2,756 matches
-
Turnul Golia. (Foto-Regal) Pag. 61. Ziduri vechi, în str. Banu. (Foto-Regal) Pag. 62. Valea Bistriței (Piatra). Pag. 64. Inundații la Nicolina. (Berman) Pag. 65. Bojdeuca lui Creangă, căsuța din Țicău (partea de jos a Sărăriei) care a adăpostit pe marele povestitor și din când în când pe Eminescu. Anotimpul, lumina, distanța și toate celelalte condițiuni particulare în care obiectivul aparatului (ajutat de ochiul ager și sigur al operatorului) a surprins această imagine, atmosfera de poezie calmă și de rustică frumusețe, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru sine. Pictura naivă pe care o stăpânește cu dezinvoltură, i se potrivește temperamental, rezultatul purtându- ne într-o lume cu personaje simpatice și întâmplări familiare. Cu un simț al observației bine dezvoltat, dl. Dascălu reușește să devină un fin povestitor al cotidianului sătesc și nu numai. Mânuiește pensula cu măiestria căpătată pe parcursul anilor și talentul nativ îl ajută într-o alcătuire compozițională inspirată. Un bun simț cromatic și de subiect îl ferește de capcana kitschului. O notă aparte care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să-ți spun că mie mi-a plăcut mult Restul e tăcere. îl consider un film mare. Nu doar prin buget (pentru mine, ca spectator, ăsta e un detaliu de tabloid), ci prin ceea ce spune. Nae este cel mai mare povestitor de pe cuprinsul cinematografiei noastre. La el, povestea are un prestigiu fantastic. Este de fapt cel mai important lucru. Merquez își începe cartea de memorii spunând că viața nu este ceea ce ai trăit, ci ceea ce povestești că ai trăit. Nici lumea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și Dali în general, tot cinematograful așa-zis de avangardă , dar și curiozități precum The Lady în the Lake, ecranizarea din 1947 semnată de Robert Montgomery după romanul omonim al lui Raymond Chandler, care experimentează procedeul numit camera subiectivă : personajul povestitor e sinonim cu camera de filmat), asemenea tentative au fost fără urmări, fiind relegate în colțul de nișă al excepțiilor care confirmă regula. Schimbarea de paradigmă a venit pe la jumătatea anilor 50 mai precis, în 1957 : Fragii sălbatici (filmul lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
romantic veșnic modern: Constantin Radinschi, „Cronica”, nr. 27, 6 iulie 1990, p.3 -CIUCĂ, VALENTIN, Elogiul acuarelei, „Opinia”, 117, 14 iunie 1990, p. 1 -LEON, AUREL, Profil aniversar Constantin Radinschi, „Opinia”, nr. 115, 12 iunie 1990, p. 1 -ILISEI, GRIGORE, Povestitorul și culorile lui vrăjite, „Ateneu”, nr. 2, februarie 1992, p.8 -CIUCĂ, VALENTIN, Clipa cea repede, „Ateneu”, nr.2, februarie 1992, p. 8 -BICER, PETRU, Constantin Radinschi - 74 de ani, „Evenimentul”(IȘ), nr.740, 21 ianuarie 1994, p. 9 -ILISEI
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
poate anunța ploaia, sau la direcția firului de iarbă care poate povesti prin ce a trecut de-a lungul scurtei existențe. Și, dacă un greiere poate transmite o întreagă istorie, mă întreb, ființa umană unde s-ar găsi pe scala povestitorilor de legende?? Suntem un tip de animal, animal intelectual, cum ar spune maestrul gnostic Samael Aun Weor <footnote id=”59”> 59 Samael Aun Weor (Víctor Manuel Gómez Rodríguez) (19171977) <footnote> . Dacă intelectul ne apropie sau ne îndepărtează de momentul prezent
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și în Orfelinatul se simte clar construcția laborioasă, chiar chinuită pe alocuri cu neplauzibilități, coincidențe și pasaje obstructive în care hălci mari de trecut sînt scoase la lumină pentru a explica prezentul. Aici se trădează debutantul din Bayona : e un povestitor nervos. știind că povestea are în compoziție multe ingrediente arhicunoscute și temîndu-se că spectatorul i-ar putea-o lua înainte, o răsucește în fel și chip, multiplică trucurile de atmosferă și dă bice, sperînd să ne ia pe sus. Presupun
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ambiental și nu putea să le iasă (auzi, ciripit de păsărele !) decît unor experimentatori virtuozi. în plus, povestea se adună încet, dar există e povestea crimei comise atunci la Paranoid Park și are un motiv să se adune încet : ca povestitor, Van Sant e interesat să redea fluxul conștiinței lui Alex, care reprimă experiența acelei seri, dar în același timp caută să se descarce pe hîrtie, și evenimentele ies la suprafață cu greu, mai întîi parțial și abia apoi în întregime
