2,673 matches
-
insistență lui Russell, a fost cea care le-a stârnit interesul, ci, cu deosebire, consecințele antimetafizice ale delimitării domeniului a ceea ce se poate spune prin caracterizarea dată propozițiilor cu sens drept „imagini“ ale stărilor de lucruri. Astfel, în textul lui programatic intitulat Cotitura filozofiei, Schlick afirma că filozofia nu este o știință, ci o activitate de calificare ce își propune precizarea sensurilor enunțurilor prin analiză logică. Amintindu-i pe Frege și Russell, Schlick scria că „până la această cotitură decisivă a înaintat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o orientare asemănătoare. În realitate, modul cum vedeau empiriștii logici viitorul filozofiei poate fi apreciat drept un fundal contrastant adecvat pentru înțelegerea originalității poziției exprimate în Tractatus. Ceea ce viza reforma care a fost anunțată în Manifestul Cercului și în scrieri programatice ale membrilor săi era 174 GÂNDITORUL SINGURATIC transformarea filozofiei într-o disciplină științifică onorabilă, o disciplină cu obiect propriu și cu metode distincte. Obiectul este limbajul, iar metodele sunt cele ale analizei logice. Se considera că soluții satisfăcătoare ale problemelor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
perioadă de declin cultural sau fără cultură. Asta nu înseamnă neapărat că un om mare este într-o asemenea epocă mai puțin mare, dar filozofia este redusă astăzi la o chestiune de îndemânare și nimbul filozofiei dispare.“82 Aceste exprimări programatice sunt coroborate de relatări ale unor persoane care i-au fost apropiate lui Wittgenstein. Într-o convorbire din anul 1930, Wittgenstein a răspuns astfel sugestiei lui Drury că gândirea lui a ajuns într-un punct stabil: „Da, am ajuns într-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
72 Wittgenstein a fost prețuit și chiar venerat de membri ai Cercului, care au văzut în Tractatus o verigă în acea prefacere care a fost anunțată prin lucrările lui Frege și WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 359 Russell și proclamată drept obiectiv programatic al activității grupului. Concludente în acest sens sunt unele afirmații din autobiografia intelectuală a lui Carnap. Menționând că alături de Frege și Russell, Wittgenstein a fost filozoful care a exercitat cea mai mare influență asupra gândirii sale, Carnap afirmă că în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și lingvistică ce fac posibilă identificarea propozițiilor cu sens, că problemele filozofiei tradiționale ar putea fi înlăturate în același fel ca și anumite paradoxuri logice. O altă cunoștință a lui Wittgenstein din anii ’30 caracteriza astfel poziția lui față de orientarea programatică a Cercului: „Deși Wittgenstein a fost tatăl pozitivismului logic (ceea ce se poate spune numai dacă Tractatus-ul este citit într-un anumit fel - n. m., M. F.), el a refuzat în curând să-l recunoască și nu putea auzi de el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
empirismul, WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 361 încrederea în știință și tehnologie, ca forțe capabile să schimbe în bine lumea. Pentru Russell, ca și pentru empiriștii logici, reperul în constituirea modelului de excelență menit să revoluționeze filozofia era știința modernă. Obiectivul lor programatic a fost să facă și filozofia „științifică“. Acesta este un atribut pe care filozofia îl câștigă atunci când intră în posesia unor metode care sunt mânuite în deplin consens de toți cercetătorii onești și calificați, astfel încât rezultatele vor putea fi controlate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
View, Cornell University Press, Ithaca, New York, 1994, pp. 9-23. 68 Vezi, de exemplu, Peter Whinch, „Discussion of Malcolm’s Essay“, în N. Malcolm, op. cit., pp. 119-120. 69 Însemnări postumeă, p. 112. 70 Unul dintre cei care au făcut cunoscute principiile programatice ale Cercului de la Viena în lumea de limbă engleză, filozoful britanic Alfred Ayer, scria încă în 1935, în „Cuvântul înainte“ al primei ediții a cunoscutei sale cărți Language, Truth and Logic: „Punctele de vedere susținute în acest studiu își au
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de limbă, aplecându-se asupra versurilor populare, în care găsește, de altfel, și o sursă de inspirație, B. contează ca un precursor al criticii literare românești. În treacăt, s-a ocupat și de unele manifestări muzicale. A fost, în linia programatică a „Daciei literare”, unul dintre animatorii teatrului din Muntenia. Pentru el, poezia, se poate spune, este o altă formă de oratorie. Convențional în mărturisirile erotice, și-a investit temperamentul în epistola în versuri, în satiră, în stihuirea cu pretenții de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
