2,600 matches
-
de indicații cu privire la drepturile asupra propriet]ții și la moștenire, la copiii n]scuti de soția sau soțiile legale, de sclave sau de prostituate. Nu era recunoscut] egalitatea între b]rbați sau sexe. Unii b]rbați și femei erau moșieri prosperi, alții erau sclavi ce puteau fi cump]rați sau vânduți, desi libertatea putea fi câștigat]. Alte legi priveau etică afacerilor. Lipit-Iștar ne apare că un rege care a redus datoriile, a fixat controale pentru a preveni nedreptatea social] și a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toți. Cu alte cuvinte, trebuie s] fim corecți, ins] putem sau nu s] iubim. Este un fel de examen de absolvire al vieții creștine. Aceast] abodare pune c]s]toria pe planul al doilea. Ast]zi, Ordinul C]lug]resc prosper], iar pledoaria în favoarea sa se face rar pe aceast] linie, chiar de c]tre membrii s]i. O alt] abordare face o distincție clar] între sfera iubirii în cadrul bisericii și domeniul strict al justiției și al ordinii lumești, iar alta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al unei opțiuni f]cute, are o valoare determinat], deși poate c] nu în funcție de unicitatea să, de st]rile de valoare realizate aici: gradul de determinare rezult] din starea de fericire a lumii, în care libertatea este respectat] și natura prosper]; valoarea determinat] nu va fi unic], de vreme ce ponderile dintre acest tip de st]ri nu sunt stabilite în parte. 2) Orice opțiune, orice posibilitate pe care un agent o poate realiza sau nu, are o valoare stabilit] de valorile probabilit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îndemânarea în efectuarea operațiilor, perspicacitatea stabilirii diagnosticului, respectul din partea studenților. La polul opus, s] observ]m cazul unui muncitor care se vede lipsit de un loc de munc] în urmă falimentului fabricii unde a lucrat. MacIntyre afirm] c] virtutea poate prosperă numai în anumite tipuri de societ]ți și doar în condițiile practic]rii anumitor meserii. iii. Temeiul istoric al teoriei virtuții Înțelegerea teoriei moderne a virtuții este imposibil] f]r] o analiz] prealabil] a istoriei eticii. Vechii greci (mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
perspectiv], acest aspect poate fi considerat pozitiv (sau negativ) o consecinț] inevitabil], demn] de luat în considerare. Nu este surprinz]tor faptul c] darwinismul social a fost adoptat cu succes în America de Nord, în special de c]tre oamenii de afaceri prosperi, care au g]sit în el o justificare a credințelor și a practicilor lor. În cuvintele sociologului și „avocatului” acestei cauze, William Graham Sumner de la Yale: Trebuie înțeles faptul c] nu putem evita aceast] alternativ]: libertate, inegalitate, supraviețuirea celui mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
păcate reflectînd, în dramatismul lui dureros și nedemn, acea parte a artiștilor de după război, care a plătit cu destulă nesăbuință tribut puterii instalate prin forța ocupantului, este cel al pictorului Ștefan Constantinescu. Venea dintr-o lume frumoasă, dintr-o Românie prosperă și democrată, în care artele, pictura între ele, erau ținute în rang, venea cu o zestre enormă de cunoștințe și îndemînări care-i asiguraseră deja notorietatea. Cînd armatele ocupante au intrat în București, pictorul s-a hărnicit imediat și a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din 1988, a regretatului Mihai Ispir, fotografie care, cu vegetația sălbatică a Buciumului, e parcă replica ironic agrestă la una din scenele burghez-pariziene ale lui Monet. În jurul mesei cu de toate, cei dragi și apropiați, femei și bărbați cu aer prosper, tutelați de un Pallady întors cu fața spre fotograf și mimînd benigne histrionisme. Tot cu ochii la aparat e și dulăul curții. O slujnică servește pe meseni. Unde e lumea asta? Cine a spulberat-o? Știm prea bine cine. Prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În ciuda și în disperarea formațiunilor comuniste și neocomuniste care se succed după plecarea regelui. Slugile au fost, de cînd se știu, invidioase pe stăpîni. Iașii, prin edificiile lui monumentale, care-i asigurau marca de neconfundat, au fost produsul acelor oameni prosperi, puternici, demni și eleganți ai Regatului României. Comuniștii, cînd n-au demolat, au pus alături de palatele Regatului mastodonții din beton, care numai după cîțiva ani arătau ca niște... mastodonți jumuliți. Complexați, s-au înverșunat să facă, neapărat, mai mare, mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mă crede, sigur, nebun. Îi spun că azi, chiar azi, am scris ceva despre domnia sa în Monitorul și sînt extrem de fericit să-i anunț acum asta. Domnuleee...! face el din cînd în cînd. După