon, la fel de somnoros, cu gândul de a adormi din nou și înjurând de ,,toți...sfinții și de mamele răniților’’. Ora primei mese a zilei e 09.00. Înainte de a fi strigați ca de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
decorative. Pe același ou apar deseori alte elemente geometrice, cât și fitomorfe. Alteori, creatoarea (cum era Catrinoasa și Măriuța Baroiului) din sat, renunțau la divizarea oului, creând o combinație continuă, neîntreruptă. Culorile predominante sunt roșu în diferite nuanțe, maroul, galbenul, portocaliul, negrul, verdele și albastrul. Modul în care sunt compuse diferite ornamente și combinate nuanțele cromatice demonstrează un simț artistic, creator, remarcabil, al gospodinelor din sat (creatoare: Lavric Domnica, Ionesi Veronica, Pascari Viorica). Poeții din Costișa: Ion Filipciuc, Cleopatra Hrihor (Isopescu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am alergat la balcon să văd clădirile acoperite de hlamida de catifea a zăpezii căzută din abundență în timpul nopții. Templul Senso-Ji este pitulat sub mantia de nea, așternută, inclusiv, pe căsuțele călugărilor din jur. Cu capetele goale și în robe portocalii, câțiva călugări budiști se îndreaptă spre templu. Lam rugat pe Alex să imortalizeze clipa de grație... Asakusa Sâmbătă, 19. 01. 2006 Timpul a zburat pe nesimțite. A sosit ziua să ne facem bagajele...Oare vă închipuiți ce este în inima
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dumnezeiești. Îmi vine greu să cred că tot ceea ce văd este real. Mai degrabă, cred că cineva misterios a combinat culorile de la tonurile pale la cele mai aprinse pasteluri, cum arareori întâlnești, de la verdele în degrade... până la galbenul aprins, de la portocaliu la ruginiu, aduse până la desăvârșire. Sunt peisaje de o frumusețe copleșitoare, divină, trezind în inima mea pacea, iubirea, liniștea, armonia. Această frumusețe este învăluită în parfumul Crizantemei Regale, o floare ale cărei splendori te cuceresc pentru totdeauna. Ca să înțeleg Simfonia
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ei nu locuiesc cu mine. În sfârșit, au sosit, este deja ora 6 : 00. Alex și Iulică îmi coboară bagajele de la etajul patru până la mașină. Elena și Alexia dorm, dar mi-am luat rămas bun, de cu seară. Geamantanul meu portocaliu și burduhănos este încărcat până la refuz. Cristi mă întreabă, în glumă, dacă duc România cu mine. Tot în glumă îi răspund și eu: doar o mică parte din ceea ce reprezintă țara vin și obiecte tradiționale. Pe drum le-am explicat
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
era un pavilion de unde am cumpărat „talismane” și câte un mănunchi de bețișoare cu tămâie, apoi am mângâiat zeitatea pe întreaga suprafață, rugându ne în același timp. Aici, toate templele sunt colorate în culori vii precum: roșu, vișiniu, albastru și portocaliu. În interiorul templelor predomină auriul. Zeitățile sunt din aur sau sunt poleite cu acest metal prețios. Fiecare animal din zodiacul chinezesc este reprezentat de câte o zeitate de mari dimensiuni. De aici, am mers la poarta Hozomon, unde am făcut poze
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
care înfloriseră nuferii. Deasupra apei plutesc, cu frunzele de un verde lucios, nuferii, unii albaștri, iar ceilalți roz... Inima mea s-a bucurat la revederea acestor flori. Am făcut o poză cu doi nuferi între care se ascundea un pește portocaliu. Printre ierburi, înotau zeci de peștișori viu colorați, unii mai frumoși decât alții. La hotel este aceeași „femeie-grădinar”. De fapt, un specialist în amenajarea și îngrijirea grădinilor japoneze. O știam de anul trecut, impresionându-mă prin calmul pe care îl
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mângâi gingașele flori pe care le admir și le iubesc. Ele îmi reamintesc vizionarea unui film indian( în adolescență) în care floarea trandafirului japonez era considerată „floarea iubirii”. Sunt trandafiri japonezi care au florile în diverse nuanțe de roșu, galben, portocaliu, roz și alb. Unele sunt simple, semănând cu o pâlniuță, iar cele bătute cu floarea de bujor. Undeva, într-un colțișor este amenajat un mic iaz unde înoată crapi japonezi. Le-am aruncat flori mici, de culoare roz, și s-
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și pe-a ta. - E vorba de soția ta. - Soția mea? Hei, nu sunt căsătorit decât de trei luni. Fii rezonabilă. Încă experimentăm... - Soția ta e aici și tu ești cam murat. S-a întins după un prosop negru cu portocaliu și mi-a tamponat fruntea. - Și când ne-a oprit asta? am întrebat „întristat“. - De la ce? întrebă ea mimând șocul, apoi zâmbi lasciv. M-am aplecat peste chiuvetă, am aspirat cele două linii cu un pai și m-am întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să ies, mi-a sugerat Aimee, grăbindu-se la oglindă, să se-asigure că totul era acolo unde trebuia. Dar am deschis ușa, drogat și nepăsător cum eram, iar Jay era acolo: cu părul geluit, pantaloni negri și o cămașă portocalie Helmut Lang. - Aha, m-am gândit eu că o să te găsesc în baie. Apoi Jay își întoarse privirea spre Aimee și zise, după ce o măsură apreciativ: Aici e depistat de obicei. - Am o vezică labilă, am dat eu din umeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am luat un disc Frisbee