8,957 matches
-
două zile. Ci și pentru că avem de-a face, în fond, cu un scriitor complet, în personalitatea căruia vocația prozei se îmbină armonios cu conștiința artistică și cu o evidentă preocupare pentru conceptele și valorile literaturii. Fără să fie un prozator experimentalist, în genul mai tinerilor săi confrați optzeciști, George Bălăiță este un scriitor dublat de ceea ce se cheamă un cap teoretic. Acest cap teoretic al prozatorului transpare cu ușurință în textele sale publicistice, ca și în încercările de transformare a
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
și cu o evidentă preocupare pentru conceptele și valorile literaturii. Fără să fie un prozator experimentalist, în genul mai tinerilor săi confrați optzeciști, George Bălăiță este un scriitor dublat de ceea ce se cheamă un cap teoretic. Acest cap teoretic al prozatorului transpare cu ușurință în textele sale publicistice, ca și în încercările de transformare a structurilor prozei scurte, pe care le face, câteodată timid, alteori ezitant, la jumătatea deceniului al șaptelea, într-un peisaj prozastic dominat de figurile emblematice ale generației
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
Dumitru Radu Popescu sau Fănuș Neagu. Șocul numit Lumea în două zile nu a venit din neant, din hazardul unei „inspirațiuni fără seamăn”, ci în urma unor acumulări lente, care au durat un deceniu. Iată de ce mi se pare binevenită opțiunea prozatorului de a republica, în cadrul seriei de autor care îi este consacrată la Polirom, o severă - dar deloc subțire - selecție din proza scurtă și din publicistica sa, imediat după Lumea în două zile și înainte (sper) de Ucenicul neascultător. Sub titlul
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
sper) de Ucenicul neascultător. Sub titlul Marocco, ne este oferit, în consecință, în două volume, un amplu survol al universului de creație al lui George Bălăiță. Structura ediției confirmă aserțiunea mea anterioară, conform căreia avem de-a face cu un prozator înzestrat cu o apreciabilă conștiință critică. Volumul I al ciclului este alcătuit dintr-o selecție „la sânge” a prozelor scurte publicate în perioada 1958-1967 (mai exact, 16 povestiri și nuvele) și din pseudobasmul Întâmplări din Noaptea Soarelui de Lapte, din
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
16 povestiri și nuvele) și din pseudobasmul Întâmplări din Noaptea Soarelui de Lapte, din 1967, prima carte care a semnalat câtorva critici faptul că George Bălăiță este pe cale să iasă din plutonul bunilor autori de povestiri și să devină un prozator cu un univers aparte. Volumul al II-lea, la rândul său, este rezervat publicisticii literare, reprezentate de Gulliver în Țara Nimănui (1994), însoțit de un Appendix conținând cinci texte nepublicate în volum, și interviurilor găzduite în substanțiala culegere Câinele în
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
alta, prozele care nu au reverberat în creația de mai târziu a lui George Bălăiță. Nu este, însă, vorba de un autoportret cosmetizat, ci de un original „Bălăiță par lui-même”. Căci devine limpede, citind cele două volume, cum a evoluat prozatorul, de la debutul cu Călătoria și până la cele două mari romane, Lumea în două zile și Ucenicul neascultător. O evoluție neliniară, ezitantă, incluzând și decolări înspre direcții care vor fi ulterior abandonate - chiar Întâmplări din Noaptea Soarelui de Lapte, cu „ocheadele
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
Lumea în două zile. Tehnica stop-cadrului, bunăoară, este prezentă încă din nuvela care deschide Marocco I, și anume Nebuniile bătrâneții sau Cum muri Milon din Crotona închipuindu-și că încă e tânăr, în care subiectul de război - intens frecventat de prozatorii generației ’60, ca refugiu din calea tăvălugului realist-socialist, dar și pentru că le oferea șansa unor personaje atipice (nebuni, ambuscați, eroi) - nu este decât un pretext pentru o subtilă încercare de modernizare a tehnicilor narative. Și dubla perspectivă (aproapele și departele
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
romancierului Bălăiță, din povestitorul și publicistul cu același nume, este inspirat dublată, în prezenta ediție, de interviurile pe care acesta le acordă începând din 1973. Este o șansă pentru critic, ca și pentru cititorul de nivel ridicat, faptul că acest prozator lucid se autoanalizează, în convorbiri, cu o bună doză de obiectivare; în ciuda tendinței irepresibile de a povesti, aprecierile pe care le face asupra creației sale și a creației altora sunt demne de luat în considerare în orice analiză critică. Dar
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
