2,757 matches
-
electromagnetică, un mănunchi consistent de șuvoi informatic, o cascadă luminoasă captată într-un imens baraj de unde, măsurat la anumite ore, hotărâri, anotimpuri și cicluri de viață aveau să se scurgă prin ecluze, ca frânturi de informații despre lumea aceasta. Aici, Povestitorul se opri. Găsise, în sfârșit, finalul Toscăi. Înlocui gloanțele oarbe ale plutonului de execuție cu cele adevărate. Mario Cavaradossi va muri, de altfel și Floria. Baronul Scarpia își va arăta perfidia și după moarte. Lovitura de teatru, pe care, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
execuție cu cele adevărate. Mario Cavaradossi va muri, de altfel și Floria. Baronul Scarpia își va arăta perfidia și după moarte. Lovitura de teatru, pe care, peste 13.500 de ani Maria Callas o va expune magistral, îl încântă pe Povestitor; îi venea să joace de bucurie, dar jocului încă nu-i venise timpul. Se așeză comod în fața computerului și schiță cu creionul-laser câteva crochiuri ale viitoarelor transpuneri. Sigur, erau însăilări nesigure fără pretenția de a deranja existența cuiva. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
simțea extaziat în fața partiturilor care se înșiruiau singure, se înlănțuiau în răzvrătiri și neliniști, urmând a fi transferate, peste timpul acestei clipe, ființelor ce-și așteptau ivirea și începerea luptei crâncene pentru nemurire. Uriașul simț al absurdului îl făcu pe Povestitor să râdă și odată cu el întreaga Eră a Pleistocenului. Putea șterge într-o clipă alegoria virtuală, putea inventa o alta. Putea. Dar ceea ce îl uimi peste măsura ființei lui, care cunoștea totul, fu neprevăzutul. Și astfel descoperi ceea ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
orbitei lui Saturn (din al cărui inel, un asteroid cu pretenția de satelit fugise magnetizat de frumusețea Lunii), cu cea a lui Mercur declanșă alarma. Pe când sus, antica Eloiză manevra Touch-Screen-ul monitorului electronic pentru scanarea fundului de ochi al plăpumăresei, Povestitorul fu străluminat de nașterea Traviatei chiar în clipa în care Tribunalul Morții, anunțat de un virus trădător, hotărî ca executorii judecătorești să-și pornească marșul în piano forte (ghidați prin GPS) spre cabinetul doctoriței. Un cărăbuș rătăcit din toamna tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din orga lui Bach, pe care demult Arhimede o cuprinsese în numărul de aur 1,61803, unu fiind indivizibilul, iar celelalte cifre, codul numeric de la poarta Raiului. Mioara Alimentară înghiți și această pagină delicioasă de viață în clipa în care Povestitorul trasă cu creionul electronic liniile portative pentru viitoarea Introducere și rondo capriciosso, în La Major pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns, iar la acordul final al focului mistuitoarei simfonii, trenul de Arad cu plecare la ora 23:57 se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
algoritmii și de aici până la rezolvare mai este un sfert de tablă și câteva crete de consumat. Dar jos de tot va străluci ultimul acord din Marea fugă în Si Bemol major de Ludwig van Beethoven pe care tocmai atunci Povestitorul o compunea în Pleistocen, cu 13.500 de ani înainte de a fi creată. Chiar dacă eu n-aș fi existat, Mitică, m-aș fi inventat. Nu vreau să crezi că delirez sau mă repet, dar oare lespedea de pe piept, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
legat prin cordonul ombilical al suferinței, nu știa că e polifonic și inestetic, dar cine ar fi putut să ne spună că nu lumea era urâtă, ci noi, priveam prin prisma urâțeniei în același timp în care la celălalt capăt Povestitorul ne studia reacțiile, uitând de liniștea dureroasă a lumii lui, primul semn al începuturilor nașterii noastre. Mioara, ești afară. Nu, sunt în casă, Mamă, nu, ești într-un afară al tău, cel spre care tinzi, un concept, dar gratiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acum către Washington via Bruxelles. Slugă la doi stăpâni, cojanul, devenind mârlan în ieslele apartamentelor de bloc, cânta country mândruței cu unduiri orientale, făcând-o pe Maria Tănase această Fedră a cântecului românesc să moară definitiv. Folclorul, izvor nesecat pentru Povestitor, devenise un canal de irigație, în care se adăpa fauna bipedă de Bărăgan. Chiar dacă progeniturile navigau pe internet, tot internet-ul orașului era mai viguros, pentru că ștergea violent prin mizeria impusă orice informație străină de spiritul de turmă al brăileanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
