9,158 matches
-
plângă pe stradă în voie, că l-a luat de mână și l-a ascuns în spatele unui tufiș, să nu-l mai vadă nimeni, că i-a fost, adică, rușine de lacrimile lui. "Lui - glonțul dragostei i-a ars inima, prăbușindu-l peste lungi scrisori de iubire în care se dăruia, fără să-i pese că se pierde. Pe ea, care era “bolnavă de plecare” - așa cum singură mărturisește -, nici măcar dragostea n-a putut să o țină prizonieră. S-a rupt de
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
Vă amintiți de la Religie că păgânii se închinau la idoli și, cum pe Muntele Athos viețuiau păgânii, muntele era împânzit de idoli. În acel timp s-a întâmplat o minune. Toți idolii ridicați de păgâni pe munte s-au prăbușit cu fața la pământ, sfărâmându-se în sute și mii de bucăți. A rămas întreg doar unul, cel din vârful Athon, pe nume Apolon. Acest idol a răcnit puternic, să fie auzit pe tot muntele, strigând la oameni - bărbați, femei, tineri și
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
Fecioara Maria, pentru a o întâmpina. El a grăit, deși era idol, precizând în cuvinte că este „Maica Marelui Împărat și adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos!” După ce a zis aceste cuvinte, idolul Apolon a căzut de pe vârful muntelui și s-a prăbușit împreună cu diavolul care locuia în el. În cădere se spune că a sfărâmat întreaga coamă a muntelui până s-a prăbușit în adâncurile mării... Auzind cuvintele marelui idol, toată populația a coborât și s-a dus la limanul unde aștepta
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos!” După ce a zis aceste cuvinte, idolul Apolon a căzut de pe vârful muntelui și s-a prăbușit împreună cu diavolul care locuia în el. În cădere se spune că a sfărâmat întreaga coamă a muntelui până s-a prăbușit în adâncurile mării... Auzind cuvintele marelui idol, toată populația a coborât și s-a dus la limanul unde aștepta Fecioara Maria pe corabie. Acolo au întâmpinat-o cu mic cu mare și i s-au închinat, numind-o: „Prea sfântă
MUNTELE SIHAŞTRILOR (2.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364251_a_365580]
-
pentru a o distruge”. Și, în parte, acesta are perfectă dreptate. În primul rând, predica despre infern nu îl mai sensibilizează pe omul contemporan, fiind părtaș la experiențele cutremurătoare ale începutului de mileniu, iar credința în infernul creștin tradițional se prăbușește. În al doilea rând, în secolul XXI vorbesc mai mult ateii decât creștinii, despre infern; așa cum bine observă și Jean Guitton: „În aceste vremuri în care credincioșii încearcă să atenueze rigorile osândirii veșnice, printr-un curios paradox, expresiile cele mai
INFERNUL – ÎNTRE A FI SAU A NU FI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363120_a_364449]
-
care ne deposedează de noi înșine. Și pentru Heidegger infernul constă în angoasă existențială, în disperarea pe care o provoacă dizolvarea eului în anonimatul lumii. Un alt iad este cel al lui Camus, un infern al absurdului în care se prăbușește o lume guvernată la întâmplare. Într-un sens proxim se vorbește de un infern cotidian, constituit de febrila și deșarta agitație a oamenilor, de acest ridicol și grotesc furnicar. În al treilea rând, a apărut teoria infernului-paradis considerată singura cale
INFERNUL – ÎNTRE A FI SAU A NU FI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363120_a_364449]
-
tot pe jumătate ba chiar sfert mai merge un salt să fac să ies din scena veche jocul și-a risipit esențele și-n ziduri rămas-au diluatele fittinguri scena se schimbă iar și iar toate sunt diguri din vise prăbușite în nimic un gest un mim spectacolul deplin zeci de personaje s-au ivit n-ai înțeles că eu la tine am privit oglinzile sunt false dragul meu nu mă interesează trapul greu în care prin minciuni și falsități robesc
CERC ROSTOGOLIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363129_a_364458]
-
ce se mai petrecuse în viața lor extrașcolară. La câteva zile, când s-au întâlnit la liceu, Brigitté i-a explicat ce se întâmplase. După despărțire a simțit cum totul se învârte în jurul său și i s-au înmuiat picioarele, prăbușindu-se pe caldarâm. Fiind trecători pe stradă, mai ales că era o stație unde de obicei coboară din tramvai foarte multe persoane, imediat a fost ajutată să se ridice de pe caldarâm și să se așeze pe o bancă. Cineva a
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
