2,866 matches
-
modelele după care aș fi putut să mă ghidez, concluzionam că am avut noroc ajungând în Arad, fiindcă așa am putut să cunosc alte persoane ca și mine cu care aveam în comun aceleași țeluri și aceleași frământări. O mână prietenoasă mi se așeză pe spate clătinându-mă ușor. Fugi până jos! Te așteaptă Creața... M-am ridicat din pat ca la comandă și în timp ce mă încălțam, intuiam că niciodată nu voi putea refuza chemările ei. Nu mai știam dacă o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
citesc. Când le iau în mână, le văd cum îmi zâmbesc mulțumite și își desfac singure paginile. Mă port cu ele așa cum mă port cu prietenii mei cei mai buni. Cum să nu le citești când ele sunt așa de prietenoase! LUMEA COPILĂRIEI Lumea copilăriei este cea mai mare lume din lume. Ea nu are granițe. Niciun copil nu poate spune de unde începe și unde se termină lumea copilăriei sale. Copilăria este lumea viselor înaripate, lumea jocului și a râsului zglobiu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Se afundă piciorul până la gleznă și te obosește repede în felul acesta. Am făcut multe căsuțe și castele din nisip. Fiecare după cum văzuse castelele din țara lui. Toți copiii erau ca mine. Parcă ne cunoșteam de foarte mult timp. Erau prietenoși și ne jucam toată ziua împreună. Doar uneori intervenea doamna aceea și traducea întrebările și răspunsurile noastre. Pentru că eram toți curioși, și ne întrebam și ne povesteam despre școală și orașul nostru, al fiecăruia. Am rămas prieteni buni și la
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
naiba mă mai lăsase dna Strickland să vin. Nu erau flori în cameră și diversele obiecte ornamentale strânse peste vară nu fuseseră puse înapoi la locul lor. Era ceva trist și rigid în această încăpere care păruse întotdeauna atât de prietenoasă. Îți dădea o senzație ciudată, de parcă ar fi fost un mort undeva după perdele. Ne-am terminat ceaiul. Nu vrei o țigară? m-a întrebat dna Strickland. S-a uitat în jur căutând cutia cu țigări, dar nu se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sfârșit. XXII M-am instalat la Paris și am început să scriu o piesă. Duceam o viață foarte ordonată, lucrând dimineața, iar după amiaza învârtindu-mă prin grădina Luxembourg sau hoinărind pe străzi. Petreceam ceasuri îndelungate la Luvru, cea mai prietenoasă dintre toate galeriile de pictură și cea mai potrivită pentru meditație; sau pierdeam vremea pe cheiurile Senei răsfoind cărți vechi pe care n-aveam nici cea mai mică intenție să le cumpăr. Citeam ici-colo câte un pasaj și luam contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care o poți vedea în ochii clovnului când un public vesel râde de giumbușlucurile lui. Buzele lui zâmbesc, iar glumele sunt mai vesele pentru că, în comuniunea râsului, el se descoperă și mai insuportabil de singur. Căci Tahiti e zâmbitoare și prietenoasă. E ca o femeie frumoasă care se dovedește destul de darnică în împărțirea farmecelor și frumuseții ei. Și nimic nu poate fi mai împăciuitor decât intrarea în portul Papeete. Goeletele ancorate la chei sunt curățele și cochete. Orășelul desfășurat pe malurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau înfățișarea unui pezevenghi înrăit. Dar în momentul acela era entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui nu le-ar fi stricat să mai fie spălate din când în când. — L-am cunoscut bine pe Strickland, mi-a zis lăsându-se pe speteaza scaunului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un tei al cărui frunziș acoperea curtea ca o umbrelă, iar ceva mai departe o grădină cu pomi roditori. ― Aici, să știi, e un adevărat paradis pentru amorezați, zise proprietarul, un bătrânel oacheș, adus de spate, cu chelie strălucitoare și prietenos din fire. Până acum a stat o funcționară de la C.F.R.; a făcut nunta duminica trecută. Plângea când a plecat, pe cinstea mea, pentru că, să vezi dumneata, casa asta poartă noroc chiriașilor. Cum pune cineva piciorul, gata ― își face un rost
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tatei. Mă gîndeam: ― Hei ce bine ar fi prins acum banii câștigați la ruletă. De la sine înțeles că nu-mi părea rău de felul cum îi întrebuințasem: am cumpărat cu ei atâtea bucurii... În acest timp, Mihaela se arăta mai prietenoasă cu mine. Constatam însă cu surprindere că evita să vorbească despre ruptură, care constituia pentru ea un subiect tabu. Am încercat, bineînțeles, să-l aduc de câteva ori în discuție, nu de alta, dar ca să-mi ușurez vina. Nu voiam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
