2,788 matches
-
aceasta ne trimite chiar dincolo de ceea ce s-a arătat mai devreme a fi înțelesul unui temei mai profund al celor două modele de discurs (analitica și dialectica) și al diferenței dintre raționamentul corect și cel sofistic; oarecum dincolo de elementul a priori al logicii formale, diferența dintre episteme și doxa, totuși mai degrabă dincoace, fiindcă ceea ce iese la iveală acum nu este decât o ipostază a temeiului ultim al analiticii și dialecticii, o ipostază a elementului a priori al acestora, așa cum l-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
oarecum dincolo de elementul a priori al logicii formale, diferența dintre episteme și doxa, totuși mai degrabă dincoace, fiindcă ceea ce iese la iveală acum nu este decât o ipostază a temeiului ultim al analiticii și dialecticii, o ipostază a elementului a priori al acestora, așa cum l-am gândit mai devreme, ca diferență între cunoașterea veritabilă și cea părelnică. Care este această ipostază? Este vorba despre o "regulă", un fel de principiu ce își capătă valabilitatea socotind cunoașterea în întregul ei și tocmai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
diferenței numite, totodată "regulă" prin care formalul este pus în cumpănă, fiindcă relația aceasta de corespondență aduce în aceeași unitate (a cunoștinței), pe lângă "forma logică" a judecății (la care am fost constrânși să revenim, odată stabilit sensul unui element a priori al analiticii și dialecticii), "semnul" despre ceva aflat în afara cercului strict formal al judecății, totodată pe însuși suportul formal al acesteia. O asemenea relație de corespondență a fost numită, tradițional, adevăr. Iar înțelesul "sintetic" al acestuia este, de asemenea, evident
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logica le-a preluat, pe unele păstrându-le, pe altele transferându-le către epistemologie. Din primul grup fac parte, printre altele, probleme legate de originea premiselor din structura demonstrațiilor și argumentărilor: sunt acestea enunțuri de experiență sau noetice, sunt a priori sau a posteriori, sunt analitice sau sintetice etc.? Din al doilea grup fac parte probleme care angajează natura relațiilor dintre "subiectul" rațional și obiectul nonrațional, dintre forma logică și obiectul ei real sau reel. De unele dintre aceste probleme s-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la Immanuel Kant în însăși structura "criticii" sale? Un lucru e limpede de la bun început: filosoful german prelucrează și utilizează propriu-zis constitutiv sensul formalului (înțeles într-un mod determinat, ca aspect al facultății de cunoaștere), în conceptul de "formă a priori" și în diferența radicală pe care el o instituie între forma a priori și conținutul sensibil al oricărei cunoștințe. Conceptul tocmai amintit are o poziție privilegiată pentru ceea ce vor deveni la Kant analitica și dialectica. Astfel, la o primă vedere
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bun început: filosoful german prelucrează și utilizează propriu-zis constitutiv sensul formalului (înțeles într-un mod determinat, ca aspect al facultății de cunoaștere), în conceptul de "formă a priori" și în diferența radicală pe care el o instituie între forma a priori și conținutul sensibil al oricărei cunoștințe. Conceptul tocmai amintit are o poziție privilegiată pentru ceea ce vor deveni la Kant analitica și dialectica. Astfel, la o primă vedere constatăm că unele forme a priori ale facultății de cunoaștere (și ale altor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care el o instituie între forma a priori și conținutul sensibil al oricărei cunoștințe. Conceptul tocmai amintit are o poziție privilegiată pentru ceea ce vor deveni la Kant analitica și dialectica. Astfel, la o primă vedere constatăm că unele forme a priori ale facultății de cunoaștere (și ale altor facultăți: "dorința", "voința" etc.) condiționează în mod nemijlocit și necesar cunoașterea însăși (și actele bazate pe celelalte facultăți); iar scoaterea la iveală a acestei condiționări devine posibilă prin deschiderea unui orizont al rostirii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sofistic, problema aristotelică ce a motivat construcția logicii organon; deși, sub determinativul "logic", el face totdeauna evaluări asupra corectitudinii strict formale, în orizontul căreia sunt semnificative cele două specii de raționament. Important pentru el este cum obținem "judecăți sintetice a priori", pentru că acestea reprezintă cunoștința veritabilă, fiind necesare, universale și sporind cunoașterea; altfel spus, importante sunt, din perspectiva constituirii cunoștinței veritabile, condițiile de posibilitate ale judecăților sintetice a priori. Ceea ce înseamnă că diferența dintre "fenomen" și "aparență", la care va trebui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