de a povesti, aprecierile pe care le face asupra creației sale și a creației altora sunt demne de luat în considerare în orice analiză critică. Dar nu numai aceste dezvăluiri de atelier de creație fac farmecul convorbirilor cu George Bălăiță. Prozatorul este un ins șarmant, un povestitor impenitent și, în același timp, o prezență literară neostentativă, dar fermă în convingeri, după cum lasă să se vadă interviurile sale. Bălăiță nu a fost, se știe, doar prozator și publicist: scriitorul a fost, de-
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
fac farmecul convorbirilor cu George Bălăiță. Prozatorul este un ins șarmant, un povestitor impenitent și, în același timp, o prezență literară neostentativă, dar fermă în convingeri, după cum lasă să se vadă interviurile sale. Bălăiță nu a fost, se știe, doar prozator și publicist: scriitorul a fost, de-a lungul timpului, și editor, secretar al Uniunii Scriitorilor, ba chiar... membru al fostului CC al PCR! O prezență de mai bine de cinci decenii în literatură, în ciuda discreției funciare a scriitorului, s-a
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
chiar... membru al fostului CC al PCR! O prezență de mai bine de cinci decenii în literatură, în ciuda discreției funciare a scriitorului, s-a răsfrânt, finalmente, și în spațiul public. Benefic, categoric, în ciuda episodului cu prezența în CC, pe care prozatorul îl regretă și îl deplânge, dar cu demnitate, fără a-și pune cenușă în cap și fără a-și inventa false gesturi subversive (deși e evident că multe cărți nealiniate, apărute în ultimul deceniu ceaușist, n-ar fi putut vedea
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
este minuțioasă și precisă, oferind o solidă bază informațională pentru un eventual biograf al scriitorului. Prefața Nicoletei Sălcudeanu, pe de altă parte, aduce puncte de vedere interesante asupra povestitorului și publicistului Bălăiță (pe care îl consideră, pe bună dreptate, un prozator în travesti) și, împreună cu un comprehensiv Dosar de presă, ce adună receptarea volumelor antologate aici, furnizează cititorului un aparat critic complet și exhaustiv. Cum spuneam și cu altă ocazie, asemenea ediții îți oferă bucuria lucrului bine făcut și, totodată, accesul
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
e simpatic, în primul rând, genul ei de inadecvare. Nemulțumiți de propriul statut simbolic sunt mulți autori de azi (nu îndrăznesc să spun toți, și nici n-ar fi exact). Poeții, că nu li se citește cum se cuvine poezia, prozatorii, că romanele lor n-au tirajele pe care le-ar merita. Majoritatea însă adoptă o eleganță de împrumut, nu o dată dezagreabilă prin nefirescul ei. Angela Marinescu nu-și pierde timpul cu asemenea regii. Ea se consideră marginalizată și afirmă asta
Probleme personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4352_a_5677]
-
de interes sau din indolență compozițională, parabolele, romanele cu cheie, ficțiunile simbolice lipsesc cu desăvârșire din recuzita scriitorilor mai noi. Ce-i drept, realitatea social-politică românească nu prea încurajează nici ea zborurile în abstract. E, acesta, și motivul pentru care prozatorul nu-și plasează acțiunea în spațiul românesc, ci în îndepărtata Danemarcă. Mai exact, După Sodoma e un amestec specific între o ficțiune senzaționalistă și o parabolă apocaliptică. Profesorul de etică Thomas, ajuns la ceea ce englezul numește midlife crisis, pornește pe
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
de digerat: în Amsterdam (unde altundeva?), Thomas pune de-un ménage à trois cu „mamele” lesbiene ale fiicei sale, după care o seduce cu bună știință pe ea însăși. Și, cum faptele în sine n-ar fi fost de ajuns, prozatorul le însoțește cu comentarii moralizatoare plasate când în perspectiva eroului central cuprins de remușcare, când în cea a bunicii Antonia, bântuită de spaime apocaliptice: „Diavolul, numai el, zicea Antonia, când citea prin ziare, face azi copii în laboratoare! Și tot
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
o înfuria cel mai mult pe Antonia”. Mai mult decât senzaționalismul, cel mai mare păcat al prozei lui Ecovoiu îl constituie eseismul. Nu-i greu de observat că, fascinat de propria idee centrală (un părinte pe urma „urmașilor” săi virtuali), prozatorul o întoarce pe toate părțile, fără prea multe consecințe narative. Distincții filozofice, lecții de etică ținute de Thomas nu atât studenților, cât sie însuși, ample trimiteri livrești, împânzesc textul până la saturație. Romanul mustește de referințe mitologice sau biblice atât de
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
Antonia, autoarea de drept a teoriilor apocaliptice, nu e un „personaj în carne și oase”, dacă mi se permite exprimarea paradoxală, ci mai degrabă o perspectivă, un unghi de vedere abstract. Când își dă seama că le lipsește tocmai viața, prozatorul întoarce cheițele personajelor-păpuși până la capăt, defectând de tot mecanismul. „Umanizările” sunt forțate, urmând o logică exclusiv antitetică. A fost Thomas un „bandit” cu moravuri ușoare în tinerețe? Acum e un profesor de etică torturat de dorința - și mai ales de