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ce părăsiseră de mult băncile școlilor. Formații de dansatori, de interpreți vocali, de recitatori cât și corul condus de doamna învățătoare Elena Averescu, au umplut Văile Prisecii cu melodii pe versuri patriotice ale celor mai de seamă poeți și compozitori. Povestitorul își amintește de poezia „Sergentul”, scrisă tot de Alecsandri și frumos recitată de Leonte ștefan : « Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui / Venea un om, cu jale zicând în gândul lui / Mai lungă-mi pare calea acum lantors acasă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dar care erau puțini la număr. Prin urmare exigența examinatorilor era diminuată, examenul devenind mai mult o formalitate, menită să lichideze această rămânere în urmă, cauzată de evenimentele ce avuseseră loc, mai cu seamă războiul. Timpul a șters din memoria povestitorului subiectele date la examen dar acestea și notele obținute pot fi găsite în arhivele școlilor repective. Tot acolo se află și copiile certificatelor de absolvire din anul 1946 a șapte clase primare. Faptul că nu se dăduseră examene de absolvire
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ascunde, dar și după ce conflictul s-a consumat, înconjurat de prieteni, acesta refuză să iasă din ascunzătoare. Reacția isterică provocată de șocul emo- țional conduc la declanșarea unei hepatite, în termeni populari „gălbinare”, dacă ar fi să-l credităm pe povestitor, deși adesea diagnosticul pus de medicina populară este fantezist, de unde și seria de bolnavi închipuiți la Caragiale, bolnavi „moșteniți” din comedia clasică. Oricum, „simpto- mele” fac proba poltroneriei lui Mișu : „și după ce l-am găsit, nu vrea să iasă d-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca motto pentru nuvela Remember Caragiale- fiul pentru a descrie un eveniment obscur ca sursă a unui mister, nu ne comunică mare lucru. Pățania este deopotrivă atroce și hilară, restituirea evenimentelor are toate atribu- tele comicului, vocea de Arlechin a povestitorului, - să ne amintim că Arlechin conducea alaiul morților -, nu ascunde nicio dramă, ci se resoarbe în mască, adică în gesticulație. „Simț enorm și văz monstruos” are aici sensul gesticulației, supraordonează lumea personajului și implicit sfera socia- lului, scoate din joc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
câțiva ani, o colegă m-a întrebat (în timp ce alții povesteau cât de frumos e la Paris sau Veneția) dacă nu mi-e ciudă ascultând povestirile de călătorie, că eu nu voi ajunge niciodată pe acolo pe unde au fost fericiții povestitori, i-am răspuns: „Nu, nu mi-e ciudă!”, ea mi-a spus: „Dar nu este mare dorință de a ajunge acolo?”, eu i-am răspuns: „Cred că da, nu-mi dau seama. Dar mi se pare atât de normal să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cooperare între Compania Națională de Administrare a Portului Constanța și Administrația Națională a Porturilor din Uruguay", care prevedea, printre altele, și înfrățirea celor două porturi. Punct ochit, punct lovit! Ambasadorul Lapeyre era un excelent profesionist și un excelent cunoscător și povestitor al legendelor și poveștilor legate de Portul Montevideo. De la el am aflat istoria numeroaselor naufragii petrecute pe coasta uruguayană și în portul Montevideo, cu nume de corăbii mai vechi și mai noi, încărcate cu aur și argint, soldați spanioli, sclavi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de a-l convinge pe prof. Vasile Horea să scrie o ripostă la „Istoria” lui A.M. Lazarov, academician la Chișinău - un atac antiromânesc, susținând cu rea-credință existența a două limbi și două popoare: români și moldoveni. Erudiția și talentul de povestitor ale lui Al. Gonța au cucerit auditoriul cu multe episoade în relațiile româno-slave din care vom reda doar două relatări: „Va veni o zi când, în istoriografia românească, va fi mai multă lumină. Atunci, multe ipoteze privind etnogeneza și formarea
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
de fete, cu un parc pe malul lacului... Un Ion Creangă solicită la 20 decembrie 1864 comitetului de instrucție publică postul de învățător la clasa „anteiu” de la Bolgrad. Trebuie să fie însă vorba de Ion, fiul părintelui Gheorghe Creangă, unchiul povestitorului - și nu de acesta din urmă (v. G. Călinescu, Ion Creangă, BPT, 1966, p. 82). La 1 ianuarie 1902, Bolgradul numără 13 700 de locuitori (în comparație, la aceeași dată, Chișinăul avea 131 200 locuitori, Ismailul - 35 200, Soroca - 27
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ridicarea la puterea n a oricărui subiect pe care-l atinge. E un conferențiar de zile mari, luările lui de cuvânt nu sunt numai o rară desfătare intelectuală, ci și totdeauna un spectacol ieșit din comun. E în intimitate un povestitor fabulos, dublat de un formidabil mim. Amicii săi nu se pot sătura de relatarea inenarabilă a unei călătorii în Indonezia și o reclamă din nou de câte ori împrejurările o permit. Așa cum în articolul despre G. Călinescu, Pleșu îl vede pe marele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