specii de raționament. Important pentru el este cum obținem "judecăți sintetice a priori", pentru că acestea reprezintă cunoștința veritabilă, fiind necesare, universale și sporind cunoașterea; altfel spus, importante sunt, din perspectiva constituirii cunoștinței veritabile, condițiile de posibilitate ale judecăților sintetice a priori. Ceea ce înseamnă că diferența dintre "fenomen" și "aparență", la care va trebui să ajungem în demersul nostru, pentru că ea reprezintă temeiul ultim al separației dintre analitică și dialectică (sau originea acestora), nu mai poate avea semnificație doar în orizontul cunoașterii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
raționamentele dialectice" (toate conchizând asupra necondiționatului, pentru care nu există niciodată un concept "plin", adică legat de un obiect posibil prin experiență, ajungându-se astfel la aparență), ci sunt și "critici", discipline investite cu sarcina de a stabili elementele a priori ale cunoștinței, competențele acestora, dar mai cu seamă limite ale folosirii acestor elemente. Vorbind, preeminent, despre cunoștințe, admițând punctul de vedere judicativ după care forma acestora trebuie să fie judecata, fiindcă doar aceasta poate fi adevărată sau falsă (poate avea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și principiile subiective ale acesteia, dar înrădăcinate în însuși felul de a fi al facultății noastre de cunoaștere ca și cum ar fi principii obiective (dialectica), astfel încât prima face posibilă cunoașterea fenomenului, socotită de Kant cunoaștere veritabilă (în forma judecății sintetice a priori), iar cea de-a doua "se va mulțumi deci să descopere aparența judecăților transcendente și, în același timp, să împiedice ca ea să înșele; dar niciodată ea nu poate face ca această aparență să și dispară (ca aparența logică) și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analiza "elementelor" raționării, cea de-a doua prin aplicarea corect-formală a regulilor desprinse de analitică, își păstrează încă o funcție constitutivă; în cazul analiticii, ca atare, prin unele elemente ale sale, iar dialectica indirect, prin indicarea limitelor aplicării formelor a priori ale facultății de cunoaștere în mod transcendent (adică la obiecte proprii, care, astfel, nu pot fi obiecte ale unei experiențe). Dialectica, atâta vreme cât rămâne la un sens foarte general, stabilit de Kant atunci când precizează sarcinile celor două părți ale logicii transcendentale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
împlinit al cunoștinței, ca "adevăr pozitiv", adică acord al judecății cu obiectul ei dat în experiență). Logica transcendentală, în schimb, are în vedere tocmai raportarea intelectului, prin regulile sale, la obiecte, chiar dacă unele concepte ale sale (categoriile) sunt exclusiv a priori. De aceea, logica transcendentală este în mod direct o logică a adevărului. Este necesară, așadar, pentru dobândirea unei cunoștințe veritabile de o relație a formelor intelectului cu obiectele, dar una care face posibilă raporarea la obiectul dat în sensibilitate, nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
critică", pentru Kant. Cum știm, categoriile constituie condiții ale sintezei empirice, prin urmare, condiții de posibilitate a experienței; alături de ele, însă, se află multe alte concepte ale intelectului, apoi altele ale rațiunii. Conceptele din prima grupă, anume categoriile, "exprimă a priori raporturile percepțiilor în fiecare experiență" și din acest motiv "se cunoaște realitatea lor obiectivă, adică adevărul lor transcendental și acesta, ce-i drept, independent de experiență, totuși nu independent de orice raport cu forma unei experiențe în genere și cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
experiențe în genere și cu unitatea sintetică, singura în care obiectele pot fi cunoscute sintetic."108 Adevărul transcendental respectă regula corespondenței dintre cunoștință și propriul obiect (empiric), deși cunoștința în cauză ține de un concept care exprimă el însuși, a priori, condițiile preluării acestui obiect. Adevărul transcendental este înfăptuit în acele judecăți al căror predicat este o categorie; desigur, o categorie care și-a "găsit" un obiect, exprimat, în structura judecății, prin subiect. El este suportul unei "teoreme" pe care Kant
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
schemele temporale, și ajungând la conștiința propriu-zisă de timp proprie postulatelor gândirii empirice, în genere. Adevărul transcendental se deosebește de cel empiric prin sens, dar mai cu seamă prin sfera de aplicație: adevărul tanscendental este propriu doar judecăților sintetice a priori care au ca predicat o categorie (din cele douăsprezece conținute în tabela kantiană). Faptul acesta este plin de semnificații "critice"; el însuși stabilește o limită clară de semnificație, de aplicabilitate, a cunoștinței veritabile. Ne interesează însă aici doar sensul fundamental
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așadar nici principiul sintezei empirice (în intuiția sensibilă, în imaginație, în aprehensiune). De acesta se ocupă, în mod exclusiv, logica transcendentală. Din aceeași cauză, logica generală nu cunoaște, dintre judecățile necesare, decât judecata analitică, nu și pe cea sintetică a priori; pe aceasta din urmă o poate accepta, însă doar formal, reducând-o la condiții strict formale de exprimare a sa, adică la forma judecății analitice. În schimb, judecata sintetică a priori este tipul fundamental de judecată din perspectiva logicii transcendentale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
