2,586 matches
-
oricărei situații deosebite, dai semnalul și ne aștepți să judecăm ce-i de făcut. Grupul sergentului Cicoare a pornit. Sergentul mergea în spatele lui Trestie. Acesta se mlădia la atingerea oricărei frunze. Se strecura ca o nevăstuică pe lângă crengile sălciilor din preajmă... La un moment dat, s-a oprit într-un picior și a întins mâna în spate, pentru a-l face atent pe sergent. Ce-i, Trestie? Domn’ sărjănt, parcă a tușit cineva în stânga noastră. Au rămas pe loc, cu urechile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
clipită, toți se aflau la pământ... Un răpăit ca de darabană a zguduit plafonul vagonului, totul însoțit de huruit de motoare de avion ambalate la maximum. Cei din vagon s-au aruncat la podea, cu excepția lui Toaibă. Un ofițer din preajmă s-a răstit la el: Ce faci, sergent? Ai scăpat de pe front și acum vrei să mori ca prostul? Culcat! 80 Abia atunci și-a dat seama că trenul și trupa de pe șosea erau mitraliate de avioane inamice. Cu mare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
gând, a mai făcut un pas spre ușa grajdului. „Da! Un cal ronțăie la ovăz”. Ochii i s-au luminat și pe dată a trecut pragul... În fața ochilor i-a apărut calul lor negru și pintenat, care simțindu-i în preajmă a ridicat capul. Ei? Ce zici? Merită să bem un pahar pentru așa o bucurie? Sau nu? A vorbit Toaibă, ca și cum n-ar fi băut nimic. Atunci, hai să golim paharul, că și mie o început să-mi bată inima
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată În varii culori din sufragerie erau nemișcate. În afară de asta, prezența fizică de acum șapte ani a lui Keti se simțea În preajmă atît de firească Încît mă miram că n-o vedeam aievea deschizînd și Închizînd ușile acelor odăi În care eu Însumi Începusem să mă simt ca În propria mea locuință. „Keti!” o chemai În sinea mea; nu primii nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
că „omul nou”... dar el nu va mai avea puterea să privească această lume; a trăit mereu În alt timp, cu deosebire În cel dinaintea primului război, va pleca zîmbind, va zîmbi timpului acela, iar noi cîți vom fi În preajmă, derutați, nu vom ști ce-i cu el, pentru că niciodată nu știm ce se Întîmplă În clipa aceea finală, iar eu Îl voi saluta ca pe un ostaș care și-a slujit timpul cu devoțiune, nepîngărindu-și buna credință nici după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
yo-yo. De ce să mă joc cu yo-yo cînd eu sufeream că nu urmasem filologia. Dezavantajat fiind pînă la handicap motor din pricina asta, iar acum trebuia să mă simt la fel În public. Ca scriitor n-ai nevoie de nimeni prin preajmă care să te ajute ori să te-ncurce dacă nu ești Ilf și Petrov, și nu ești , așadar rămîi singur cu hîrtia feminină-n față, căreia-i poți face ce vrei. Iar ca să-nvăț ce vreau metoda a fost nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neostoit de la distanță. „Cum ați ajuns la perfecțiune și dincolo de ea ?” se minunează făptura. Dincolo de perfecțiune n-ar mai fi decît divinitatea. Bănuiesc că bunul Dumnezeu are toate motivele să se neliniștească aflînd că i-a ajuns Vadim T prin preajmă, fiindcă, ținînd cont de faptul că ne-a lăsat cuvîntul Său În limba ebraică, s-ar putea să fie luat la Întrebări de marele patriot. Ceea ce nu-i lucru ușor. Mai ales dacă marele patriot este așa cum presupune doamna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din acele bazine în care agricultorii cresc pește. Am amuțit acolo toți trei. Cine știe ce minuni se urzeau atunci printre lotușii cu frunzele strânse, în apa aceea fără tresărire, în care se oglindeau zborurile boabelor de aur? Mă scuturam mereu, pentru că preajma noastră se prefăcuse în basm, și omul tânăr din mine, omul ceasului aceluia de amăgiri, se lăsa adormit le sfințenia și irealul prezenței noastre în fața acestui eleșteu încremenit. Am stat așa mult timp și n-am cutezat atunci s-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sigură. Aș ști eu cum să-ți amintesc. — Fata mea? — Ce-i, iubire? — Ți-a plăcut dintotdeauna să faci dragoste? — Nu. — Dar acum? — Tu ce crezi? — Cred c-ar fi tare să am noroc și să nu fie nimeni prin preajmă. PĂi e o plajă Înfiorător de pustie. O luară Înapoi pe plajă și vîntul bătea Încă și valurile se spărgeau departe-n larg. Pare așa de simplu, ca și cum n-ar fi nici o problemă-n lume, spuse ea. Te-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