vreo douăzeci de metri, fața lui prosperă îmi acordă primul zîmbet: Nu, nu sînt Mircea Crișan, sînt din Canada, din Vancouver, dar... m-am născut în Iași, în Tîrgu Cucului. Ooo! zic și-mi aprind țigara. Fumezi, domnule? se arătă el scîrbit. Arunc țigara, gîndindu-mă că l-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și canotieră. Metaforă a unei Românii care fuge-ndărăt, tot mai departe de noi. În scuarul din fața Teatrului Național, Sadoveanu, făcut de Irimescu, e, firește, supraponderal. Amîndoi moldoveni, unul taciturn, cu gabaritul propriei opere, celălalt, suplu și molcom-verbios, au trăit prosper în toate timpurile. Bustul lui Sadoveanu e masiv-abundent, orice amănunt vestimentar capătă dimensiuni baladești. Lavaliera e o perche enormă de testicule de zimbru, pe care stă Ceahlăul capului. Mai are-acum cineva, ceva, ca-n '90, cu papionul lui Ion Rațiu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meridianul Europei. Cel puțin al Europei Centrale. De aici, de la fotografia de pe peretele atelierului, pot pleca... negațiile, ne-plăcerile. Iată cîteva: - strada de-acum e-o stradă, cum să-i spun, e-o stradă (pardon) rufoasă; alături de tînărul cu aerul prosper, de întreprinzător, pe carura căruia totul arată nou și bine, pășește grăbit și dezordonat rufosul; discrepanța e izbitoare; comunismul a răvășit o mare parte a populației, sărăcind-o material și sufletește; această mare parte se zbate, cum poate, să supraviețuiască
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pensonul inegalabilului Tonitza. Intrați! Seara, restaurante goale, în care orchestra cîntă pentru nimeni. Eleganța sălii amplifică senzația de lume dispărută. Locul destinderii, petrecerii, desfrîului, cotropit de vid! Ce poate fi mai dezolant? Motanul Copilu, de al cărui cap de baron prosper mă ocupam rîndul trecut, s-a jigărit fulgerător. În călduri, bate noaptea tot cartierul. Mieunatul lui e acum un claxon din primele Forduri. Dezafectat. Sînt sigur că foarte curînd, ca orice baron autentic, își va reveni, va renaște din propria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e chiar defilarea acestor oameni tineri, fete și băieți fermecători, cu aer proaspăt, extrem de inspirat și de neuniform îmbrăcați, defilare fastuoasă la intrarea în săli sau în foaierele pauzelor. Ce tonică e această defilare a celor ce vor fi burghezia prosperă fără de care nu poate fi concepută România de mîine! Și mai e ceva. "Trupele" și-au schimbat fața. Maeștrilor care ne-au încîntat atîția ani cu prestația lor rasată li se alătură acum, cu respect dar și cu aplomb adolescentin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nonagenar Barbu Brezianu, care, cu ani în urmă, recomandat, atunci, de Petru Comarnescu, îmi trimitea, la Cronica, încîntătoare texte despre Brâncuși. Care, tot cu ani în urmă, la Cumpătul, îmi oferea una din acele companii, ce, pentru mine, însemnau România prosperă și demnă. Se apropie și, luîndu-mă interbelic la braț, îmi spune: îți mai aduci aminte de Ilinca Dumitrescu (în anturajul nostru n.n.), ei bine, e din ce în ce mai brunetă... Ies din galerie pe trotuar. Tot Bucureștiul îl așteaptă pe Sfîntul Părinte să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
protagonistul serii! Pianist briant, cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această seară, evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor nebunii. Antren de lume subțire, prosperă și destinsă. El, hapsînul parșivelor sujete de altădată, la fel de freș, de frel, de bril, trece pe la mese și ne întreține galant, alternînd sublimități estete cu picanterii mondene. Pînă în momentul în care... Să fi fost ora două de-acum, trei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi măcar și pentru o clipă acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea noastră ți se pare întrucîtva respirabilă. În Gara de Nord, totul e pus la punct, în locul tarabelor sordide, localurile sclipesc elegant și prosper. E o plăcere să intri și să comanzi, pînă la trenul spre Sinaia, un arhisofisticat sandwich. Sinaia? Păi, ajuns în Sinaia, după ce-ți lași geanta la... "creație" (acolo, la "creație", la Cumpătu, cereai, de-o viață, taximetristului să te
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
problema prețului... Trăim, încă, după cincizeci de ani de comunism pustiitor și după zece de înfiripare a unei societăți care își dorește iar prosperitatea, trăim încă oarecum în sărăcie. Polului sărac, se înțelege, numai de pictură nu-i arde. Celui prosper îi arde, dar... dar... cum să spun, într-un al patrulea, al cincilea, al șaselea rînd. Și asta după acaparantele și devoratoarele proiecte. Dacă aceste proiecte se conturează, se derulează normal, atunci harnicul întreprinzător (pentru că întreprinzător leneș e un nonsens
