16,190 matches
-
de mama și nici de oricine altcineva. De fapt, gata cu mama și cu educația dată mie de mama; ea și-a atins deja limita de competență! Vreau să mă rup de toate și să nu mai știu de nimic! Promit sincer c-am s-o apuc pe calea unei emancipări totale, dar una aleasă de mine în întregime, proprie, originală și care cu adevărat să-mi placă și să-mi devină repede o dulce obișnuință! Destul acum cu joaca! Sau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de părere că merită! Da, droguri dragi, meritați!” Astfel gândind, tot ceea ce putuse el să facă în privința aceasta, fusese doar să le promită și să le tot promită traficanților acelora francmasoni că își va achita datoria curând, însă acea dată scadentă se prelungise deja prea din cale afară de mult. Iar timpul părea că trece cu o repeziciune uluitoare și parcă făcea așa aproape
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de părere că merită! Da, droguri dragi, meritați!” Astfel gândind, tot ceea ce putuse el să facă în privința aceasta, fusese doar să le promită și să le tot promită traficanților acelora francmasoni că își va achita datoria curând, însă acea dată scadentă se prelungise deja prea din cale afară de mult. Iar timpul părea că trece cu o repeziciune uluitoare și parcă făcea așa aproape intenționat, ca și cum ar fi conspirat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
silit de către Victoria să participe și la care el se ducea mereu fără niciun pic de tragere de inimă. Despre asta, am mai vorbit mai devreme. Totuși, întro discuție mai veche a celor doi, el aproape că fusese constrâns să promită că se va duce, fără excepție sau ezitare, la biserică, așa cum se cuvine, întocmai „după cum știm că este rânduiala din bătrâni”. Peste puține minute, slujba începea. Șerban nu se grăbea, însă, deloc; nu simțea c-ar trebui s-o facă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
c-ar trebui neapărat să îți intre în minte lucrul acesta - în regulă? -, nu mi place deloc să mă repet. Iar acum, uite că am să plec și la biserică, dar asta să știi că-i numai pentru că ți-am promis, atât. Nu uita nicio clipă că mă duc doar la dorința ta fermă și dintr-un capriciu ce ți aparține ție în întregime, lucruri pe care chiar nu le pricep, nu pot; dar mi-am dat cuvântul față de tine, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
odată ceva, haide! Cine ți-a putut suci capul în halul ăsta? Ești un ușuratic, asta ești! Ah, până unde ai fost în stare să decazi... Ia zi, zi tot, explică-te! 182 Rareș Tiron - Liniștește-te, mai întâi, și promit c-am să ți dau socoteală, rosti băiatul calm și cu stăpânire de sine, dându-și seama acum că trebuie neapărat s-o ia pe maică-sa cu binișorul; de altfel, el era o fire foarte flegmatică și cumpătată, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban?!, se răsti ea deodată, puternic și fără astâmpăr. - Te rog, liniștește-te. Am să-ți explic totul, promit, dar numai te rog să nu te mai miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc și ești obosită. - Șerban! - Da, mamă? - Cum vine asta?! - Nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se întâmplă sub acoperișul propriei case? Există un poet, printre cei mai dragi inimii mele, care ne-a lăsat un cutremurător Elogiu fetei tinere. El ne spune așa: "Acesta este rezervat Fetei Tinere. Căreia toți soții din lume îi sunt promiși dar care nu are încă nici unul; Ale cărei plete libere cad pe spate, fără funde și fără credințe iar sprâncenele au mireasmă de iederă; Care are sâni, dar nu alăptează; o inimă, dar nu iubește; un pântece pentru sarcini, dar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să mă duc după apă vie în pădurea Suharău, a zis Magnolia fără prea mare bucurie. După ce bunicul și-a privit îndelung nepoata a observat că pe obrăjorii ei roșii s-a așternut o umbră de neliniște după ce i-a promis că va pleca după apă vie. Pentru liniștea lui, o întrebă: -De ce te codești când este vorba să te duci după apă vie? ... Care ți-e greutatea? ... a insistat moș Grigore. -Ai dreptate tatbătrân, trebuie să-ți spun despre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
