5,478 matches
-
Costică (Cristea) Vânătorul“. Dunărean epicureu, temperament sangvin, micuț, dar focos, băutor atletic, impetuos cîntăreț de romanțe și tolbă nesecată de basme, ucenic de la 16 ani la „Lemetru“, împătimit de vănătoare și recunoscut reparator de arme de colecție (mai ales de puști belgiene, inclusiv pentru Florian Dănălache!), Nea Costică al (sufletului) meu era și un pasionat dresor de ogari. Când eu trăiam sedus, pe la cinci ani, prima dragoste canină (cățelușa Tosca, un brac subțirel și aproape eteric), legenda familiei se numea Pick
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit brusc și lipit de coapsa vînătorului, volbura cenzurată a sângelui pe care i-o întrevezi sub piele, totul urmat de țâșnirea către prepelița zburând razant cu miriștea, focul de pușcă și fuga la comanda „aport“ - iată un tablou menit să-ți rămână înrămat pe viață în ochii minții. Fiecare cadru are frumusețea ritualică, regulile și misterul lui, fie că se merge la rațe sau la becaține, la iepuri, după vulpi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
asfințit iar noi eram tot mai obosiți. Am făcut și ultima parte de drum. Se întunecase tare. Nu știu de ce dar eu aveam mare nădejde în Iancu. Eram sigur că el, diplomat în ale problemelor de strategii, că avea și pușcă, așa că va reuși să capete aprobare. Ne-am interesat unde stă inspectorul, am găsit casa, am bătut la poartă și fiindcă se bucătărea încă pe afară, mirosea tare a pui fript și a mămăligă caldă, ne gândeam că-i deranjăm
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o nepoată a compozitorului la București, Aurel a încercat să sensibilizeze notabilitățile tulcene privind recuperarea marelui compozitor. Zadarnic. Ciudate vremuri, ciudați oameni. Poate va veni și timpul lui Vasile Marian. Primul refugiu Evenimentele care măcinau lumea miroseau a praf de pușcă. Vecinul Belocurenco, un ucrainian sărac și la locul lui, venea la noi de mai multe ori pe zi să afle informații de la radio. Pe 1 februarie 1940 primesc ordin de concentrare la Regimentul 3 Vânători, Bolgrad de unde sunt repartizat la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de Jules Verne și de alții. Obișnuindu-mă cu figurile generalilor Lee și Grant, îmi închipuiam că americanii trăiau la fel ca pe timpul războiului de secesiune, doar că nordiștii îi obligaseră pe sudiști să poarte și ei vestoane bleumarin. De la puștile din războiul de secesiune, am trecut direct la avioanele de bombardament americane care, pe la sfârșitul războiului, în vara anului 1944, apăreau în stoluri argintii pe cerul satului meu îndreptîndu-se, peste munți, spre rafinăriile de la Ploiești. Veneau totdeauna pe vreme frumoasă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
omul, au rosturile lor. S-a întâmplat, zic, că tocmai atunci Adina se ducea la servici. La un moment dat, urechile ei au fost puternic agresate. Un crâșcat de roți de mașină frânate brusc și o felină țâșnind ca din pușcă printre roțile acelei mașini și dispărând într-o curte din vecini. S-a apropiat de gard și s-a uitat cu atenție în curtea în care se refugiase pisica, care nu era alta decât Manuche. întâmplarea Îaltă întâmplare!Ă a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
Henryk Catargiu și de adjunctul de grefă N. Ionescu, astăzi 13 iunie 1889: ÎNTREBARE RĂSPUNS Cum te chiamă? - Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuște cu pușca umplută cu pietre de diament cât oul de mare. Pentru ce a făcut asta? - Pentru că eu fiind Matei Basarab, regele se temea ca să nu-i iau moștenirea. Ce ai să faci când te vei face bine? - Am să fac botanică
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
noi! Altfel stau lucrurile cu cei care au datoria de-a ne iubi ― vorbesc de rude sau de rudele prin alianță (ce expresie!). Aceștia rostesc întotdeauna cuvântul care trebuie sau, mai curând, cuvântul care te ucide; telefonează așa cum tragi cu pușca. Și nimeresc totdeauna în plin. În pieptul lor bate o inimă de mareșal. Cum? Care seară? Ajung și acolo, dar vă rog să aveți răbdare. De altfel, într-un anume fel chiar despre asta-i vorba când pomenesc de prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
