3,550 matches
-
este să-i derutăm cu vocabularul nostru sau să ne punem în valoare, ci să primim răspunsuri care să ne aducă informații din partea lor. Fiți atenți atunci când dați exempletc "Fiți atenți atunci când dați exemple" Exemplele pot fi asemănate cu niște poteci ale minții. Deși oferă idei pentru tipul de răspuns necesar, au și tendința de a limita gândirea celor care răspund. Să presupunem că efectuați un studiu referitor la satisfacția clienților și, pentru că subiectul este foarte generos, hotărâți să folosiți ca
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
mea jele, / Câte dealuri și ponoară / Toate-s pline de-a mea pară."109 Percepția naturii este antinomică, de la imprecația fățișă, la dialogismul evocator al codrului: "Ardă-l focul, codru des, / Că dintr-însul nu mai ies. Codru-i des, poteca-i grea, / Munții-s frați de vreme rea..."110; Munte, munte, brad frumos, / Apleacă-ți vârful în jos, / Să mă urc în vârful tău, / Să-mi văd sătișorul meu, / Să-mi văd casa și copiii / Și a mea gospodărie..."111
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
acasă, i-am spus,/ dacă te sperie piața, mașinile,/ ochii de lup care licăre-n șiruri/ mereu curgătoare." Rămân izbutite descrierile orașului și ale străzilor bucureștene: ("Geamlâcuri de han și absurde vile maure,/ case scunde cu cișmele în curte și poteci de scânduri,/ și umbrarul de viță"), însoțite de un sentiment de însingurare dar și de înstrăinare: "Ca un câine se apropie și-mi caută în ochi/ atunci când îi fluier/ numele straniu,/ numele: Eu." Evocarea lui Zampano, intrusul desuet din "La
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
neconcordanță între inerția cuvântului și starea de proliferare a formelor materiei și tendințele ei de purificare, de înaintare spre formele inițiatice, spre perfecțiune. Poetul este hărăzit căutărilor și frământărilor, ezitărilor și incertitudinilor. Totuși poetul spune-se ar fi împăcat/ Cu poteca asta îngustă ce șerpuie/ Pe gura vulcanului". Sau "Poetul capul nimănui/ Rostogolit din Zare-n zare/ Când pe pământ e marele amurg/ și când pe cer e ma rea-nmormântare". El, poetul, rămâne animatorul veacurilor, se identifică cu firea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
multă vreme, nimeni nui trecuse pragul./ În prag de sărbători, ne amintim de cei dragi. 4. mărci ale eului liric: verbe la persoana I (s aștept, să înțeleg), pronume de persoana I (mine, mi) 5. motive literare: așteptarea, amintirea, pasărea, poteca, noaptea, stelele 6. Dominat de verbe la modul conjunctiv, discursul poetic devine o modalitate ex presivă de formulare a unor neliniști și incertitudini ontologice. În acest context stilistic, conjunctivul are rolul de a institui un plan ipotetic, al probabilității, exprimând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o arătare. Să nu te uiți la găină cînd ouă, că orbești. După ce un mort este îngropat, se dă peste mormînt o găină, apoi acea găină se dă de pomană pentru acel mort, ca pe lumea cealaltă să-i răcîie potecile de ciulini. Nu e bine a tăia găinile împiedecate. Cînd strigi găinile pe la ajunuri, n-ai să ai găini. Apă neîncepută, amestecată cu făină de popușoi, arsă, e bună de dat găinilor bolnave, stupind asupra lor. Picioare de găini să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
sărutat cu drag genunchii și chiar a descoperit niște senzații stranii într-o seară, zgâriindu-se singură cu unghiile pe fese. Când au început să vină la terapie împreună, Marius a învățat să exploreze corpul soției sale mergând pe aceleași poteci. Și a fost mai bine... Autocunoașterea erotică Prietenul tău a ajuns cu mâna pe sub bluza ta. Într-un fel, te așteptai; după privirile lacome, ți ai dat de mult seama că băieții sunt foarte interesați de sâni. Dar ce face
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
zone distincte. Alții, dimpotrivă, supralicitau ideea de unitate europeană, ca o șansă de viitor și pentru români. Grigore IV Ghica spunea la 1824 că "toate puterile Europei formează, pentru a spune așa, o familie inseparabilă", iar peste câțiva ani E. Poteca întrezărea chiar o Europă "de la Portugalia până la Siberia", cu alte cuvinte un spațiu întins și polimorf, în care neamul său își poate rostui un loc mai confortabil. Utopia și realismul se îngemănau discret. Să urmăm europenilor mai deaproape" devine, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