și l-am aruncat spre câine. A aterizat lângă el. I-a aruncat o privire disprețuitoare, și-a ridicat capul spre mine, de parcă aș fi fost tâmpit, înainte de a da în lături cu râtul discul portocaliu. Înapoi în casă am observat că mobila din camera de zi fusese mutată în poziția originală. Cu toate astea mă simțeam de parcă aș fi perceput încăperea dintr-un unghi nefamiliar. Covorul arăta mai închis la culoare, mai flocos, iar bejul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu atât de mulți ani în urmă. - Da, cred că astronaut e cel mai bine, zise el - Bine, așa tare, am zis. Cred că e o idee bună de costum. Atunci am remarcat casca de astronaut de pe pat și costumul portocaliu NASA agățat în cuier. - Ne vedem jos, tinere. Robby mă urmări cu privirea până ce am ieșit pe ușă, apoi o încuie în urma mea. Am tresărit când am auzit zăvorul. O aplică pâlpâi când am trecut pe lângă ea. 8 h a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ceva ce putea fi o sculă electrică, și m-au trecut toate apele. Pulsul mi s-a accelarat, apoi, inexplicabil, am simțit o mâhnire profundă. Luna era gigantică în noaptea aceea, atârnând foarte jos pe cerul întunecat, cu un contur portocaliu, iar oamenii continua să remarce cât era de aproape de pământ. Jayne le explica părinților fascinați de ce trebuia să plece la Toronto săptămâna viitoare, iar eu a trebuit să-mi cer scuze, dar trebuia să plec. Pur și simplu le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
În biroul meu mi-am turnat un pahar mare de votcă și am ieșit pe veranda care dădea spre piscina iluminată, spre curtea din spate, mărginită de câmpul imens care dădea spre pădure. Pomii arătau întunecați și contorsionați sub lumina portocalie a lunii. Am sorbit o gură de votcă. Și m-am întrebat: oare luminile intermitente semnalate de oameni pe cerul cenușiu în timpul lunii iulie să fi fost cumva legate de disparițiile acelor băieți, care începuseră cam în aceeași perioadă? Alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
priviri, însă tot ce spuneau era lipsit de entuziasm, chiar și atunci când vorbeau din vanitate sau se amenințau unii pe alții. Toți aveau căști atârnând în jurul gâtului și pantaloni stil salopetă de la Banana Republic și ochelari de soare cu rame portocalii ca cei pe care îi purta Robby. Când unul dintre băieți mi-a arunct o privire de control am înțeles că eu constituiam elementul deranjant - motivul pentru care conversația asta nu putea să mai dureze prea mult. Din momentul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sorb din priviri, a început să vorbească - lăudând-o - despre o sculptură din sârmă, agățată într-un colț al clădirii Booth House. Studenți mai tineri se strecurau în fundal, mai mult niște contururi întunecate, iar fața ei era dungată în portocaliu de lumina veiozei cu bule colorate, și o oră mai târziu o voi fi urmărit în jurul întregii încăperi fără să-mi dau seama, ea zâmbind acum tot timpul, chiar și atunci când am fost nevoit să plec deoarece se făcuse târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu avusese loc niciodată“. Să-mi spun mie însumi că nu fusese decât un vis. Noaptea trecută visasem ca în lumina reflectată de piscină îl văzusem pe Terby țopăind într-un crâng de crizanteme, hrănindu-se delicat dintr-o floare portocalie. Noaptea trecută am avut această viziune în timp ce colindam casa în somn, verificând toate zăvoarele de la uși și ferestre. Am visat că pasărea scăpase cumva din brațele lui Sarah și ajunsese în grădină. Noaptea trecută am visat că sunetele pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era beată, fiindcă astfel visul meu rula în siguranță pe un ecran lat ca alternativă la ceea ce vedeam cu adevărat. În curte o cascadă mică se spărgea leneșă într-un lac special proiectat în care am zărit o clipă zvâcnirea portocalie a unui pește koi. Crengile copacilor se legănau deasupra noastră și liane groase și aspre drapau zidurile de granit înconjurătoare colorate în galben și verde de becurile lămpilor de la nivelul solului. Nadine își încheie strâns haina cu toate că era destul de cald
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și lipsită de contur. Am simțit din nou greutatea de pe piept. Robby vorbea în întuneric: - Tată, cred că e cineva în casă. Robby se întinse spre veioza de pe noptieră. Robby a aprins veioza. Dincolo de pleoapele mele închise ardea o lumină portocalie. Robby tăcu. Contempla ceea ce vedea. Imaginea contemplată alungă momentan frica și o înlocui cu o curiozitate nesuferită. Tăcerea lui era cauzată de ebrietatea mea. Din nou greutatea de pe piept. - Tată, zise încet Robby. - Robby, am oftat. - Tată, e ceva pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
clapele de pian la care cântai și cutia de table deasupra căreia tu și tatăl tău vă războiați aruncând cu zarurile și apoi pogorâră în Hawaii și pe o fotografie a munților parțial blocați de obiectiv în timpul apusului incandescent și portocaliu de deasupra dunelor unduitoare din Monterey și picură peste cortul unui circ și al unui ringhișpil din Topanga Canyon și înnegri crucea albă care se ridică pe colina din Cabo San Lucas, apoi se ascunseră în camerele casei din Valley
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]