frământa mâinile, în timp ce soarta și-o mustra, îl privea pe spirit cu compătimire, văzând cum acesta încet, încet, din imaginea ei se topea, doar pentru că iubea. Ea, fecioara de pe pământ, de el s-a îndrăgostit. Încet și-a potolit inima, promițându-i ca atunci când zbuciumul și patima cea dulce a pământului o vor ajunge, o să-l roage pe bunul Dumnezeu să o ierte și să-i arate drumul pe care trebuie să-l urmeze ca orice pământean. Spiritul, aprins de focul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în gând un cântec pe care-l știa de când era copilă și pe care-l începu a cânta cu gândul aiurea: „Dă-mi dragă pădure, Dă-mi în dar o floare, Numai una de soc, Doar mi-o purta noroc... Promit din inima, ce-mi ia foc, C-o vorbă n-am să scot, Despre viața spiritului Despre dorința dumnealui, Care viață nu are, Nicicum iubire, Dar ... există-n nemurire... Iubirea ... mintea mi-a brăzdat, Ce mai zi ... de neuitat! S-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tindă? -Da, eu. De ce crezi altceva? -Tocmai, nu cred nimic. Sau mai bine zis, nu știu ce să cred. -Odată ce mă vezi, de ce îți mai face atâtea probleme? -Bine, dacă tu zici că nu este cazul să-mi fac probleme, îți promit că o să mă liniștesc. -Uite, acum te simți deja mai bine. Ritmul bătăilor inimii a revenit la normal, pielea corpului tău nu mai frige ca mai înainte, glasul nu-ți mai este tremurat și capul nu mai emite atâta căldură
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Eu am s-o iau fără să mă coste nimic. Ai auzit, năpârco?. -Câine, nu auzi bine? De ce-mi spui năpârcă ? Rangul meu nu permite să fie jignit. -Nu-mi pasă. Dacă nu-mi spui unde este Fata pustiului îți promit că-ți desprind de corp cele două capete. -Cum te cheamă, mititelule? -Stup mă cheamă și să nu mă mai faci mititel că-ți zdrobesc amândouă capetele. În loc de răspuns, Dardailă l-a scuipat cu otravă. Stup a căzut la pământ
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Va trebui să aplicăm o altă metodă. -Ce facem? Nu obținem cheia care ne interesează ... -Să mai încerc încă o dată; poate cedează, a fost de părere Stup. -De acord, încearcă, a zis cu hotărâre Căiță. -Dacă îmi dai cheia, îți promit că n-o să te mai doară capul din cauza loviturilor. -Nu cred că ești cu adevărat câine. Dar dacă așa este, nu înțeleg ... Toți câinii pe care i-am întâlnit erau slabi din fire, în schimb tu ești cu totul altfel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-ți este hotărârea? a revenit cu întrebarea Stup. -Recunosc că ești mai viteaz decât mine și sunt nevoit să cedez, a zis Dardailă. -Nu-i de-ajuns, trebuie să-mi dai cheia locului în care ții sechestrată Fata pustiului și să promiți că mă lași în pace să-mi văd de drum după ce o găsesc. -De acord și a băgat un picior în apa izvorului de lângă el de unde a scos un fir de plantă, aruncându-o lui Stup. Căiță a ridicat firul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cel mai bine, aveam mare succes în bătăliile cu pirații. Îmi plăcea să citesc mult, împrumutam cărți de la biblioteca căminului cultural din sat, cât și de la colegi din satele din apropiere. Așa s-a întâmplat că un coleg mi-a promis că-mi împrumută niște cărți, dar trebuia să mă duc la el acasă. Este vorba despre satul Poiana unde locuia colegul meu și unde trebuia să mă duc după cărțile promise. O rog frumos pe mama să mă lase până la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
deși tânăr, adânc brăzdat de riduri, a continuat să-mi spună: -Uite amu-i sara și pentru că am stat de vorbă cu tine, la noapte o să dorm neîntors, înțelegi tu, ca un butuc. -O să mai vin bădie, i-am promis eu în timp ce am sărit peste șanț în șosea, am aruncat încă o dată ochii spre locul unde era. Omul stătea cu privirea îndreptată în direcția în care mergeam, bucuria pe care i-am produs-o se disipa de pe chip cum se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ei nemiloase, precum ia uliul găina din ogradă. Pe drumul meu către casă mergeam agale și mă gândeam, atât cât poate să se gândească un copil la vârsta la care eram atunci și mă întrebam: cum poate suporta? I-am