le privește pe primele, el accentuează În mod deosebit relațiile ierarhice pe verticală ce se stabilesc Între organizațiile componente; el caracterizează apoi câmpurile după gradul de centralizare/descentralizare, fragmentare/unificare și federalizare/concentrare prin raportare la trei tipuri de decizii: programatice (vizând dreptul de stabilire a obiectivelor ce trebuie urmărite), instrumentale (vizând dreptul de a alege mijloacele utilizate) și de finanțare (vizând dreptul de a decide sumele de bani cheltuite, precum și alocarea fondurilor Între activități). Elementele culturale constau În sisteme de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de închisoare, pentru înaltă trădare. Doar nouă luni va sta Hitler în închisoarea de la Landsberg. Cauza indulgenței era că "sentimentul public rămânea favorabil autorilor mișcării"638. După eliberare, Hitler a încredințat secretarului său, Rudolf Hess, primele capitole ale cărții lui programatice: Mein Kampf (publicată în 1925 și reconfirmată într-o "carte secretă" scrisă în 1928639). Hitler a pus în practică un abil program de reorganizare a partidului, eliminând tendințele de stânga ale fraților Stresser și înființând propria sa miliție: SS (Schutzstaffein
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Vatra”. A mai colaborat la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Familia”, „România literară”, „Tomis”, „Euresis” ș.a. Prima carte, Semnele realului, îi apare în 1981. Modalitatea critică la care subscrie M. se poate desprinde mai degrabă din cronici decât din articolele sale programatice. Nici nu e de mirare, de vreme ce autorul se arată mefient față de tehnicizarea excesivă a criticii românești din anii ‘70-’80. Totuși, această mefiență nu provine din inadaptare - M. demonstrează în repetate rânduri că e un bun cunoscător al metodelor mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
artelor, primii poeți au fost poeți în mod natural". Se vede că nu altfel s-a întemeiat poezia și în spațiul românesc. Eugen Simion cercetează aproape toți poeții din dimineața literaturii noastre, prezenți și prezentați de Eminescu în poemul său programatic, Epigonii. Primul dintre Văcărești, Ienăchiță, are un amplificat sentiment al dificultății de a scrie, de a se exprima și de a-și comunica gîndurile și sentimentele. Eseistul precizează: Conștiința scrisului începe, la el, printr-o conștiință a impreciziei limbajului". Eseul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
că scrie prima literă a alfabetului, stabilește table morale, fundează o logică și o estetică. Sentiment, încă o dată, de întemeietor, hărăzit să devină model. Poezia nevoită să exprime asemenea trebuințe este, fatalmente, didactică și sentențioasă, fără contact cu obiectele materiale. Programatică la acest prim nivel, ea se silește să îndoaie abstracțiunile și să le dea un ritm care să izbească mai plăcut urechea și să fie mai ușor de reținut". În ce privește lirica propriu-zisă, una de natură erotică, este desuet medievală, în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și precizie este pusă în ramă, de critic, maniera lirică a autorului Umbrei lui Mircea. La Cozia: "Înălțarea, mărirea obiectului poetic presupun o lepădare a lui de culoarea și densitatea materială. Sensibil la latura morală, Alexandrescu este opac (o opacitate programatică) la viața ascunsă a universului. N-are simțul cosmosului, cum n-are nici simțul elementelor. Imaginația lui nu coboară decît rar și superficial în lumea concretului, fapt curios la un spirit care vrea săi îndrepte răul social. Poemul este, de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în dialogul televizat de care am amintit) despre prioritățile și obiectivele minimale pe care va încerca să le pună în aplicare în ministeriatul său, pe care îl presupun dominat de pragmatism și de un efort de coerență legislativă alături de orientarea programatică spre încurajarea diversității culturale. Există încă o tensiune în Transilvania între cele două culturi europene marginale (în sensul capacității de iradiere și a influenței, nu în ceea ce privește valoarea intrinsecă!), cea română și cea maghiară. Dacă noi, românii, mai permeabili și mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
viril. Autoarea își construiește lumea firesc, fără aerul că vrea să facă o demonstrație, sublimând, printr-o proză poetică sau printr-un hiperrealism concis, structural diferit de artificialitatea neorealismului mizerabilist al filmului românesc contemporan, duritatea cotidianului, pe care își propune, programatic, să-l prezinte în toată expresivitatea sa nudă. Distilându-și în scris obsesiile, complexele, iubirile, dramele sau nedreptățile vieții curente, Petronela Rotar ne spune zilnic, prin această comunicare frugală și centrifugă a blogului, postmodernă, aventură a gândirii nomade cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