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apărea, minune! personajul arhiprosper al societății românești interbelice. Acesta urmărea atent (și eventual competent) lucrările, însoțit de expozant. Își alegea una, urmînd să treacă, ulterior, să o plătească și să o ia. Dar expoziția se apropia de închidere definitivă și prosperul nu mai revenea să-și onoreze alegerea. Atunci Tonitza lua tabloul ales și, cu el sub braț, suna la ușa avutului personaj... De fiecare dată, cînd diligențele mele pe lîngă personajul prosper încep să-mi pară oarecum stînjenitoare întru demnitate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar expoziția se apropia de închidere definitivă și prosperul nu mai revenea să-și onoreze alegerea. Atunci Tonitza lua tabloul ales și, cu el sub braț, suna la ușa avutului personaj... De fiecare dată, cînd diligențele mele pe lîngă personajul prosper încep să-mi pară oarecum stînjenitoare întru demnitate, mă întremez imediat cu stratagema tonitziană și-mi zic: dacă marele Tonitza... atunci eu... (De avut în vedere totuși, marii colecționari interbelici, în același timp mari bogați.) O remarcă ce privește nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pictor. A, da, înțeleg, Victor. Glumă nevinovată, evident, pentru că, în cel mai tolerant spirit liberal, îi respect pe acești adolescenți orientali care într-un an-doi ne deprind limba și care ne pun în contact cu părți ale globului atît de prospere. Pe una din firme Oscar s-ul e, firește, $. În altă latură a orașului, ne-am acomodat deja privirea cu un zgîrie-nori din cele văzute de noi pînă acum doar în filmele americane: World Trade Center, plămînul sănătos al orașului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de părăginite, încît nu-i de mirare că nu vezi țipenie de mașină. Și ce trafic era! Cine ar trebui să intervină? Statul. De altfel, situație generalizată. Acolo unde proprietarul e un particular bogat și întreprinzător totul arată nou și prosper. Vilișoarele "noastre" de la Cumpătu, gestionate de uniunile de creație, cele care n-au fost încă revendicate de proprietarii cei de mult plecați (sau de urmașii lor), arată, bietele, ca vai de capul lor. În schimb, cele revenite, de drept, stăpînilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întru existență, întru artă: unul alege departele, celălalt aproapele. Lui van Gogh îi este suficient un singur drum, cel din cețoasa Olandă natală în insolatul Arles, acolo unde rămîne și unde își conturează, dramatic, unicitatea. Gauguin, răzvrătitul pe condiția sa prosperă, pe care o părăsește în 1883 și-și începe hălăduirea: Bretania, Panama și Martinica, insulele Dominique din arhipelagul Marchizelor și, finalmente, Tahiti. Aici, unde își trăiește "barbaria" după care tînjise. De fapt: "Am mers mult îndărăt, dincolo de caii Partenonului, pînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Calul lor de bătaie. Cel care trebuia, o dată pentru totdeauna, anulat prin agresivitate și deriziune. Altele deveniseră armele orgoliului. Se produsese, în fond, o nivelare a societății postbelice, artiștii nu mai percepeau propria marginalizare ca efect al coalizării micilor burghezi, prosperi și suficienți, împotriva originalității lor oricum stridente. "Democratizarea" după care tînjiseră aproape un secol, chiar în coloratură de stînga, nu mai avea nevoie de țap ispășitor. Totul trebuia regîndit. Progresiv, pînă spre sfîrșitul secolului XX, dar și mai sofisticat la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se-nțelege, dar stînd sub semnul unui, opus, esprit de finesse, de ce nu de Funès. Așteptînd amîndoi, de la distanță, momentul revederii. Cu aceeași avidă curiozitate. Însemnarea de față? O divagație. Un impromptu. Doar atît. 14 ianuarie Alienistul, jovial stenic și prosper, îl invită pe alienat (de-abia ținîndu-se pe picioare) să intre în cabinet. Aveți o mină bună azi! îi spune pacientului său și-i arată scaunul. De politețe (pentru că mai sînt și alienați politicoși), pacientul nu-și manifestă pe loc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-ntinde mîna după pastile. Adică, hai, lăsați, dați-mi pastilele și nu mai faceți psihoterapie cu mine, că nu ține. De observat, iarăși, că mai sînt și alienați practici. Buuun. Deși nu arăta defel a jovial stenic (și mai ales prosper), unul din acești alieniști de marcă ar fi putut fi mitologicul magistru Brânzei. Care, la drept vorbind, nici nu-și prea ogoia pacientul cu falsuri gen: Vai, ce mină bună aveți azi! Dacă nu-i aplica pe loc prăpăditului o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]