delicat de Maestrul preocupat de a imortaliza cu inflexiunile melodice corul atenienilor din Oedip, actul al IV-lea. Heterofonia, contopind mișcarea cu nemișcarea, brăzda spațiul atemporal, urmărită cu încântare de toate ființele din apa netedă a oglinzii. Eram în gândurile Povestitorului! Nu vreau să plec, e prea frumos, Mitică! Adun în mine, ți le voi expune pe rând, experiența mea singulară a fost din dorința de a mă cunoaște, de a-mi verifica putința călătoriei într-o lume pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și dau seama că trăiesc vulgar de mult în raport cu dezastrul implacabil. Oamenii au grijă mai mult de orașul lor interior, mai întins decât Europa, mai bogat decât dedesubturile ei, viața lui interioară e o lume pe care nici Autorul, nici povestitorul nu o știu. E cunoscută prin incantația unor fraze sacre ce țin nu de sacerdotal, ci de abisal. Pentru unii abisul înseamnă frică, tu o știi, caricaturalul, crucificare fără judecată. Nimic mai fals. Abisalul este o ușă spre libertate. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și de ce, mintea mea fiind timbrul lipit pe scrisoarea către un destinatar necunoscut?! Dacă eu sunt timbrul, cine e destinatarul răvașului de noapte? Sau poate e ziuă și cineva scrie răspunsul. CAPITOLUL III SEARA C hiar în clipa în care Povestitorul aflat în Pleistocen lovea cu furie tavanul trecutului pentru ca cei din viitor să-și modeleze sunetele stațiilor de amplificare cu beldia smulsă din lupta virtuală a Mioarei Alimentară în turnirul organizat împotriva Mamei simți o amețeală ciudată, fie din cauza beției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a Astrului nopții, care taman atunci se postase pe orbita Pământului în faza de Lună plină, fapt ce întârzie cu un secol creația sa în domeniul Operei pucciniene. Timp destul pentru Suor Angelica să oscileze între viață și moarte și Povestitorul să conceapă ultima partitură a tripticului cu opera bufă Geanni Schicchi numai că, în mod ciudat, creionul electronic scria, dar pe ecranul computerului nu apărea nimic. Fie Luna, fie tăcerea lăsată brusc îl făcu să-și ridice fruntea, străpungând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ZĂCEA TRUPUL URIAȘ AL UNUI TRÂNTOR DE PESTE 2 METRI LUNGIME. LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ, MOȘ EVENIMENT. * * * D e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le încorporă deschise mecanic computerul. Văzu cele întâmplate după căderea sa în genunile somnului și se miră pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în siguranță, doar ea și mașina, în pustietatea câmpului inundat de moarte, spuse apăsat: Eu îmi fac datoria! Mai presus de orice! Trebuie să-mi duc misiunea până la capăt! Și porni. Și pentru prima oară, în noaptea înspăimântătoare a secolelor, Povestitorul, privind, se-ncețoșă în propriul său suflet intim, descărcând o scânteie de deșertăciune în celelalte dubluri încorporate. El, care nici nu se gândise vreodată să o inventeze, dar acum iată, viitorul îl obliga. Și Mioara, în timp ce duduia cu mașina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se gândise vreodată să o inventeze, dar acum iată, viitorul îl obliga. Și Mioara, în timp ce duduia cu mașina pe drumurile reci, simți telepatic scânteia și combustia filosofiei se aprinse bolborosind ceva pe care, implicit, o gândise înaintea timpului, dedesubtul Pământului, Povestitorul: fiecare ceas e o undă a timpului, fiecare zi e și ea o altă undă. Timpul e rotund și viața e o curbă închisă. Și transmise o undă electrică macazului de la Barboși. Iar Mioara, în loc să o ia spre viitorul prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
după dorință, binele și răul nu au legătură cu starea de bine sau cu umbra sa. Tot ceea ce putea ea să facă stă în puterea oricui, cu deosebirea că Marrie Alimentaire era trezită la viață, pe când întreaga omenire dormea profund. * * * Povestitorul o privea pe Mioara cum își expunea clipele importante ale vieții. Mai avea câteva cuvinte de trăit și trebuiau umplute cu existență. Nu o putea lua ca pe o carte neterminată. Și pentru că, întotdeauna aproape de final, există un efort ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