promis și m-am ținut de cuvânt mai târziu. L-am vizitat, am stat afară la gard sau pe prispă de vorbă, îl întrebam cum se simte, dacă are ce mânca, dacă nu duce lipsă de lemne și-mi răspundea că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la divinitate să-i fie cărarea luminată că viața i-a fost întunecată. Dacă am zis cu voce sau numai în gând nu-mi mai aduc aminte. Însă trebuie să recunosc că emoțiile m-au cuprins puternic și mi-am promis gândului că n-o să-l uit niciodată. Mai târziu i-am închinat lui și tuturor persoanelor singure poezia: „Singur.” După ceva ani am întâlnit un caz aproximativ asemănător, într-o altă zonă a țării, numai că de această dată nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai revin pe acele locuri. Când am ajuns acasă s-au distrat cu toții pe seama mea despre modul în care mi-am dat silința și Puiu m-a învățat să cosesc iar Neculai, celălalt cumnat să-mi ascute coasa. Mi-am promis să revin pe acele locuri și după câțiva ani am revenit. Spre surprinderea mea, începând cu priporul lui Pusoacă pădurea nu mai exista. Incredibil dar adevărat. În locul pădurii am găsit niște tufe și foarte multe buruieni. Momentul m-a copleșit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s probably no God", probabil nu există nici un Dumnezeu. Este ușor de înțeles această campanie mediatică dacă se cunosc faptele anterioare. Era vorba despre un răspuns la mesajul unei propagande precedente, mediatizat pe aceleași autobuze de fundamentaliștii religioși, mesaj care promitea necredincioșilor condamnarea veșnică în flăcările infernului. Amenințarea unui sfârșit neplăcut, nelipsită de o anumită plăcere diabolică, avea scopul să strice bucuria de a trăi necredincioșilor. Acesta este motivul pentru care acei atei declarați au adăugat la negarea existenței lui Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Hercule la răscruce"; antica legendă povestește cum tânărul erou se retrăsese într-un loc îndepărtat pentru a reflecta asupra căii de parcurs în viață. Atunci i s-au prezentat două figuri feminine foarte diverse între ele: prima, "Plăcerea", care îi promisese o viață plină de plăceri și confort. După aceea s-a prezentat și "Virtutea", care îi prezise o cale dificilă, dar pe care parcurgând-o va avea posibilitatea de a cuceri gloria eternă ca un campion al binelui. Ambele femei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aș putea scrie un mic dicționar de injurii dacă aș încerca doar să înșirui toate apelativele și atributele vulgare, indecente și ofensive ce mi-au fost adresate până în prezent prin cuvinte, scrisori sau în public, deseori de către persoane devotate care promiteau să se roage pentru mine. Este suprefluu deci să mi se pretindă o mai mare bunătate și finețe în fața înalților prelați adesea foarte susceptibili. Recunosc: când ne arătăm foarte siguri pe noi înșine trebuie totdeauna să fim atenți să nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
liturghiei prea raționale și intelectuale, și împotriva unei reduceri a religiei la simplă practică socială, astfel se revine la dorința unei religiozități care să fie experiență. Vechii și noii clasici ai misticii creștine umplu rafturile librăriilor. Guru serioși sau neserioși promit experiențe religioase în ashram, în centre de meditație și în zile de reculegere. Se dorește experiența credinței, simțirea ei. Dar unele dintre aceste persoane nu sunt precum nevăzătorii care vorbesc despre culori? Mistica este un concept extrem de enigmatic pe care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fonice, eliminarea deșeurilor, dar și discrepanțele dintre bogați și săraci, între țările industrializate și cele în curs de dezvoltare... Ce este de făcut în fața acestor lucruri? De asemenea, adio și credinței în rațiune, în știință și în religia pseudotehnologică, ce promitea să rezolve prin tehnică toate problemele și care a sedus milioane de persoane, pentru ca, în cele din urmă, să le dezamăgească. Nu trăim într-o "a doua epocă modernă", așa cum gândesc cei ce nu vor să admită schimbarea epocală a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]