2,781 matches
-
aspect uman atrăgător, dar acesta este decodat de înțelepciunea tradițională într-o manieră „xenofobă”. Feciorul străin, imposibil de localizat în spațiul cunoscut trezește fiori fetelor curtate: „cela o fo zmău, fecior d’e zmău”. Buzduganul - simbol al puterii inimaginabile de profani se asociază uneori cu un trup policefal formând ipostaza hiperbolică a răului: „Iel avș um buzdugan d’e noăză șî noă d’e măj. Ș-o șezut iel acolo, o mn’iruit tri țări le-o bătut iel, zmău, c-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
când a văzut.ce-a văzut? Un om d-o statură mijlocie c-o mustață dă aur și barbă de mătase” (Pătuleni - Dâmbovița). Împăratul va fi incapabil să decodeze identitatea ființei capturate prin intoxicare bahică (deci în urma contactului cu substanțe profane) și o va expune sub titlu divin. Abia instanța narativă va explica mult mai târziu natura infernală a agresorului, ca element dedus din paternitatea sa. Zmeii pot reprezenta din această perspectivă negativul imaginii umane, cu tot ceea ce este reprimat în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
insolitare, aici viziunea recentă, creștină, dezvăluie domeniul terifiant al răului arhetipal, exact punctul zero al confruntării inițiatice. Doar gândul la mama celui mai mare dintre diavoli, maica zmeilor de neoprit îngheață „mireanul”, izvorul tenebrelor care tulbură lumea fiind intangibil pentru profani. Mezinul știe unde să găsească bestia supremă și poate să îi curme răutatea. De un umor ingenuu este portretul mamei drăcoaice dintr-un basm cules în Chirculești, Giurgiu: „că cică și la draci tot muierile sunt mai ale dracului, și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i cârpesc câte o dată de te miri, draci sunt ăia or ce sunt”. Supremația infernală a feminității materne rezidă în capacitatea ei de zămislire a răului, gineceul conține atât puterile materializate, cât și pe cele virtuale. Mama vitregă este ipostaza profană a maternității negative, ea îi expulzează pe copiii neofiți din mundan, prin brațul tatălui, biet instrument al scenariului. Mama zmeoaică provoacă puterile lăuntrice ale feciorului și trebuie anihilată pentru a lăsa fertilitatea lumii să înflorească. Preopinent în Dămean și Sîla
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
frumoasă de pasăre - el cu mâna s-o prindă, ea zbura... după ea, a-nceput să-l tragă în capcană. Capcana era un bordei” (Chilii - Olt). Planurile temporale dispuse în acest fragment revelează un joc rafinat cu dimensiunile existențiale. Timpul profan, marcat de curgere și de dispunere cronologică, apare în text de două ori, dar nu aparține aceleiași receptări a evenimentelor. Primul perfect compus indicativ denotă instalarea sentimentului mistic, care îl însingurează pe fecior conform ritualului inițiatic și îl face să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai ales prin sacrificiul său. Iovan aude și vorbește limba Lumii. El simte că șarpele sugrumă muntele, ca simbol suprem al creației, și se oprește să ceară sfatul Cernei („apă neagră”, cu un rol clar de delimitare între sacru și profan): „Sus, pe Cerna-n sus,/ Mulți voinici s-au dus/ Cernei nu i-au spus/ Și toți s-au răpus./ Și vad nu găsea/ Să treacă Cerna,/ El mi se oprea/ Seama ca să-i ia,/ (...) Pe Cerna striga,/ Pe Cerna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Nouă cerbi de munte” (Urisiu de Sus - Mureș). Tatăl este aici, ca în basmele cu fecioara războinic, ipostaza maestrului inițiator, bătrânețea lui se traduce în cunoaștere și capacitatea de a modela abilitățile neofiților, dovadă că nu își învață fiii ocupații profane care i-ar face să parcurgă drumurile orizontale din contingent, ci îi îndreaptă spre spațiul privilegiat al înălțimilor. Vânătoarea con¬stituie acțiunea în timpul căreia se transfigurează sinele prin ascuțirea simțurilor și a reflexelor masculine, dar și prin comuniunea implicită cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Face-te-ai tu - zâce - un izvor de miere, în codrii pustii, unde nici oameni nu umblă!” (Urmeniș - Maramureș). Principiul malefic absolut, mama drăcoaică, nu trebuie privit, încălcarea tabuului conduce la mutilarea inițiatică prin care neofitul nu mai poate observa profanul: „Deschise ochii s-o vază, și cum ăi deschise, cum i-i sorbi drăcoaica, și plecă lăsându-l orb” (Chirculești - Giurgiu). Gestul prin care feciorul este lăsat fără vedere este specific haosului, capabil să absoarbă la intervale de timp universul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în descântece, în care boala însăși este amenințată cu călcâi sau poală de „fată curată”. Fecioarele „posedă in nuce energia ocultă a purității și sfințeniei, a nonmanifestatului și inaccesibilului”, ceea ce dă gesturilor și cuvintelor pronunțate de ele puteri care transcend profanul. În baladă blestemul