internist și are de gând să tragă la noi. Suferea de o boală la stomac căreia medicii de acolo nu-i dăduseră de hac. L-am așteptat la gară. M-a strâns în brațe și mi-a vorbit atât de prietenos ca și când n-am fi fost niciodată certați. M-a mișcat gestul lui. L-am condus la cuibul nostru unde ne aștepta Mihaela cu masa pusă. Tata era un fel de arbitru al eleganței, aș zice un Petronius contemporan, scrupulos în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întreb: ar fi putut să le refuze în prezența celor trei tovarășe de suferință, care ne priveau ca pe scenă ) M-am așezat pe marginea patului (nu era nici un scaun în cameră) și i-am vorbit cât mai cald și prietenos cu putință. (Făceam un efort mare, aproape vizibil.) ― Știi, Alexa a fost acasă la noi. A petrecut noaptea acolo. Sper că va veni și după-amiaza asta. Nu te neliniști din cauza fracturii. După cât am înțeles nu-i ceva grav. Într-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și o prepeliță care s-a adăpostit la umbra unui brusture crescut în iarbă deasupra șipotului i-a grăit fetei: -Știu că zânele se ocupă de ceva, nu trândăvesc ziua în amiaza mare. -Dar eu nu sunt zână, răspunse Magnolia prietenoasă. -Ascultă, pe mine nu mă duci cu una cu două, nu știu ce cauți prin partea locului, dar cu lucruri bune nu te ocupi. -Dar ce crezi că fac micuță păsărică? întrebă la rându-i Magnolia. -Cred că pui ceva la cale
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îți mai zărești durerile de dinaintea începutului schițelor grădinii suspendate a dragostei tale. șase în al patrulea loc: apa se adună deasupra grădinii tale, tu te strângi lângă ființele dragi, ele sunt familia ta, formați, împreună, o porțiune largă de mal prietenos pentru apa de deasupra acestor ținuturi, așa cum capul bunei speranțe veghează tandru asupra atlanticului de sud, începând să colecteze pământ pentru uriașa africă, furnicile albe au acoperit ca un strat protector toate ființele dragi ție, care la rândul lor te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mică, prima bucată de pământ întâlnită în călătoria ta pe ape, în care nu ai beneficiat de prietenul tău abílio, marinarul portughez cu barbă albă, și nici de corabia lui splendidă, cu pânze late, acostezi cu ușurință pe un mal prietenos, ești întâmpinat de câteva veverițe-călugăr, unele chicotesc, altele se roagă solemn, ele ți-o iau în față, fac tumbe, îți arată pe unde să îți îndrepți pașii pe acest nou meleag. nouă deasupra: te lași condus la singurul edificiu al
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mi-a dat deslușirile (căci am adormit acasă imediat). - De la hotel i-am trimes o carte de vizită. A venit imediat sin-gură. A venit la mine și m-a sărutat. (Nu se cunoșteau decât din vedere.) E foarte dulce și prietenoasă. Părea un puișor de găină plouat. Prima întrebare i-a fost: "Unde e Sandu?" Nu pricepea cum erai întors și n-ai venit s-o vezi. Parcă nu-și da seama de tot ce i se întîmplase și de obligațiile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se dăruia și în același timp pedepsea teribil, și apoi au început anumite mângâieri mai avansate. Dar, după ce permisese aproape tot, s-a retras brusc și a fugit, lăsîndu-mă ridicol. A doua zi m-a întîlnit pe stradă, a fost prietenoasă, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. O nouă încercare s-a terminat tot așa de stupid. După o zi, am găsit-o culcată, în lacrimi. (Locuia ca studentă într-o cameră din București, rudele fiindu-i în provincie. După