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
de scenarii interesante, rezolvate extrem de grăbit sau, dimpotrivă, lăsate în paragină. Mai toate relațiile lui Thomas cu personajele secundare, de la docila iubită Ingrid, până la anticarul-guru Berg, sunt abandonate la jumătate de drum. Romanul se citește, de aceea, cu impresia că prozatorul a ratat la mustață calea de ieșire din eseism și cu speranța că va găsi ideea salvatoare, capabilă să reînnoade firele intrigii, tocmai în pagina care urmează. Din păcate, nu se întâmplă însă deloc așa; cartea rămâne „neterminată”, iar cititorul
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
lui Urmuz. Tot ediția pe care o comentez aici mai aduce o jumătate de lămurire (fiind vorba de Urmuz, nu putem spera la mai mult) cu privire la legăturile scriitorului cu avangarda, care l-a revendicat drept precursor. Ion Pop arată că prozatorul avea un sistem de referințe culturale complex, în care muzica juca un rol central, iar referenții livrești din zona avangardei sunt preluați, uneori, la modul ironic. E puțin probabil ca Urmuz, dacă ar fi trăit, să fi devenit un suprarealist
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
acesteia denotă un anume semidoctism.) N-are nimic substanțial, cum n-au nici Legendele Olimpului, în varianta Alexandru Mitru. Revenind. Pe de-o parte, eticheta pusă de Manolescu e plauzibilă. Pe de altă parte, Ecovoiu e, în mod evident, un prozator prea artist pentru ca o astfel de încadrare să-i epuizeze cu adevărat resorturile. După Sodoma începe grandios, cu o vibrație de mare roman: „Ardea orașul, străzile erau pline de oameni alergând, femeile țipau. Sirenele sunau din toate părțile; câteva elicoptere
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
uneia cădea, așadar, direct în sarcina lui Alexandru Ecovoiu. Dotat cu de toate (și cu instinctul limbajului, și cu inteligență de construcție), acesta își dovedește, totuși, limitele capacității de invenție aici, în După Sodoma. Limite estetice, vreau să spun. Imaginația prozatorului funcționează repede, nu și judicios. Thomas apelează la un informatician redutabil și ciudat (fiind mandatarul unor teorii care leagă viața veșnică de retenția verbală), Lars, care reușește (destul de nebulos pentru viteza cu care o face) să spargă baza de date
Specificul național by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4383_a_5708]
-
s-a schimbat, opera sa - critică, prozastică și confesivă - revenind postum în prim-plan. E limpede că avem, din fericire, doi Pillat în literatura română: pe Ion Pillat, cel mai important poet tradiționalist modern, și pe Dinu Pillat, critic și prozator, personalitate aparte a frământatei literaturi postbelice. Spectacolul rezonanței ne livrează „nucleul dur” al criticii lui Dinu Pillat, ca și un consistent dosar de corespondență literară. El trebuie raportat la mai vechea ediție îngrijită de George Muntean, care a avut meritul
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
devreme, mentorul cenaclului „Junimea”, pe care-l preluase în 1971 la Facultatea de Litere din București și care a avut o viață lungă, până în 1990. Aici, într-o atmosferă de emulație, pregătire teoretică excelentă și mult umor, s-au format prozatorii optzeciști - în frunte cu Mircea Nedelciu și Mircea Cărtărescu -, iar el a avut ideea și a făcut selecția și prezentarea autorilor volumului de proză colectiv Desant ’83 care i-a impus, practic, la modul ofensiv de „comando”, pe tinerii scriitori
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
Paul Celan, Ion Caraion, Victor Eftimiu, Petre Pandrea ș.a. E o carte scrisă cu talent literar, cu portrete extraordinare, cu secvențe umoristice irezistibile, arătând o finețe a observației și o fixare în scris a vorbei de duh demne de un prozator. Dar, mai mult decât atât, e o carte de o mare eleganță - cum rar se întâlnește în cărțile de memorialistică de la noi -, în care Crohmălniceanu ține să vorbească numai despre autorii deja dispăruți, și își cere în prealabil iertare dacă
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
făcută, dacă nu, Denis devine decident într-o operațiune de anvergură care vizează soarta unei mari părți a umanității, les damnés de la terre, les forçats de la faim etc. Lumea a treia își are challenger- ul ei în persoana acestui superagent. Prozatorul american era mai puțin intersat de conflictul politic, cât de această relație schizoidă cu propriul eu, de ceea ce am putea numi o criză a eu-lui locutor. Interesantă aici este tema memoriei care-l preocupă pe Phillip K. Dick în cea
Vorbește, Memorie! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4392_a_5717]