se îndeplinește fără întârziere: traversând râul negru dintre lumi, în mijlocul iureșului, Iovan se pietrifică și primește veșnicia mineralului. Pedeapsa pentru hybris-ul comis este în același timp o evadare din contingent în lumea Strămoșilor, și deci un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sale de „flăcău de însurat”, calul este simbolul sui-generis al etapei intermediare, mitice a existenței masculine. Dacă în colindele de flăcău traversarea mării era făcută numai cu ajutorul calului năzdrăvan, Pătru Căciulă din balada omonimă I (29) înoată singur, depășind pariul profan lansat la „birt în cale”. Toți ceilalți voinici se îneacă, „El, ficior de țară,/ El marea-mi trecea/ Din genunchi în coate,/ Cum altu nu poate,/ Cu olba-nchinând,/ Din trâmbiți zicând,/ Cu lula fumând,/ De la vad la vad/ Pân’ la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de natație îl propulsează pe Pătru în lumea mitului în care am pătruns prin imperfectul indicativ și rămânem prin prelungirea momentului descris cu o enumerație de verbe la gerunziu. Singura apariție a prezentului indicativ face o trimitere la locuitorii timpului profan, comparația având rolul de a semnala proporțiile mitice. Forța și însușirile deosebite ale voinicului au fost demonstrate și, în același timp, s-au îndeplinit condițiile inițieriimoarte și renaștere: „Ieșirea din apă repetă actul cosmogonic al manifestărilor formale; imersiunea echivalează cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care predestinează fata din colindele românești unei inițieri reușite. Aparținând prin ființa sa pământului și întunericului, aleasă între fete și născută în spații consacrate lucrurilor sacre (vin, pâine, miere), ea va traversa încercarea premaritală „lin, mai lin”. Coborând în sfera profană, toate atributele fetei, transfigurate artistic în colinde, constituiau garanția măritișului. Fecioara trebuia să fie de o frumusețe aparte, să știe să-și coase zestrea și chiar să cânte. Expresia estetică vine, așadar, dintr-o „condensare” metaforică a unor condiții reale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în acest timp de trecere cu valențe mitice. Structura aproape identică a celor două colinde se mai remarcă prin prezența dativului etic care face să se audă vocea instanței - reflector între lumi: colindătorul. Mai mult decât atât, pronumele miimplică lumea profană în totalitatea ei, la nivel afectiv, fiindcă procesul inițiatic are tocmai menirea de a regenera sursa vitală a universului. Basmele fantastice revelă „tatuaje” magice pe pielea protagoniștilor. Ca și flăcăul eroizat, fata nubilă luminează ca „sfântu’ soare” fiindcă are „luna
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poetică a unui diluviu: „Cetinele, cetinoară,/ Dragă ler,/ Cetiu mare a venit/ Și de mare maijini n’are/ Și-mi aduce plăvioare,/ Dar ce fel de plăvioare?/ Tot brazi nalți,/ Molifți uscați” (Cudalbi - Galați). La nivel stilistic, trecerea din timpul profan în cel sacru, al prezentului mitic, se face prin permutarea faptei de la perfectul compus la acțiuni săvârșite hic et hunc. Falia spre evenimentele arhetipale s-a deschis și, sub ochii auditoriului, se dezlănțuie potopul purificator din care o nouă lume
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a răsăritu,/ De luncile-or înfloritu;/ De galbene-s gălbinioare,/ De vânăte-s mohorâte./ Feciori fete-au d-oblicitu,/ Tot alegu-mi și-mi culegu” (Blandiana Hunedoara). Predominarea perfectului compus, aflat în contrast cu prezentul prin care se descriu florile, sugerează situarea într-un timp profan, dar unul puternic încărcat de vitalitate și fecunditate, dovadă fiind soarele roșu abia ieșit din genuni și vegetația abundentă. Intr-atât de specifică este această activitate a fetelor, încât, într-o colindă culeasă din Hunedoara, ea se îndeplinește sub semnul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
le pășteară/ Și nu le pășteară,/ Rău le tăvăleară” (Ciocănești Ialomița). Prezentul acțiunii în illo tempore este urmat de un imperfect indicativ arhaic, fapt ce adâncește evenimentele în imemorial, arhetipal. Scara pe care coborâm în inima sacrului se parcurge dinspre profanul închis prin trecere al perfectului compus, spre prezentul fără durată și imperfectul rememorării faptelor exemplare. Proba prin care trece fecioara se apropie, prin caracterul critic al pierderii, de eroismul specific inițierii masculine, dat fiind că ea va captura ipostaza piscicolă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alaiul de pețitori din care ea să-l aleagă pe cel mai mândru să vină acum, fără nici o întârziere. Viitorul ar îndepărta prin puterea cuvântului ritual, atât de puternic în timpul intermezzo-ului cosmic, evenimentul dorit de tânără. Prezentul instaurează în mijlocul profanului realitatea dorită nu numai de fata ce a îndurat