decât judecata analitică, nu și pe cea sintetică a priori; pe aceasta din urmă o poate accepta, însă doar formal, reducând-o la condiții strict formale de exprimare a sa, adică la forma judecății analitice. În schimb, judecata sintetică a priori este tipul fundamental de judecată din perspectiva logicii transcendentale, care nu doar o asistă formal, ci îi precizează condițiile de posibilitate, o constituie ca atare. Adevărul corespunzător acesteia este cel transcendental. Din această perspectivă, adevărul transcendental apare ca o condiție
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibil."109 Îl precede, îl condiționează; oarecum, îl cuprinde, fiindcă nici adevărul transcendental nu ar fi ceva în absența celui empiric. 3.2.1.4. Statutul de judecată și cunoștința veritabilă Forma "logică" a cunoștinței veritabile este judecata sintetică a priori. Dar, potrivit lui Kant, există mai multe tipuri de judecăți: analitice, sintetice, a priori, a posteriori, analitice a priori, sintetice a posteriori, sintetice a priori. Nu aceste tipuri de judecăți constituie tema acestui subcapitol, ci statutul de judecată, în sens logic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu ar fi ceva în absența celui empiric. 3.2.1.4. Statutul de judecată și cunoștința veritabilă Forma "logică" a cunoștinței veritabile este judecata sintetică a priori. Dar, potrivit lui Kant, există mai multe tipuri de judecăți: analitice, sintetice, a priori, a posteriori, analitice a priori, sintetice a posteriori, sintetice a priori. Nu aceste tipuri de judecăți constituie tema acestui subcapitol, ci statutul de judecată, în sens logic (după regulile logicii transcendentale kantiene) și condițiile cunoștinței veritabile. Luând seama la modalitățile
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
absența celui empiric. 3.2.1.4. Statutul de judecată și cunoștința veritabilă Forma "logică" a cunoștinței veritabile este judecata sintetică a priori. Dar, potrivit lui Kant, există mai multe tipuri de judecăți: analitice, sintetice, a priori, a posteriori, analitice a priori, sintetice a posteriori, sintetice a priori. Nu aceste tipuri de judecăți constituie tema acestui subcapitol, ci statutul de judecată, în sens logic (după regulile logicii transcendentale kantiene) și condițiile cunoștinței veritabile. Luând seama la modalitățile de funcționare a facultăților de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
4. Statutul de judecată și cunoștința veritabilă Forma "logică" a cunoștinței veritabile este judecata sintetică a priori. Dar, potrivit lui Kant, există mai multe tipuri de judecăți: analitice, sintetice, a priori, a posteriori, analitice a priori, sintetice a posteriori, sintetice a priori. Nu aceste tipuri de judecăți constituie tema acestui subcapitol, ci statutul de judecată, în sens logic (după regulile logicii transcendentale kantiene) și condițiile cunoștinței veritabile. Luând seama la modalitățile de funcționare a facultăților de cunoaștere, la sarcinile esteticii transcendentale și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
diferența dintre cunoștința veritabilă și cunoștința aparentă. De explicarea celei dintâi și de formularea argumentelor privind respingerea celei de-a doua este legat însuși proiectul amintit, al "criticii rațiunii pure". Întrebarea fundamentală a acesteia: cum sunt posibile judecăți sintetice a priori? este ea însăși posibilă pe baza diferenței dintre cele două feluri de cunoștințe (de fapt, una singură fiind cunoaștere ca atare).110 Cunoștința veritabilă este, în înțeles kantian, necesară, universală și are însușirea de a spori cunoașterea. Dar care este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
început o anume judecată, pentru că el era încredințat de faptul că adevărul în fond, în tot demersul "critic" al lui Kant (din prima Critică) este vorba despre adevăr nu poate fi decât în proprietatea judecății, anume a judecății sintetice a priori. Așadar, el a căutat, fără ocolișuri, tipul de judecată (nu de noțiune sau de raționament) corespunzător cunoștinței veritabile. Întrucât nici unul dintre cele patru tipuri de judecăți acceptate în clasificările logicii generale analitice și sintetice, a priori și a posteriori nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a judecății sintetice a priori. Așadar, el a căutat, fără ocolișuri, tipul de judecată (nu de noțiune sau de raționament) corespunzător cunoștinței veritabile. Întrucât nici unul dintre cele patru tipuri de judecăți acceptate în clasificările logicii generale analitice și sintetice, a priori și a posteriori nu acoperă, luat singur, toate însușirile unei cunoașteri veritabile, Kant ajunge la ideea despre judecata sintetică a priori; doar aceasta poate fi purtătoarea celor trei însușiri. Problema care se ivește în demersul său este legată de posibilitatea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]