câteva rânduri, ca lectorul să afle ce înseamnă să scrii istorie cu conștiința onestității. În drumul și în misiunea sa de a culege și a reda adevărul istoric, lectorii mai află de la Virgil Gheorghiu: ‘’toți aceștia care au tras cu puștile în noi, în femeile noastre și în copiii noștri, iar acum dau foc satului, sunt evrei care au trăit câștigând averi și mâncând pâinea din sudoarea și din munca noastră. Toți au fost negustori prin satele noastre. După ce ne-au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
au fost negustori prin satele noastre. După ce ne-au chinuit și ne-au batjocorit fetele, iar pe copiii noștri i-au trimis în Siberia și în pușcării, un an întreg au pustiit satele, semănând atâta jale, acum năpustindu-se cu puștile și cu mitralierele asupra noastră, a celor care am mai rămas, pentru a ne ucide. Și fiindcă au văzut că o parte din noi s-au ascuns pe ogoare, prin pivnițe, așa că nu puteau fi omorâți de gloanțele lor, s-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
scheuna,încet, implorând mâncare. El se stropși la ea. Ea se dete într o parte, dar, cu glasul scăzut, discret, parcă, insista, să i se dea o chișcătură de carne. El se înfurie. Înfipse cuțitul într-un mușchi, apucă, furios, pușca, de țeavă, și o împinse, cu putere, spre cățelușă, voind s-o lovească, pentru a o îndepărta. Micul animal se feri. Patul armei nimeri în trupul unui copac. Glonțul porni, pe țeavă, și perforă, pieptul și inima omului epocii. Acesta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-i la spate. Către intersecție tresări. Ceva sclipi dinaintea ochilor săi. Ridică, brusc, fruntea. Se trezi în fața unei femei tinere, deosebit de frumoasă. Strălucitor de apetisantă, din toate punctele de vedere. Tresări și ea, oprindu-se din mers. El se duse pușcă la ea. Ți întinse palma. I-o întinse și dansa. Eu sunt... vă cunosc. De unde? Din municipiul nostru. Cum, așa... Dar, cine, oare, nu vă cunoaște?! Nu-mi dau seama. Este cum vă spun eu. Vă rog să mă credeți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
întoarse la stângamprejur, în pas forțat. Uluiți și supuși, oamenii săi îl urmau. O clipă nerodul rămase pe loc. Când, din spate, Vasile Crețu a auzit un pocnet, exclamă stins : - Ărra, iaca ș-aista ! Ion zăcea pe-o coastă cu pușca între genunchi și țeava rezemată sub bărbie. Bătrânii se întoarseră tăcuți și-l luară pe nerod în brațe. Nu păreau impresionați. Făceau treaba asta ca și cum acuma toate ar fi fost puse pe făgaș. În față, fără să pară că a
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
eu în șoaptă. Vasî, de colo : - Am scăpat de grijă. Ne predăm. Atunci ne-am sculat toți patru cu mânile în sus. Umbrele sau oprit și ele. - Bre, Coca, zice deodată unul. N-au niciunul arme... Pe loc am ridicat puștile și i-am somat. Careva de la ei a strigat la noi și doi s-au apropiat cu batiste albe în mână. Era o „cumpanie” care venea să se predea. ... Atunci am fost dați noi pe ordin de zi, cu dicorății
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
auzeam doar glasurile care scădeau și creșteau, ca și cum ar fi cântat. Atunci m-a pălit așa o jele că parcă îmi curgea inima în țărână. Se vede că mi-a scăpătat capul, căci am tresărit deodată la lumea de dincoace. Pușca lucea sub mine ; am tras-o din lumină. Zbucnise pe apă un reflector care pipăia malul ; căta pământul pas cu pas. Umbrele s-au despicat șiam văzut în șes creangă de creangă, fir cu fir. Ca la o sută de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dincolo”, nu puteam să trag. Și m-am gândit că nu-i, poate, decât un mort care și-a găsit somnul de veci acolo în crăcană ; de ce să-i stric eu liniștea ? Nici n-am apucat să pun mâna pe pușcă că reflectorul și-a înghițit limba. Când a țâșnit din nou, în crăcană nu mai era nimeni. Am stat iar și m-am socotit că poate avusesem o vedenie. LICĂ ȘI LITERATURA Proiectându-se direct pe cer, bulevardul prezenta la
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Azi nu știi tu câte știe el. La ultimele cuvinte bătrânul avu o ezitare. Pe întuneric i-am simțit privirea bănuitoare. - Ei, zise domol celălalt. Acuma-i mai bine, rău era înainte. Țin minte, tătuța era pușcaș ș-avea o pușcă din cele vechi ; ici era tigăița cu prav : băgai furtuială în țavă și, când plesnea acul, saprindea pravul. Întăi făcea proașcă fumul în ochi și de-acolé pornea de da drumul la glonțuri. - Măi ! râse celălalt. Se vede că erau înapoiați