însumat în totalitatea altora, ci în totalitatea celor deopotrivă ca temă: tema vieți, bunăstării și frumuseții vieții estetizate, vieții armonioase, vieții civilizate. Acesta este fundamentul existenței ființei umane, plasat într-un centru activ de echilibru și sprijin, fără de care se prăbușește tot ce umanitatea a clădit în întreagă evoluția ei. Prin participarea sa la ședința jubiliară de la Parlamentul României, directorul Administrației Bazinale de Apă Siret, Emil Vamanu a purtat în mediul elitelor române o solie a oamenilor de valoare ai județului
APA, OPŢIUNE PENTRU DIALOGUL FILOZOFIILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363141_a_364470]
-
pasă de rumân! I-a strigat, arătând cu pumnul spre cer, mai înainte de-a se opri cu cai și căruță la primul făgădău” ... “În drumul acela greu l-a recunoscut pe Dumnezeu, da n-a căzut, nu s-a prăbușit ca lovit la pământ; ba, chiar, țărănește, a profitat, I s-a plâns și jelit zicându-I cum că , drumul Vieții-i era prea alandala podit, că el, Simion Ersen, nu mai putea da din coate, lupta de unul singur
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
în realitatea dură a schimbării necontenite de valori. Apare aici un apocalips grotesc, un univers văzut prin lentile ce aplatizează totul într-un fals, un fel de dicteu suprarelalist. El rămâne un Icar care încearcă zboruri noi, spre ținte îndrăznețe, prăbușindu-se într-un final tragic.: „Am umblat cu cerșitul pe la păsări Și mi-a dat fiecare Câte o pană. Una înaltă de vultur Una roșie de la pasărea paradis, Una verde de la colibri, Una vorbăreață de la papagal, Una fricoasă de la struș-
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
Manolescu), refuzând sistematic sâ-i publice; Având în vedere că denigrează marii scriitori din exil: Eugen Ionescu, Emil Cioran («E. Cioran a ajuns ca Ceaușescu pe toate gardurile») și denigrează U.S. («Uniunea Scriitorilor se va desființa; s-o ajutăm să se prăbușească»); Având în vedere că în redacție se poartă dictatorial, socotind redacția si Oltenia ca pe o moșie proprie, devenind o piedică în dezvoltarea spirituală a acestei regiuni; Îl recuzăm pe Marin Sorescu din funcția de redactor șef al revistei «Ramuri
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
indispensabile - la mormântul eroilor căzuți pentru patrie. Și am lăsat o crizantemă, și un chibrit aprins. În drum spre el, i-am lăsat o crizantemă și ofițerului Stănică Ion. El nu s-a catapultat, pentru ca avionul prototip cu care se prăbușea, din motive tehnice, să nu ia viețile unor semeni. S-a zbătut să ducă avionul cât mai departe de oraș. Am ieșit șchiopătând din cea mai înaltă Școală, Universitate, și Academie a Lumii. Îmi mai implinisem un vis, dar nu
VISUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363193_a_364522]
-
să vină capitaliștii. Păi, să-i lăsăm să plece. Omul zâmbi. Adică să-i ajutăm pe imperialiști? Dar câți or fi? Dacă pleacă unii, vor și alții. Aha, deci dincolo e mai bine. Pare mai bine, dar totul se va prăbuși, noi vom învinge. Care noi? Aici discuția începea să lâncezească. Între noi, voi, ei erau granițe subțiri. Eu cine eram? Un ofițer căruia îi creștea salariul cam la un an, doi. Ce nevoie aveam să mă lupt cu cineva, decât
DOM” COLONEL. de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363227_a_364556]
-
una cu partea;accepta că toate se-ntâlnesc, cum uitarea,fiindcă rostul lui Unu este moartea.... XII. FINIȘ, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1379 din 10 octombrie 2014. Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital, prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți, dârdâind de friguri, trist și animal, singur în salonul anilor pierduți. Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe, nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting, iar dacă vă-ntreabă, nu le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
să zac în paturi, trist și resemnat, ud de transpirații, biet neputincios, să plătesc eroarea de-a fi așteptat viața să-mi ofere numai ce-i frumos. Citește mai mult Vreau să-mi zacă trupul pe-un pat de spital,prăbușit pe-o rană, cu ochii căzuți,dârdâind de friguri, trist și animal,singur în salonul anilor pierduți.Să nu intre nimeni, câini legați de clanțe,nu vreau să mă vadă lumea cum ma sting,iar dacă vă-ntreabă, nu le
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
mișcare scurtă Baraba îl lovi pe cel din fața sa cu dosul palmei peste obraz în așa fel încât să-i atingă nasul așa că sângele apăru imediat din nările ucenicului. Expert în astfel de lucruri Baraba nu dorise să-l vadă prăbușindu-se la podea pe cel din fața sa ci doar dorise să-l umilească pe ucenic provocându-i hemoragia. Avea însă un plan. Ucenicul nu spuse nimic ci scoase de undeva un mic ștergar cu care își tamponă nasul. -Ei! cum