233, 234, 235 Pauker, Ana, 126 Păunescu, Ilie, 246 Pelagiu, 258 Perpessicius, 41 Petrescu, Camil, 30 Pidal, Menéndez Ramon, 222 Pippidi, 9, 16 Pisoschi, 146 Platon, 23 Pompidou, 80, 161, 162 Poni, P., 101 Popper, K.R., 193 Portocală, R., 7 Poteca, E., 257 Prodan, David, 16, 51 Proudhon, 202 Pușkin, 227 Quinet, E., 202, 203, 204, 213 Quintus, Curtius, 242 Racoviță, Em., 30 Rados, Antonia, 7 Ralea, Mihai, 25 Ranke, 167, 172, 174, 194 Rareș, Petru, 241 Rateș, Nestor, 7 Rădulescu-Motru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ivesc pe costișe, am văzut vulturii planând deasupra lor, în voia curenților ascendenți, am văzut norii (minunații nori, din care izvorăsc ploaia și vremea frumoasă, umbra și lumina) ascunzând și dezvăluind peisaje de o frumusețe sublimă; și, câteodată, pe marginea potecii, am întâlnit o floare, căldărușa, cu care făcusem cunoștință într-o poezie a lui Apollinaire : Anemona, căldărușa În grădină răsăriră, Unde-n somn melancolia Dragoste, dispreț respiră... Ea există, deci, și crește și în alte părți, nu numai în poezii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Zece kilometri prin munți, de unul singur, în orice anotimp, pe orice fel de vreme. Mama îi punea în spinare plasele de nuiele (kakolak, în bască), îi dădea o palmă prietenoasă pe crupă: "Du-te!" și măgarul pornea singur pe poteci, cu pasul lui liniștit, "pasul mărunt și frânt", cum spune atât de frumos Francis Jammes, poetul asinilor. Reținută încă puțin de vreo treabă domestică, stăpâna îl urma, după vreun sfert de oră. Trei ore mai târziu, ajungea și ea la
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ireconciliabil, anticipă și acceptă ca o fatalitate cuțitul ghilotinei, singurul regret fiind legat tocmai de existența tihnită, solară: "Danton: Că în clipa când voi pune piciorul pe scara eșafodului, să nu te văd (halucinat) pe tine venind la Arcis pe potecă, (respiră greu) prin soare, să mă chemi la masă..."33 Procesul în desfășurare al desfacerii din increat traduce, în termeni filozofici, prelungirea devenirii. (De ce nu? a devenirii întru ființă.) "Întru" este un proces în evoluție, adică, în accepția lui C.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
puținele cazuri când natura pigmentează paginile sale, fragmentele dobândesc un anume farmec eminescian. Iată un peisaj eminamente romantic, constituit dintr-o enumerație polisindetică și care amintește de tabloul fabulos din Călin (file din poveste): "Rupturi de stânci, șivoaie, păduri, prăpăstii, poteci întortocheate. Lumina de lună dă peste tot o impresie de veșnicie."284 În acest punct al demersului nostru critic apar primele diferențieri evidente. Parcimonia de care dă dovadă Camil Petrescu în oglindirea naturii este ea doar un rezultat al teoretizărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
faptul că "...imaginile estetice nu sunt câtuși de puțin imuabile, invariante arhaice: operele de artă devin imagini prin aceea că procesele închegate ca obiectivitate vorbesc de la sine."455 Concluzii Autorul acestei lucrări refuză, dintr-o convingere lăuntrică, să meargă pe poteci bătătorite. O primă rezultantă a acestei atitudini ar fi dezinteresul deliberat față de proustianismul lui Camil Petrescu. E o problemă atât de discutată, atât de întoarsă pe toate fețele, încât e greu să vii cu un punct de vedere personal. "Voci
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a se face învățător, i-a fost în cele din urmă îndeplinită de autoritățile școlare. A primit un post la Trattenbach, un mic sat de munte din sud-estul Austriei. De la ultima stație de cale ferată, drumul spre Trattenbach, care străbătea poteci abrupte prin pădure, avea o lungime de 20 km! În Austria de atunci, era greu de găsit un colț de lume mai izolat și mai sărac. Sărăcia locuitorilor a fost accentuată de situația economică de după război. Austeritatea impusă oricum de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
poetică este pe deplin pregătită să își exploreze conștiința minusului existențial. Fragilă, derutant de simplă, confesiunea acestei totale neadecvări la univers anunță, într-un text precum Nesfârșită-i surparea, esența și manifestările dramei: "în afara mea// încotro să pășesc?//numai pe potecile mele/ zdrențuite, însângerate,/ numai în/ pasul nesigur, șovăielnic,/ numai în gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în planul vieții se realizează în planul artei""53. Permanenta dedublare poetică dedublare cu valențe tragice între a fi și a nu fi, arta fiind instrumentul, nu este decât o fugă pe un drum nebătătorit, cu numeroase bifurcații, cu numeroase poteci, fiecare ducând spre nicăieri. Totuși, în poezia tinereții această căutare este estompată, poeta neavând nevoie să mărturisească "ceea ce reușește să nu trăiască", pentru că, în cadrul idilic al vârstei începuturilor, fericirea este pretutindeni, ea manifestându-se nelimitat în viața omului. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
