2,604 matches
-
imitației este urmărită aici la câțiva autori moldoveni, pre-maiorescieni (Asachi, Negruzzi, Al. Russo, Alecsandri). Azi dispunem de o documentare mai largă. În plus, originea spiritului critic în cultura noastră nu mai poate fi atribuită unor reacțiuni și particularități psihologice strict provinciale, ci în esență influenței ideologiei iluministe, răsfrântă în proporții variabile în toate provinciile românești. De bună seamă că studiul ar trebui reluat în adâncime. Se va vedea atunci că argumentele invocate de autorii citați de G. Ibrăileanu (nivel necorespunzător, neevoluat
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Crawford și John și Lionel Barrymore - sau „Susan Lennox - Curtezana” (Susan Lennox - Her Fall and Rise) (1933), cât și pe Clark Gable, în „Titanii cerului” (1933). Organizarea de baluri, serate și „ceaiuri dansante” Cunoscut, îndeobște, drept un spațiu al tristeților provinciale, Bacăul a fost, în egală măsură, și un oraș al petrecerilor, în sensul burghez al cuvântului. Cele dou) etichetări, departe de a se anula reciproc, întregesc aproape perfect imaginea unei comunități ce-și rafinează, destul de lent, „tabieturile” societale, ce capătă
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Dauphiné și arvernii regelui Bituit sînt învinși la rîndul lor. Unul dintre învingători, Cnaeus Domitius Ahenobarbus, trece în Languedoc și instalează o garnizoană la volcii tectosagi, la Toulouse, către anul 118 î.I.C. În același an este fondat Narbonne. Organizare provincială și evoluție. În 118 î.I.C. Roma decide să instaleze coloni italieni și alege situl de la Narbo, pe malul rîului Aude. Această *colonie este pusă sub protecția lui Marte și devine Narbo Martius. Teritoriul este măsurat și colonilor le sînt
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
urmează cuceririi Galiei de către Cezar, autoritatea Romei asupra teritoriului galic se întărește. Dar riscurile războiului civil nu permit să i se dea un statut definitiv. A fost nevoie de mai mult de 30 de ani pentru a-i preciza conturul provincial. Între timp, Roma stabilește structuri noi și fondează cetăți. Începînd cu domnia lui Augustus, provinciile sînt delimitate. În fața sumedeniei de popoare, Roma caută să întărească coeziunea țării și să-și consolideze dominația folosind în sînul cetăților pe foștii notabili gali
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
timp, Roma stabilește structuri noi și fondează cetăți. Începînd cu domnia lui Augustus, provinciile sînt delimitate. În fața sumedeniei de popoare, Roma caută să întărească coeziunea țării și să-și consolideze dominația folosind în sînul cetăților pe foștii notabili gali. Sistemul provincial (harta 2, p. 411). Condițiile generale. Una din primele condițiile indispensabile pentru o integrare mai strînsă a Galiei în lumea romană este dezvoltarea unei rețele de cetăți. Mai multe înființări de *colonii romane completează primele întemeieri în Galia de Sud
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ale Galiei transalpine, cu titlul de colonie pentru unele ca Nîmes. În 43 î.I.C, Lucius Munatius Plancus fondează, la hotarele Galiei Transalpine și ale noilor teritorii, colonia romană Lugdunum (Lyon), chemată să joace un rol esențial în sistemul provincial. În Galia pletoasă, epoca lui Cezar și Augustus este martora formării unui număr important de cetăți care fac dovada, prin numele lor în Augustus, Iulius sau Cezar, a intervenției oficiale a puterii: Augustodunum (Autun, la poalele muntelui Beuvray, fostul Bibracte
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a unui ansamblu de drumuri răspîndite pe toată suprafața Galiei, iar axa Ron-ocean este realizată prin legătura Lyon-Saintes, cetate creată în aceeași epocă cu drumul, pe la 20 î.I.C. Provincia Narbonnaise. Paralel cu aceste întemeieri, guvernul imperial stabilește noua repartiție provincială, care se face în mai multe etape. În 27 î.I.C., gestiunea provinciilor este împărțită între *Senatul Romei și împărat. La această dată, toată Galia este controlată de împărat, dar în 22 î.I.C, Augustus decide să dea Galia
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sfîrșit, Alpii Graici cu Axima (Aimes) pe valea rîului Isère. Importanța lor mai mică a făcut ca guvernarea lor să fie încredințată unui cavaler cu titlul de procurator. Franța actuală corespunde deci la nouă provincii antice, Corsica fiind integrată ansamblului provincial Sardinia-Corsica. Dar, dacă provincia formează cadrul instituțional, realitatea se trăiește în cetate. Realitatea politică: cetatea Pentru gal, provincia rămîne o noțiune îndepărtată și adesea abstractă. Orizontul său politic este în mod fundamental cetatea de care depinde, adică un teritoriu delimitat
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
patrie se înscrie într-un ansamblu de valori definite de Roma în funcție de statutul juridic al cetăților, repartizate în trei categorii. Prima, cetatea *peregrină, se referă la popoarele ținute la distanță de dreptul roman sau latin. Supuse fiscalității imperiale și legii provinciale, ele nu au decît cetățenia locală: acești oameni nu pot să se căsătorească decît cu persoane de același statut și nu pot face comerț decît prin intermediul unui cetățean roman sau latin. La început, acesta a fost statutul majorității cetăților galice