atace el. -Distinsa noastră hangiță ar trebui să răspundă cam așa: „Întăriți-mă cu vin, cu mere răcoriți-mă, că sînt bolnavă de iubire”... Râdem toți trei, încât dacă la acea oră s-ar fi nimerit și alți mușterii prin preajmă, sigur s-ar fi întrebat de nu suntem niște bețivi care nu-și stăpânesc instinctele... Și atunci, pe neașteptate, mi-au venit în minte „Pildele lui Solomon”, în care găsim: „Nu fi printre cei ce se îmbată de vin și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
trecem prin Queens Park și ne minunăm cînd vedem chipul impunător al lui Salisbury Craig care se Înalță deasupra noastră. Orașul ăsta al nostru e Într-adevăr frumos, iar nouă ne place aici cînd nu se vede nici un șmecheraș prin preajmă. De ce n-am putea pur și simplu să-i mutăm pe toți nemernicii la mama dracu, de exemplu la Glasgow, unde s-ar armoniza mai ca lumea cu ceilalți? Dacă te gîndești mai bine, exact asta am și făcut, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Odată m-am lungit pe o bancă în parc - aerul proaspăt mă zăpăcea, vântul, lumina albă, mișcarea frunzelor îmi aduceau pur și simplu o senzație de sfârșeală. Danda își făcea de lucru în nisip, nu mai era alt copil prin preajmă. Și a venit un jandarm la mine să-mi spună că nu e frumos, să fac bine și să mă ridic. Era duminică, destul de frig, pustiu. „Iertați-mă, eram atât de obosită“, i-am spus, aproape cu lacrimi în ochi
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
ca mai toate satele din Basarabia, era locuit de români. Situat la poalele unei păduri mari de stejari, rămășiță a unor codri bogați altă dată, avea mai toate casele din piatră, la fel gardurile care împrejmuiau ogrăzile și dependințele din preajmă. Pe acolo era obiceiul ca flăcăii, înainte de a se însura, să-și scoată și să-și aducă singuri piatra pentru case de la stânci, fiindcă-n partea de sud, satul se afla pe marginea unei văi prăpăstioase, cu stânci. Una dintre
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
care am internat-o astăzi dimineață. ― Cum vă numiți? - a Întrebat femeia, ca și cum n-ar fi auzit numele gravidei internate. ― Sunt doctorul Gruia Toaibă, soțul pacientei dumneavoastră. ― Așteptați numai o clipă. În acest timp, femeia a ales din dulapul din preajmă un halat și i l-a Întins lui Gruia. ― Până vă veți pune halatul, eu voi suna la sala de nașteri. A ridicat receptorul: ― Alo! Sala? Avem aici pe domnul doctor Gruia Toaibă, a cărui soție a fost internată astăzi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În timpul vizitei? - l-a Întrebat profesorul, rămânând Într-o așteptare plină de curiozitate. ― Voiam chiar să vă spun, domnule profesor, că pe fața „doctorașului” am descoperit o anume lumină, dublată de o mimică de vulpe care a mirosit că În preajmă s-ar afla niscaiva zburătoare... ― Asta ce ar Însemna? ― Că individul este din nou pe cai. Ce fel de cai, nu vă voi putea spune. O fi fost lăudat pentru promptitudinea cu care și-a salvat șeful sau o fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tocmai atunci a ajuns la noi zgomot clar de locomotivă, care pleacă de pe loc cu greutate În spate. Zgomotul a venit de undeva din stânga. Tensiunea pe care o strecura Petrică În povestire se oglindea cu limpezime pe chipurile celor din preajmă. A continuat pe același ton: „Treaba Îi cam albastră, Petrică, flăcăul moșului Dacă o luăm la stânga, Îi călcăm pe coadă pe cercetașii lui Ivan” - a apreciat Toader. Atunci mi-am spus și eu părerea: „Eu cred că ar fi bine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Păpădie cu mare atenție... „Am vrut să văd dacă nu vi se vede cumva căciula sau altceva de culoare Închisă. Pe albul omătului, te ia ca din oală” - a șoptit Toader... Într-un minut, am devenit una cu zăpada din preajmă. Când eram mai Încordați, fiindcă zgomotul motoarelor creștea În intensitate, Păpădie șoptește: „Eu m-aș duce colo la baza rambleului șoselei. Vreau să văd mai bine ce trece pe sub nasul nostru”. După o scurtă analiză a situației, Toader a acceptat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am