te duce la ea. Pe perete, deasupra patului, își pusese un poster cu Guru. Dar și unul cu imaginea lui Iisus de pe giulgiul misterios din Torino. Fiindcă forța venea de la maeștrii, de la inițiații care-i conduceau pe novici pe întortochiatele poteci interioare. Căci ultimul scop era comuniunea cu absolutul. Nici unul din ei nu-și dorea încă o reîncarnare. Dar deschiderea ca un lotus a minții nu se putea face fără grija de trup. Înțelepciunea nu venea decît prin învățare. Giulgiul torinez
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
sedus fiind de sumbre profeții nu se mai arată decât printr-o erată Citești și fața lumii se răsfață iar sufletul tânjește după făptura timorată a Verbului dintâi. Epifanie Turlele urcă spre cer privegheate de zborul păsărilor stingher în preajma mănăstirii poteci părăsite pe care nu trece nimeni. înmugurește steaua venerii și-ți vindeci tăcerea înlăcrimată în muguri mângâiat de lumina care se frânge fără vină. Lucrurile par sprijinindu-se în câte un nume când toate există spre a sfârși în cuvânt
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
a părăsit însemn zilele cu sunete de clopot într-un răboj 13 Nu știu dacă zilele sunt ale mele fulgii de nea au dereglat ceasul solar stau în odaie și privesc pietrele troienite ce-au devenit pietre oarecare pe-o potecă de munte 14 Pe crengile de pin neaua arată cît de svelte sunt o cioară vine la geamul meu îi dau cîteva fărîme din turta de orez coaptă pe plită pe fundalul alb cioara ciugulind 15 Azi pe cînd despicam
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
Stearns (graficul nr . 4 .4., panelul dreapta). Prețurile acțiunilor s au prăbușit și au determinat pierderi evaluate la mai mult de 70 % din nivelul înregistrat la sfâ rșitul lunii martie 2008. Majoritatea acțiunilor de contractare a unor no i i poteci fiind dependente de garanțiile oferite de agențiile imobiliare, guv ernul S.U.A. a intervenit și i-a pe te rmis trezoreriei americane să crească liniile de credit existen și să cumpere acțiunile instituțiilor sponsorizate de gu vern. Aceste măsuri de susținere
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
elementelor. Decupat din context și citit cu ochiul antrenat al profesionistului, pasajul descriptiv al forțelor dezlănțuite pare o bine creionată pagină de literatură gotică, pe gustul unui Burke: "Muntele se învălui o lună întreagă în neguri și în ploi putrede; potecile se prefăcură în șuvoaie, iar din satele de pe vale nu se mai auzi nimic. Și iată că după atâtea săptămâni ploile stătură. Cerul se însănătoși și se scutură de înfășurăturile lui albe și cenușii; munții fumegară a vreme bună. Iablanicioara
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe care o apucase Agripina era cea mai scurtă, dar și cea mai anevoioasă. [...] era o cărare cumplită, care scotea sufletul din om, pas cu pas, după zvârliturile Iablanicioarei, mai mult o scară de bolovani și de rădăcini, decât o potecă". După șocul inițial al invaziei, tensiunea narativă începe să se acumuleze treptat, pe măsură ce femeia și copiii încearcă să se îndepărteze de sursa pericolului și să-și atingă, astfel, scopul definitiv al cumplitei evaziuni. Vorbim, așadar, în cazul lui Galaction, despre
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a hudiților din urbea Bacău”, ne oferă următoarea statistică a străzilor orașului: trei străzi principale (șoseaua Alexandru Ioan I - viitoarea Bacău-Piatra - și dou) căi - Calea Ocnii și Calea București), 15 ulițe și 41 de hudițe (drumuri mici, înguste, asemănătoare unor poteci, ce asigurau comunicația cu arterele mai importante). Pentru cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ipostazele, în care harta rutieră a orașului este surprinsă de sursele literare și arhivistice, sunt de-a dreptul dramatice. Amintirile lui Costache
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
procesului de creație artistică se reduce la minimum. Hanke remarcă: "Relația dintre momentul viziunii și expresia să poetica este exemplificata chiar de structură poemului Milton. Aflat într-o stare de extaz, Blake are viziunea instantanee a întregului poem pe o poteca din Felpham. Totuși, ceea ce el vede este, simultan, un proces temporal și o clipă eternă, astfel încât conținuturile poemului devin o imagine a eternității în timp, în vreme ce momentul apercepției este o clipă de eternitate pură" (1981, pp. 110-111). Într-un alt
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]