procesul inițiatic, ci și de comunitatea arhaică, pentru care orice neîndeplinire a traseului existențial devenit cutumă constituie un grav dezechilibru. O altă colindă de fată mare pune în scena lirică ipostaza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sub zodia acvaticului. Moment final al procesiunii inițiatice, nunta devine triumful forțelor ordonatoare puse în mișcare de repe¬tarea gesturilor arhetipale când ceasul trecerii este repornit. „Toate sacrificiile sunt săvârșite în același moment mitic al începutului; prin paradoxul ritului, timpul profan și durata sunt suspendate”. Colindele în care animalul învins este jertfit insistă pe momentul ospățului ritual pentru că el justifică întregul efort al coborârii pe axa timpului. Ritualul inițiatic nu mai este din acest punct individual, ci are menirea de a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sufocării datorate sacrului monstruos se dezvăluie în colinda de fată mare, ci o imagine a fecundității extreme, specifică momentului dintâi al genezei, când natura prolifera nestăvilită. Somnul catalizează adâncirea în spirit, iar colindătorii care somează fata să revină în lumea profană reprezintă martorii activi ai inițierii: „Scoală, (cutare), nu dormi,/ Că de-asară doar ți-a fi,/ Că de când ai adormit,/ Iarba toată tea’ngrădit,/ Florile te-au năpădit/ Și pe gură și pe nas/ Și pe dalbul tău obraz,/ Și prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pomeniră că vine un nor cu fulgere și tunete. Până să se adăpostească de ploaie, un vârtej luă fata, se făcu nevăzut și o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Brutalitatea cu care se trece din spațiul profan în cel sacru este proprie mutației ontologice, orice legătură afectivă cu mediul familiar fiind astfel anulată. Casa monstrului nu este accesibilă dinspre contingent, ea face legătura cu prăpăstiile, ca domeniu al infernalului în care fecioara trebuie să își facă ucenicia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Că ți-oi da oi și și-oiu da boi,/ Ți-oi da buți cu bani mărunți!/ - Ba, zău, mie nu-mi trebuie/ Nice oi și nice boi”. O astfel de năframă a lumii nu poate fi cuprinsă în valori profane, și nici înstrăinată de cuplul inițiat. Țesutul devine o probă inițiatică, prin nefirescul executării lui în Fata din icoană, variantă a basmului AT 706, în care intențiile incestuoase ale tatălui provocau fetei retragerea în materia lemnoasă. Dorința lui nefirească se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alocă un spațiu gene¬ros relațiilor create prin alianță, drama acceptării noii familii luând în mod frecvent note tragi-comice. Dar cine este receptorul atât de fin al cântecului împărătesc, intonat într-un moment al solitudinii rituale, când sacrul emergent reduce profanul la tăcere? De fiecare dată când fata începe să cânte, împărăteasa se simte amenințată: „Nime-n lume n-o auzea,/ Numai d-împărăteasa;/ Ea aude și-mi răspunde:/ «Ho, ho, ho, Măriuțo, ho!/ Nu mai cânta-așa frumos,/ Cămpăratu-i la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ea cum trece, cum mi-o aude,/ Cum mi-o aude, cum mi-o vede,/ Și din gură așa-mi grăia:/ - Ce cânți, Ileano, așa-ngânat,/ Tot ca viersul trăgănat,/ Și cu glasul haiducesc,/ Și cu viersul femeiesc” (Voineasa - Vâlcea). Drumurile profan și sacru sunt foarte clar delimitate în acest fragment, boierii parcurg un itinerar în contingent și nu au simțurile necesare pentru muzica din lumea mitului. Doamna, ca ipostază a maestrului inițiat, marcată prin reverență, înțelege instantaneu atât sunetul, cât și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vânători,/ De șoimei asmuțitori./ Ei pe tine te-or vedea,/ După mineor alerga,/ Cu șoimeii te-or goni,/ C-ogăreii teor sili,/ Cu suliți te-or îmboldi”. împărțirea trupului cornutei respectă și aici datele rituale, cuminecarea cuplului nou format și a profanului având rolul inițiatic definitoriu în consacrarea tinerilor și, implicit, în revigorarea universului: „Sacrificiul interpune, între om și divin, o realitate intermediară (victima), cu scopul de a asigura un contact între cele două lumi”. Ospățul nupțial, la care peștele, bourul sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
departe de drama sterilității, ci să o consacre unei perioade glorioase îndelungate, prin puterile magice ale succesorilor regali. Soții surorilor mai mari vor fi în acord cu valoarea abilităților dobândite, ei fiind scriitori, dregători, scutieri și paharnici, ca ipostaze ale profanului, în opoziție cu dimensiunea spirituală sacră a mezinei și a împăratului. Cu totul impresionantă este lunga serie de caracteristici divine ale celor trei feți logofeți. Petru Caraman consideră această enumerație aglutinantă o caracteristică a variantelor românești pentru motivul european al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]