românilor exilați mi-a povestit deodată ceva din copilăria sa, ceva care o apăsa pe inimă și se dorea în realitate povestit pentru a-și atenua dureroasa intensitate. Nevoia de a povesti este esențială pentru om, terapeutică, important e ca povestitorul să aibă cel puțin un ascultător a cărui participare afectivă s-o egaleze pe a sa. Doamna a povestit cum ea obișnuia să-i raporteze tatălui ei despre școală. Într-o zi i-a povestit despre o colegă care obișnuia
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
trăit în camera noastră de la madame Lidia Unanian, a trăit în aerul acelui timp teribil, plin de paroxism, dar și de înalte, neașteptate revelații, scriindu-și poemele și excepționalele lui cântece de trubadur. Mi-a comunicat, cu talentul său de povestitor, inefabilul atmosferei, tonul vieții lui Nichita după plecarea mea, exploziile mizeriilor, culminând cu moartea prematură a celui care a fost „iubitul nostru”, dincolo de eposul întâmplărilor reale și imaginare. M-am gândit că, poate, instinctiv, m-am întors numai pentru a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de fărâmițate ar fi fost. Dacă spărgeai o oală în bucățele și-o puneai într-un sac, el o pipăia și-o făcea la loc. A intrat pe mâna vraciului și bine a făcut. Mai târziu, fiind vorbareț și mare povestitor și-a explicat ușoara dereglare a mersului fie prin contactul cu un pește spadă în Oceanul Fanteziei, fie prin suflul exploziei unei grenade în primul război mondial, alături de generalul Dragalina, prietenul său. Desigur, pentru ascultătorul vrăjit de povestire faptul că
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Crăciun "la gura sobei", într-un sat bucovinean, în casa ridicată de bunicii săi, niște întâmplări ciudate al căror "erou" a fost. Erau fapte de acum 30-40 de ani, unele estompate de trecerea timpului, altele de carențele de memorie ale povestitorului, aflat la o vârstă venerabilă. Mărturisirile m-au prins, prin reînvierea unei epoci și a unor practici de tristă amintire, când destinul oamenilor era hotărât arbitrar de indivizi și instituții malefice. Întorși în capitală și incitat de "firul Ariadnei", care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
al rândul lui colegii care vedeau în el un model. Vocația de lider îi însoțea îndeaproape talentul liric. Poetul a ajuns să fie cunoscut în cercul scriitorilor din Suceava unde, pe acea vreme, se remarcau Dragoș Vicol, poet și romancier, povestitorul George Sidorovici și alții care, pe când avea doar paisprezece ani, l-au debutat în ziarul local „Zori noi”. O STARE POETICĂ La Fălticeni Labiș venise din Mălinii adunați sub muntele Hălăuca care desparte satul de Pipirig. La Pipirig era obârșia
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
avea doar paisprezece ani, l-au debutat în ziarul local „Zori noi”. O STARE POETICĂ La Fălticeni Labiș venise din Mălinii adunați sub muntele Hălăuca care desparte satul de Pipirig. La Pipirig era obârșia neamului Blendea, înrudit cu cel a povestitorului Ion Creangă. Din Blendea se trăgea Profira Labiș, mama poetului. Cu maica sa care era învățătoare în Mălini, Nicolae Labiș făcuse clasele primare. Învățători amândoi, Profira și Eugen Labiș aveau casa la Mălini, dar locuiseră o vreme prin școlile în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în mijlocul studenților, înfășurând pe gât un fular neobișnuit de lung. În ora următoare, la referințe bibliografice, profesorul Agavriloaie a menționat numele lui Al. Dima, adăogând lat: „Aceala care a fost cu condicuța”. Sarcastic era profesorul cu toată lumea. Pomenind numele marelui povestitor Ion Creangă, a ținut să atragă atenția ascultătorilor că dânsul vorbește de „Ion Creangă, ceal adivarat, nu de tot felul de terchea-berchea care îi poartă numele”. Aluzia era la matematicianul Ion Creangă, rector în acel moment al Universității din Iași
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din Est profesorul se întorsese plin de amintiri. Era pe câmp, când a zărit un avion doborât. A vrut să-l vadă mai de aproape dar, în carlingă, i-a atras atenția o moviliță bâzâită de muște. Pentru ascultătorii săi, povestitorul trăgea ritos concluzia că aici fusese un român. Cam încurcând noțiunile predate, în orele lui școlarii preferau să bată șeptica, să facă schimb de bilețele ori să citească romane polițiste. Surprinzând astfel de ocupații, moș Tăutu a confiscat odată un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]