singurul intelectual român de formație literară autor al unui proiect cultural provocator, de amplă deschidere ideologică, apt să prelungească în contemporaneitate eforturile unor antecesori, printre care se numără Titu Maiorescu sau E. Lovinescu. În același timp, sintezele lui se oferă programatic drept premise pentru efortul constructiv al generațiilor tinere de cercetători. Teoria lui Marino, despre care el însuși spune că ,,c’est à prendre ou à laisser”, mi se pare perfect structurată intern. Actualizarea bibliografică, incomparabilă cu aceea a altor lucrări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Orizont”, „Echinox”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Transilvania”, „Cronica”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Flacăra”, „Ateneu” ș.a. Prima carte, romanul Coborând spre nord-vest, îi apare în 1972, fiind distinsă cu Premiul Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist. În câteva pagini programatice, puse în fruntea celui de-al doilea roman, Săptămâni de dragoste (1975), dar care ar putea prefața oricare dintre cărțile sale, S. simțea nevoia unor delimitări menite să îi configureze o poziție aparte în cadrul genului. Excedat de agitația derizorie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
În plus, el riscă să devină irelevant prin analogie: obsesia morții poate conferi literaritate jurnalului În măsura În care literatura admite, ca un caz particular al ei, jurnalul intim! Cu adevărat relevantă e o altă ipostază: jurnalul e un gen care, În mod programatic, se opune morții. Cu alte cuvinte, acceptarea ipotezei că el apare nu pentru a dubla celelalte genuri confesive (autobiografia, corespondența, biografia, carnetele), ci pentru a deveni un partener În neîntrerupta competiție viață-moarte. Un caz particular al acestei relații este cel
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ideile gânditorului și ale omului de acțiune se Întinde o prăpastie”. El poate gândi ca un fascist - și o face cu infinită delectare - dar nu va acționa niciodată În consecință. Îndepărtarea de lume, Înstrăinarea maladivă, mizantropismul pornesc dintr-un dispreț programatic al oficialității, al osificatei structuri statale. Tot ceea ce decurge de aici - refuzul legii, al ordinii stabilite, al convențiilor - va fi o cădere treptată În afara societății și a socialului. Filipicele sale Îmbracă, uneori, forma răutății gratuite, de jos nivel, transpunându-și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de acest gen reașază individul la locul său firesc - parte a unei relații sociale bine stabilite. Ar mai trebui, poate, precizată condiția ontologică a intimității. Ca parte a sinelui, adică formă a „capitalului individual”, ea nu se opune În mod programatic și direct exteriorității, cum ar fi fost normal. Printr-un artificiu destul de străveziu, de altfel, ea deviază confruntarea cu forțele care scapă de sub controlul scriitorului, exilându-le Într-un spațiu al așteptării. Energia astfel economisită va contribui la stabilirea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Sociologică de la București. A colaborat la „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Sociologie românească” și „Revista de folclor”. Între participanții la campaniile monografice inițiate și conduse de Dimitrie Gusti C.-G. deține un loc distinct, direcția cercetărilor sale fiind formulată programatic în Chestionar pentru studiul credințelor, practicelor și agenților magici în satul românesc (în „Sociologie românească” 4/1936) și aplicată practic în cartea Gospodăria în credințele și riturile magice ale femeilor din Drăguș (Făgăraș) (1940). Obiectul cărții îl constituie credințele și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286508_a_287837]
-
închise în alt salon” (Privighetorile). Poemul este o sumă de întâmplări, mai mult sau mai puțin relevante, de impresii sau imagini disparate, așezate prin juxtapunere, într-o ordine halucinată, bulversantă. Acest discurs spart, de tip neosuprarealist, nu vizează, ca finalitate programatică, producerea unui șoc la lectură (avangardist) sau hibridizarea (optzecistă) a spațiului poematic, ci urmează doar logica (ilogică) a producerii revelației poetice. Totul țâșnește dintr-o emoție vizionară, pe care autorul încearcă să o reprezinte printr-un fel de derealizare-obiectivare, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
în contextul eșafodajului explicativ, minciuni generate de ruptura dintre semnificant (modul în care se spune) și semnificat (ceea ce se spune), minciuni rezultate din conotarea negativă a mesajului sau enunțarea adevărului ca și cum ar fi minciună ori invers, minciuni stimulate de cultivarea programatică la nivelul receptorului a amestecului dintre adevăr și fals etc. Pătrunderea acestor rafinate moduri de a fi ale minciunii în actul comunicării, în general, al celei educative, în special, ne confruntă așa cum cu îndreptățire consemnează autorul cu riscul major de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un sistem de supraveghere cetățenească a victimelor drogurilor, până la reinserția lor socială totală. În acest sens, un rol deosebit îl pot avea centrele de prevenire și consiliere antidrog. Nutresc speranța și împărtășesc optimismul că Strategia națională antidrog constituie un document programatic, eficient, în măsură să își atingă obiectivele și, în ultimă instanță, să contribuie efectiv la diminuarea consumului ilicit de droguri. Capitolul 2 Introducere Cuvânt din partea Coordonatorului național pe droguri Flagelul drogurilor reprezintă unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]