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se auzeau imnurile slujbelor religioase din Templul Honno, iar seara, clopotul bisericii răsuna pe alei. Poarta Templului Honno era foarte impunătoare, iar călugării care locuiau acolo mergeau pe străzi cu expresii trufașe, însă misionarii, când treceau, se arătau umili și prietenoși cu localnicii. Văzând un copil cu plăgi pe față, îl mângâiau pe cap și-i explicau cum să și le trateze; dacă auzeau că cineva era bolnav, vizitau persoana. Se spunea că nu trebuia să se amestece nimeni într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în fața lor. Cucerirea castelului era o victorie magnifică. Atât soldații, cât și ofițerii își îndreptară steagurile, privindu-l pe Nobutaka cu nespus respect. Descălecând și trecând prin rândurile armatei, Nobutaka îi saluta pe oameni dând din cap cu o expresie prietenoasă. Era aproape peste măsură de politicos cu generalii, salutându-i cuviincios și exprimându-și recunoștința. Luând mâna lui Sebei, spuse, cu o afecțiune deosebită: — Datorită loialității și curajului tău, clanul Akechi a fost zdrobit într-o singură zi de lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Convocându-și vasalii superiori, discută cu ei până după miezul nopții. A doua zi, de la cartierul general al statului major începură să pornească grăbiți, în toate direcțiile, curieri cu mesaje. În același timp, Katsuie însuși îi adresă o scrisoare deosebit de prietenoasă direct lui Takigawa Kazumasu. Deși îl trimisese deja pe mesagerul lui Nobutaka înapoi la stăpânul său, cu un răspuns special, acum scrie și expedie încă o scrisoare pentru fiul lui Nobunaga. Alese un vasal superior ca mesager și mai trimise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
femeie tânără și complice cu băieții. Și dacă era complice cu băieții, nu putea să trădeze. Pisica cea alb-roșcovană veni să i se frece lipicios-lingușitoare de picior și Nestor își retrase piciorul și se dădu un pas înapoi. Are intenții prietenoase, îi explică Felicia cu voce melodioasă, nu-ți face niciun rău. Felicia ținea partea pisicii. Hm! făcu mama. Știe el ce știe. Mama era acum rece și aproape că nu ascundea nimic. Discretă și obosită, avea să intervină din ce în ce mai rar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vedea nu osul, ci capătul unei tije de metal goală pe dinăuntru o țeavă. Îmi spui și mie ce-ți șoptește ghiocul? ... Pisica se încolăcise în jurul piciorului și, fiindcă nu i se dăduse nicio atenție, plecase să caute meleaguri mai prietenoase... II Nestor n-avea de gând să străbată pasajul la capătul căruia, departe, se zărea o stradă, atrăgătoare totuși, în lumina galben-aurie a soarelui de septembrie. Aglomerat în zilele de lucru și încă și mai aglomerat sâmbăta, duminica în schimb
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
potrivită alegere era Călin Chivu. Lucian își amintea de el încă din septembrie. În curtea pe care băieții o umpluseră în recreație se amesteca plin de neastâmpăr printre cei mari din clasele a treia și a patra. Zâmbea fără încetare prietenos, jenat și totuși de-ajuns de înfipt. Dar era atât de pipernicit și de firav încât nu-ți venea nici să-l atingi, de teamă să nu-i rupi ceva înăuntru. Mulți s-au întrebat: oare băiețașul ăsta chiar e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
s-a retras din mijlocul încăperii. De-a lungul pereților se înălțau etajere de lemn, pe care zăceau în umbră suluri de stofă de culori diferite, dar toate închise. Ia spune, ce vrei să vezi aici? a continuat doamna cea prietenoasă. Stofele? Ai mai văzut vreodată atât de multe la un loc? Am văzut la tata în magazin. Dar... Nu erau atât de multe, nu? l-a ajutat ea. Puiu a scuturat din cap ca să-i facă plăcere, dar și pentru că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
avea și de ce să-i facă semnul ăla. Dar trecea în aceeași direcție, pe gazon, și Gigi Nistor, iar îndărătul lui, Papadopol îl ajungea ușor din urmă c-o fugă scurtă de trei pași. Împreună treceau pe lângă Rareș, nedezlipindu-și privirea prietenoasă de el și fluturând din mână. Sile Cloșan, chiar și el... Veneau apoi Traian Felea, Eftimie, Mișu Văduva... grupuri... toată clasa... Până și Crăciunescu și Stoianovici, ei care păreau desprinși de lume și mereu aveau câte ceva important de discutat cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
valorilor tradiționale într-ajutorare, ținerea strictă a aniversărilor tuturor membrilor ei, ospitalitate. Bravo lor! Abia așteaptă să-i cunoască pe cei ce încă mai trăiesc din familie. Familia lui a fost altfel; foarte mică, a trăit aproape izolată în ciuda firii prietenoase a tatălui său și a deschiderii lui spre viața urbei. În rest însă... Lucian se întoarce de la tomberonul cimitirului aducând apă în găleata deșertată. Liliana a apucat deja să sădească șase din cele douăsprezece primule. Nu-l lasă pe Lucian
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]