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a expediat scrisori mâzgălite pe scoarță de mesteacăn; în versuri, fetelor din sat, și în proză, părinților. Le aducea la cunoștință că era sănătos și că deviza companiei (probabil, vigilența cenzurii militare slăbise în fața acelei corespondențe primitive) era "arma-i pușca, nădejdea-i fuga, scăparea-i Duhul Sfînt". Într-o vreme, scrisorile au încetat. Au trecut mai multe luni fără nici un semn. Degeaba se duceau surorile tatei în fiecare seară la omul care împărțea poșta în sat. Acesta ridica din umeri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
grăbită cocul. — Dar mai Întîi o să fiți atît de bună să-mi spuneți În ce zi aveți liber? Întrebă el zîmbind și rămase locului În așteptarea răspunsului. — Joia! Joia! Duceți-vă fuga! Anunțați-o pe doamna!... Victor porni ca din pușcă și Vilma scoase un oftat Îi luă de mînă ușor, dulce, tremurînd Încă Înfiorată și se Îndreptă spre sufragerie, iar ei priveau, numai ochi, această parte a castelului pe care o lăsau În urmă. Rafaelito și Pipo aveau un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care-l descărcaseră din Mercedes și dădură peste Palomino care făcea pe viteazul În grădină. Erau gata să-l omoare, nu altceva, dar chiar atunci auziră țipetele de sus. Carlos azvîrli patul cît colo și o porni ca din pușcă, deschise ușa de la intrare și urcă În fugă pînă sus. Acolo le văzu pe cele două femei, cu puterile sleite, dar Încercînd Încă să se lovească. Aveau șorțurile sfîșiate, rupte În bucățele. Vilma plîngea cu sughițuri trîntită Într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius nu asistase la scenă. Sosi În fugă În sufragerie cînd mîna care o făcuse pe Susan să amuțească se retrăgea la locul ei, apucînd o felie de pîine prăjită. Își bău repede cafeaua cu lapte ca să plece ca din pușcă la școală, În timp ce lacrima se prelingea pe obrazul lui Susan, croindu-și drum prin brusca și neașteptata ei tristețe. N-o observă decît În clipa cînd se apropie ca să-i dea o sărutare Înainte de a o zbughi spre școală. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
față; Juan Lucas Îl Întreabă pe Julius cum se simte, fiindcă e un spectacol pentru bărbați; Susan se topește de dragul lui Julius și citește pe fața lui mînia Împotriva lui Juan Lucas; un toreador din echipa Țiganului țîșnește ca din pușcă și taurul se năpustește pe urmele lui; Țiganul Își face apariția gata să Înfrunte furia animalului; În după-amiaza Încărcată de tensiunea corridei, Juan Lucas Își potrivește profilul său roșcat În lumina soarelui care-i accentuează bronzul, Împodobit de firele argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcea chiar plăcere. Era atît de drăguță Cecilia cînd vorbea cu puștiul, ce fericită era, se destindea complet și era grozav cînd se așezau toți trei alături, departe de cei din cartier și stăteau de vorbă și-l ascultau pe puști vorbind de o surioară, Cinthia, care acum nu mai era și de o mulțime de alte lucruri, unele foarte ciudate, dar puștiul era milionar și totul era posibil, foarte posibil de altfel și fiindcă puștiul, cum spunea Cecilia era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el să Înainteze și să și-l ia. „Lucrurile nu se uită și În nici un caz caietul de solfegii. Și pleacă repede, fiindcă la ora asta trebuie să vină un alt elev.“ Julius Își luă caietul și ieși ca din pușcă din auditorium. Merse apoi mai Încet pînă ajunse la jumătatea coridorului, totul i se părea foarte ciudat, elevul cel punctual nu sosea, trebuia să treacă prin acest coridor și uite că nu apărea... Ceva Îl făcu să se Întoarcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
feri privirea și se prefăcu că nu o vede, Întorcîndu-se spre fereastra unde femeia cu pielea foarte albă Îmbrăcată sumar trăgea din nou perdeaua cu un aer sfidător, ce vrei, mucosule? N-avu Încotro și trebui să plece ca din pușcă luînd-o spre poarta deschisă Întotdeauna, unde Carlos fuma liniștit. — Trec niște femei pe cinste pe Arequipa, Îi spuse și adăugă: hai s-o căutăm pe Merceditas pe care am parcat-o În colț. Domnia lui Sánchez Concha n-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]