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regăsim la Lyon, preot al celor trei Galii. Prin intermediul cultului imperial se pune atunci problema relațiilor și elementelor de coeziune dintre provincie, creație pur romană, și cetate, rămășiță a fostei civitas celte din Galia independentă. Forțele de coeziune Coeziunea sistemului provincial se bazează pe trei categorii de personaje. Soldatul. La început soldatul a fost instrumentul cuceririi, cu tot ceea ce semnifică acest cuvînt ca tulburare pentru Galia. Dar el participă foarte de aproape și la reamenajarea țării după această cucerire: construire de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Romei în inima ținutului. La Narbonne, proconsulul, ajutat de chestorul său, are și funcții financiare. În celelalte provincii, finanțele sînt rezervate procuratorilor-cavaleri, aflați direct în serviciul împăratului, care îi plătește după rangul lor în carieră. Pentru posturile foarte importante, cadrul provincial este depășit. Doi procuratori supervizează ansamblul serviciilor: la Trèves, pentru Belgia și Germanii; la Lyon, pentru Aquitania și pentru regiunea Lyonnaise. Sarcina lor este organizarea fiscalității directe, tributum (tribut), impozit pe pămînt și pe bogății, strîns în funcție de recensămînt. Ei supraveghează
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Saint-Bertrand-de-Comminges). Aceasta înseamnă a recunoaște specificitatea popoarelor aquitane. Pentru Germanii, Augustus fondează altarul ubienilor, unde Claudiu întemeiază mai tîrziu, în anul 50 d.I.C., orașul Köln. Împăratul Vespasian completează organizarea cultului imperial fixînd regulamentul cultului provincial de la Narbonne. Accesul la preoția provincială este o importantă promovare socială căutată de nobilimea locală; în unele cazuri, ea poate folosi ca trambulină pentru o carieră de nivel mai înalt în administrația imperială. În afară de aceasta, localizarea la Lyon a reuniunii delegaților celor trei provincii ale Galiei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În realitate, amenajarea interioară a acestor vile cu mozaicuri, picturi, terme etc., este transplantarea în zonă rurală a modurilor de viață urbane. Acest proces se regăsește în parte în vicus. Vicus. Vicus-ul, tîrg rural, are un rol deosebit în sistemul provincial. Acest tip de habitat grupat poate fi în legătură cu un mare domeniu, o întretăiere de drumuri, o activitate artizanală, un sanctuar. În structura internă a vicus-ului se regăsesc elemente ale orașului: forum, teatru, *terme, temple, de exemplu în vicus-ul de la Ribemont-sur-Ancre
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prevoților. Puțin cîte puțin, în decursul secolului al XIII-lea, ei se fixează în circumscripții stabile, înglobînd mai multe prevoții: *bailliages [tribunale]. Numiți, remunerați, controlați direct de rege și de Consiliul său, ei [judecătorii regali] devin element esențial în administrația provincială. Seneșalii joacă același rol în sud. La sfîrșitul secolului al XIII-lea, regatul numără 23 de astfel de instituții conduse de baillis și seneșali. Și, pentru a evita orice abuz, Ludovic cel Sfînt a pus la loc de cinste procedura
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Parisul pentru Valea Loarei. Ludovic al XI-lea se fixează la Plessis-les-Tours și pe lîngă el crește rolul Consiliului. Noi parlamente (Toulouse, Grenoble, Bordeaux, Dijon...), noi camere de conturi (Grenoble, Dijon, Angers...) impietează asupra puterii Parisului. În același timp, agenții provinciali reduc prezența regală. Extinderea domeniului a făcut să crească la 75 numărul așa-numiților baillis [judecători] și a seneșalilor; dar rolul lor se reduce odată cu crearea de alte circumscripții mai vaste și mai specializate: militare cu guvernatori sau locotenenți-generali, sau
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de 180 de soli în vreme ce înainte de 1692, el valora în medie între 40 și 45 de soli. Maximul de decese se atinge în august 1694 cu aproximativ 400 de decese față de 55 în august 1692. După Pierre Deyon, Amiens, capitale provinciale. Étude sur la société urbaine au XVII/e siècle, Paris-La Haye, Mouton, 1967 Graficul de la Amiens dovedește existența relației evidente dintre creșterea prețului grîului, deci al pîinii, și supramortalitate. Prin scumpete, recolta slabă antrenează foametea și, în cazuri extreme, ca
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în mod mai special însărcinați să pregătească și să urmeze deciziile Consiliului, din care fac parte; în 1547, o reglementare încredințează fiecăruia dintre ei administrarea unui sfert din regat și, în 1559, ei primesc titlul de "secretari de stat". Instituțiile provinciale. Domeniul regal tinde să se confunde cu regatul prin dispariția ultimelor mari principate feudale: actul unirii provinciei Bretagne cu Franța este semnat în1532; trădarea conetabilului de Bourbon care a trecut în slujba lui Carol Quintul în 1523 antrenează, în 1531