putut să iau parte la o asemenea petrecere. Rămâneți cu bine. ― Important este dacă te-ai simțit bine, nene Mitrule - a căutat să-l liniștească Nicu. ― Dumneavoastră, domnule profesor, Întotdeauna aveți o vorbă bună pentru oricine vă este În preajmă - a răspuns nenea Mitru, bucuros de vorbele profesorului. Erau vorbele unui om care a fost mereu În apropierea profesorului, la bine, dar mai ales la greu... Îl iubea ca și cum i-ar fi fost frate... Nu a trecut multă vreme și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebat de sănătate cele ulcele cu vin, musafirii s-au ridicat. Nicu a privit spre nenea Mitru... Acesta a dispărut Îndată. În scurtă vreme, la poarta hanului s-a auzit tropot de cal, semn că o birjă se afla În preajmă. Nenea Mitru a intrat cu privirea ațintită către Nicu. ― Mulțumesc, nene Mitrule - a fost răspunsul acestuia... ― Tati, cum se face de nenea Mitru e atât e prezent În toate? - a Întrebat Despina În șoaptă. ― Întrebarea ta e firească, Despi - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Să lăsăm totuși ca viitorul să hotărască. ― Eu am să plec, fiindcă te așteaptă treburile tale și nu sunt puține. Cu bine. ― La revedere, Petrică și fii liniștit. Am să fiu mai atent la cei pe care Îi am În preajmă - i-a răspuns Nicu, ieșind după el să-l conducă. La capătul culoarului, s-au oprit. Petrică a ridicat privirea, cătând insistent la Nicu. ― Rămâi sănătos, bătrâne, și vino să te Îmbrățișez. ― Mergi cu bine, bătrâne - a răspuns Nicu amuzat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o autorizație semnată de Clane, cu pecetea rangului său. De la moartea lui Tews, o asemenea autorizație n-ar fi fost trecută cu vederea. Când au plecat să se pregătească pentru misiune, Clane expedie una dintre navele particulare în orașul din preajmă, Goram, și-l întrebă pe comandantul de acolo, un prieten de-al lui, ce fel de contraacțiune se pregătea împotriva invadatorului. - Se află oare autorități în oraș - a întrebat - care să indice că ele înțeleg acțiunile care sunt cerute din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
era el omul care să accepte adevărurile trecute drept definitive. Faptul că bagheta funcționase cu o săptămână în urmă nu însemna că funcționează și acum. O testă de la o fereastră mare, îndreptând-o spre frunzișul de sus al copacului din preajmă. Nici un sunet, nici o lumină vizibilă nu se revărsă, dar partea superioară a copacului se prăbuși la pământ, pe poteca de jos. Czinczar simți satisfacția unui om a cărui logică s-a dovedit corectă. Nu era o satisfacție neobișnuită. Din primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
o glumă tembelă, de serial american. Aștept autobuzul. Am mult de așteptat ("Ar mai lipsi, se-aude vocea de-a doua, să te plîngi c-ai fost nedreptățită. Că n-o meritai. Ba o meritai".), dacă nu-i nimeni prin preajmă. O balcîză tragică, prost îmbrăcată, încercănată de la coșmaruri, pierdută într-o stație de autobuz, așa arăți, Iordana Marievici: mohorîtăuzatădestrămată și, pe deasupra, cu bereta SUA uitată pe cap. Mă atinge cu palma pe spate și spatele mi se îndreaptă: Refuz domnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
place. Vine șef la voi, la "Ora", s-a decis. Dacă n-aș fi așa grasă (și aici a sughițat) aș face catleya cu el, ca Odette de Crécy. A scris așa frumos despre Proust!" Am sperat ca nimeni din preajmă să nu fi cunoscut metafora lui Proust: a face catleya. Cu Leandru Diță-Lerești am schimbat cîteva fraze plicticoase, în budoarul de primire al Ioanei. Lumînări parfumate, obscuritate voită, Armstrong. Leandru și-a articulat (se prefăcea nesigur pe cîte un cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a folosit în mod excepțional mai ales în anii de război, în timpul cărora m-am aflat sub drapel. Toată ziua de astăzi s-a derulat sub semnul luminii solare, dar și a luminii blânde și răcoroase a albului abundent din preajmă, aducându-mi un plus de mulțumire privind existența mea cotidiană. Până la orele serii doar un telefon de la Serghei Coloșenco mi-a întărit convingerea că nu sunt singur pe lume... Ca fapt divers, iarna din părțile Bârladului e ceva aparte dacă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]