imagini, 357 de cadre. Se privea ca pe ceva străin. Un nor colorat însoțind-o din copilărie. Ăla trebuie să fie Mitică, le spuse ea musafirilor din Sala Oglinzilor. El există și nu are formă. Cu un sentiment de vinovăție Povestitorul îmbătrânea cu fiecare secvență, cu un tunet, cu un fir de barbă, cu o legendă. Se topea în durerea de atunci, cunoscând încă o dată durerea. Fiecare, atât cel Necunoscut, cât și ea, născută degeaba, își retrăia destinul cu fidelitate matematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vârtos cu fapta, pildă aievea să-i arate. Început de carieră la Școala Probota Iași, Mariana Vrabie s-a dovedit încă de atunci înzestrată cu acest har de a convinge prin iscusința vorbei, dar și prin realitatea faptei. Un admirabil povestitor (istoria se cere povestită!), cu atenție și înțelegere pentru cei din jur, cu energie și voință în a-și duce fapta la bun sfârșit; iată doar câteva din însușirile pe care oricine a cunonoscut-o nu le poate tăgădui; a fost
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
administrației de dinainte ori de după Marea Evadare în jungla democrației de la 89. E drept că uneori, din cauza profesiei și nu din motive de inabilitate stilistică apare o dioptrie involuntară la ochelarii prin care își filtrează textul. Gheorghe Bălăceanu este un povestitor. Deloc sofisticat și nărăvit la păcatele intrainframeta-textualiste. El povestește, atîta tot, și te ia de mînecă dacă nu ai schițat măcar un surîs la istorisirea lui. Fie că este vorba despre puricii pe care a dormit pînă i-a făcut
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și Saint Jean de la Blaquière. Pe munte îl ajung pe venerabilul pelerin cu barbă și un timp mergem împreună. Si el este canadian, din Montreal și a călătorit prin toate țările Europei. Are o cultură foarte vastă și este un povestitor plăcut și interesant. Nu este sigur de viitorul Uniunii Europene, așa cum nici eu nu sunt sigur. Anul trecut a fost în pelerinaj în Spania pe drumul La Plata și apoi pe Camino Frances, de la Santiago până în Franța, adică aproape două mii
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în cuprinsul documentului nu face aluzie la această molimă, ci, după cum am arătat la locul cuvenit, se referă doar la cea precedentă, din 1831. În domeniul literaturii, o evocare a holerei din 1848 în Moldova ne-a lăsat-o nemuritorul povestitor Ion Creangă, el însuși atins de boală. În ale sale bine cunoscute Amintiri din copilărie, el relata: "Și după cum am cinste a vă spune, multă vorbă s-a făcut între tata și mama pentru mine, până ce a venit în vara
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a rămas doar una singură, cu un căpitan strașnic. Așa se face că această cale s-a numit și se numește și astăzi „Drumul Hoților”. ― Auzi dumneata. „Drumul Hoților!” Brrr! Te trec fiorii! - s-a minunat unul care ședea lângă povestitor. ― Dar asta nu înseamnă să nu continui povestea - l-a îndemnat învățătorul. ― Era mare nenorocire să te apuce noaptea sau chiar doar înserarea pe această cale. Una-două te trezeai că ieșeau din codru câțiva lotri cu pistoale la chimirul ghintuit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mai frumoasă! Mergi mai departe, omule - a intervenit țârcovnicul. ― Și fiertura ceea avea chiar așa o putere de să doarmă acela neîntors? - a întrebat altul. ― Apoi și aici e o poveste. Dacă aveți răbdare, am s-o depăn - a răspuns povestitorul. ― Păi, un artilerist fără răbdare e pierdut, domnilor. Așa că „dă-i înainte”, vorba lui nenea Iancu - a intervenit profesorul. ― Ei, dar, încet-încet, s-a arătat la orizont și iarna, cu toate ale ei: lapoviță, apoi ninsoare răzbită și viscol de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
găsești ceva pe fundul traistei, da’ atunci... Atunci ai să te întrebi dacă bolovanul de care tocmai te-ai împiedecat nu-i bun de mâncare - l-a tachinat țârcovnicul, râzând cu poftă. ― Mai bine priviți la hangiță - i-a îndemnat povestitorul. Uite-o în pragul bucătăriei, îmbrăcată cum știți voi... Să leșini când o vezi. Pe brațe poartă tava încărcată cu bunătăți: o tochitură de-ți lasă gura apă, alături de o mămăliguță aburindă străjuită de o ulcică cu Tămâioasă de Huși
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de dușcă, că omul ista ne-o aprins sufletele cu povestea lui... Ne-o urcat și ne-o coborât pe toate hățișurile, de ne-o ajuns inima în gât... - a intervenit omul cu afinata. ― Ar mai fi ceva... - a răspuns povestitorul, ridicând sticla cu o boare de rachiu pe fund, pe care l-a sorbit dintr o înghițitură... La vederea unei asemenea „sărăcii”, cel cu afinata s-a apropiat de povestitor și i-a întins o glajă, aproape plină. ― Uite, asta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]