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
Puține sunt drumurile și așezările țării, care să amintească mai mult de istorie. Oricât sunt în măsură înnoirile structurale să înfățișeze totul schimbat, artiștii țin contra și nu lasă tradiția, cultura sătească, folclorul muzical, creația populară, portul popular să se prăbușească, ori să devieze și cu atât mai puțin, să fie atrase în haosul kitsch-ului. Între acești artiști, zi cu zi și din ce în ce mai lăudabil auzim despre Anamaria Botezatu, una dintre tinerele artiste căreia folclorul românesc de mâine va avea de ce
ANAMARIA BOTEZATU, DESTINUL SNOPULUI DE IN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368426_a_369755]
-
iar încarcă / O hiroșimă pentru noi” (O Hiroșimă pentru noi). Continuând în același ton, poeta deplânge starea națiunii române, în care valorile pier în paragină, și răsar nonvalorile ca din apă. Apelul autoarei este motivațional: „Se surpă Ateneul Păcii, / Se prăbușesc valori, în zare, / Și nu se știe costul bărcii / Și dacă Noe mai apare. // Să-nvingă viața, că-i minune, / Să auzim tunul cum tace, / Doar Imnul Terrei să răsune / Și să ne înrolăm în pace!” (Să ne înrolăm în
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
să dorm , căci mă simt într-adevăr obosită și un somn bun e ceea ce acum am nevoie ca să-mi recapăt forțele necesare pentru a înfrunta cele ce vor mai veni; Trebuie să mănânc ceva, că mă simt gata să mă prăbușesc din picioare; Caut o explicație plauzibilă pentru părinții mei să le justific decizia mea de a pleca departe de ei, să-mi caut un job și să trăiesc. Asta din urmă nu ar trebui să fie prea greu, căci e
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
se poate de pașnic parcul din spatele blocului nostru. Înainte de a reuși să îmi dau seama, intrăm în raza de acțiune a unor băieți care trăgeau cu praștia în pereții garajelor. Deodată, Miță descrie artistic o voltă în aer și se prăbușește la picioarele mele, cu un răcnet spartan. Sângele țâșnește în jur, iar băieții cu praștiile o iau la fugă pe lângă bloc, făcându-se imediat nevăzuți. N-aș putea spune cum am ajuns la spital și nici când a apărut medicul
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
acest moment, dar care acum au debutat foarte violent, putând fi fatale, dacă nu erau acești doi îngeri păzitori. - Este nevoie de ajutor, afarăă!! s-a auzit strigătul cuiva din capătul holului! A fost trăsnit teiul cel mareee...! S-a prăbușit pe mașini. Se pare că sunt și persoane... Evenimentele desfășurate, care captaseră atenția tuturor în interiorul pavilionului, făcuseră ca starea vremii de afară să fie ignorată total, deși reprezenta, în mare măsură, cauza de unde acestea au început. Dând ultimele indicații pentru
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
și ochii umeziți de răbdarea durerii fără vaiet - această eliberare dată omului ca o doctorie sufletească. Dar pe scenă se îndrepta eroic, surâdea, cânta, dansa și nimeni nu știa în ce chingi îi plângea inima! Ieșea din scenă și se prăbușea într-un fotoliu, ca să se predea iar durerii ce-i lua spatele în primire, apoi revenea la scenă și din nou în fotoliu... Iată cum suferă marii artiști și se dăruie publicului, în timp ce acei mici speculează ambiguitatea în vogă și
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
toare, huhurezi uhuiau arar; aveau aripi la picioare pe podea de sânge, oase, jar... Însuși Asmodeu zbura în dans cu Talpă Iadului bătrână; se clatină lumea-n balans și hanul se lasă pe-o rană... - Cântați! le zise Sarsailă, pan’ prăbuși-s-or toate cele! Diblașii zdrăngăneau în sila, mult istoviți, cu mâini rebele... Cand pe cer se iviră zorii și-n geamuri răsunau cocoșii, în nori pieriră dansatorii - umbre-n răsărituri roșii... Diblașii-n somn căzură frânți și se treziră-n
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
era următoarea mea mișcare. Eschivă și salt, înfigerea vârfului suliței în pământul moale, suficient cât să mă împing într-un balans înalt și, cu o lovitură de picior bine plasată, să tai respirația kemașului. În momentul în care acesta se prăbuși horcăind, am simțit cum mi s-a deschis pe față, ca o floare, zâmbetul clanului Kaar, cu gropița de satisfacție punctată în obrazul stâng. Cine era o munteancă nebună? Al treilea răsărit, a doua probă. Mai avusesem de-a face
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]