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în slujba lui Carol Quintul în 1523 antrenează, în 1531, confiscarea provinciilor Bourbonnais și Auvergne. Doar Casa de Albret păstrează importante domenii în sud-vest. Dar provinciile recent alipite domeniului regal (Bourgogne, Provence, Bretagne) păstrează o parte din instituțiile lor (stări provinciale) și se bucură de anumite privilegii. Regatul este împărțit în guvernăminte (12 în 1559) sub autoritatea unui guvernator, personaj puternic însărcinat cu menținerea ordinii, și în vreo sută de circumscripții conduse de așa-numiții baillis sau seneșali, circumscripții administrative și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Balafré" (însemnat cu cicatrice mare pe obraz), fiu al lui François și șef al catolicilor intransigenți, visează să înlocuiască familia de Valois cu familia sa pe tronul Franței. Religia servește drept paravan ambiției politice. De asemenea, evenimentele favorizează înviorarea autonomiilor provinciale și locale, ținute în frîu în timpul lui Francisc I și al lui Henric al II-lea. Guvernatorii anumitor provincii, susținuți adesea de stările provinciale, se poartă ca niște șefi cvasi-independenți, Montmorency în Languedoc, Lesdiguières în Dauphiné, Mayenne în Burgundia, Mercoeur
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sa pe tronul Franței. Religia servește drept paravan ambiției politice. De asemenea, evenimentele favorizează înviorarea autonomiilor provinciale și locale, ținute în frîu în timpul lui Francisc I și al lui Henric al II-lea. Guvernatorii anumitor provincii, susținuți adesea de stările provinciale, se poartă ca niște șefi cvasi-independenți, Montmorency în Languedoc, Lesdiguières în Dauphiné, Mayenne în Burgundia, Mercoeur în Bretagne. De altminteri, criza autoritații regale și nevoile financiare născute din război explică convocarea frecventă a stărilor generale (1560, 1561, 1576, 1588), sub
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Mazarin, care se îndepărtase a doua oară pentru a facilita liniștea spiritelor, se întoarce și el pe 3 februarie 1653. Ultimele tulburări din provincie (Guyenne, Provence) sînt reprimate în lunile următoare. Revenirea la ordine. În ciuda cîtorva "adunări ilicite" de nobili provinciali și în ciuda mai multor revolte populare din vest, între 1656 și 1659, liniștea, favorizată de oboseala generală se restabilește puțin cîte puțin. Țara acceptă cu atît mai ușor reacția absolutistă care urmează întoarcerii lui Mazarin, cu cît nobilii și parlamentarii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la Rennes, sediul parlamentului provinciei Bretagne și capitală a provinciei, pentru a ridica un împrumut forțat de la parlamentari. De la unirea sa cu Franța (1532), Bretagne, al cărei guvernator în 1636 este ducele de Brissac, se bucură de importante privilegii: stări provinciale, scutirea de gabelă etc. La 12 septembrie, d'Etampes îi scrie cancelarului Séguier: "Monseniore, cum această provincie se bucură de libertatea stărilor sale, ea este și puțin obișnuită cu respectul și ascultarea față de rege și față de cei care îi sînt
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Colbert, se dedică operei de restaurare a ordinii și a autorității monarhice, amorsată de Mazarin după Frondă. Marile organe ale statului, clerul, nobilimea, parlamentele, sînt strict supravegheate. Guvernatorii de provincie, toți mari seniori, sînt invitați să locuiască la Curte. Stările provinciale, acolo unde există, și municipalitățile trebuie să accepte intervențiile constante ale intendentului. Într-adevăr, în toate provinciile, acesta deține de acum înainte puterea reală. Comisar ales cel mai adesea dintre raportorii la Consiliul de stat, intendentul de justiție, poliție și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
tehnicilor, dar este și o critică abilă și ocolită a instituțiilor politice și a ideilor religioase și o apologie prudentă a marilor teme ale "luminilor": credința în rațiune și în progres, în libertatea, egalitatea civilă, respectul propretății. Presa, saloanele, academiile provinciale, lojele masonice joacă și ele un rol în răspîndirea " luminilor " în Franța și în toată Europa. Strălucirea culturii franceze și limitele sale Europa franceză. Filosofii nu sînt doar gînditori; cei mai mari dintre ei, ca Voltaire, sînt scriitori remarcabili, strălucind
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
neîncetată a parlamentelor. El încearcă totuși să dea satisfacție parlamentarilor, janseniștilor și galicanilor, ca și filosofilor, sacrificînd acestora pe iezuiți. Un membru al ordinului Compania lui Isus fiind compromis într-un faliment comercial, parlamentul de la Paris, imediat imitat de parlamentele provinciale, folosește aceasta ca pretext pentru a suprima Compania (1762). În 1764-1766, așa-numitele "affaires de Bretagne" degenerează într-o veritabilă revoltă a parlamentelor împotriva autorității regale: în 1765, parlamentarii din Rennes demisionează și procurorul general, La Chalotais, este arestat pentru
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]