2,886 matches
-
zbuciumul și foiala mea prin lume, reușind tot mai anevoie să mă mențină pe linia de plutire. Ca și altădată băteam apa-n piuă despre parcurile de pe malul lacurilor transformându-se treptat În păduri și despre locul de verdeață și răcoare unde au trăit eroii noștri și care le-a fost de altfel și mormânt. Iarăși fugeam cu moartea În urmă și Înainte și-mi era limpede că nu trebuia să mă opresc din scris până nu voi traversa deșertul crizei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
suficient de transparentă pentru a fi pe gustul redactorului șef al revistei satirice unde a apărut. Era bineînțeles vorba despre comuniștii ieșiți din te miri ce peșteri și grote, ca o invazie de oameni-maimuță În acest ținut de verdeață și răcoare, toată povestea pretându-se la deznodământul optimist că Revoluția Îi va alunga și-i va sili să se reîntoarcă În grotele lor. Între timp se petrecuseră destule evenimente pe care le consemnasem și le analizasem sârguincios de unul singur sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
națională subzistând din fonduri guvernamentale Întru prosperitatea celor care o conduc, În vreme ce fostul director Gheorghe Restoiu stătea deja pe picioarele lui, ca director și acționar multi milionar al celui mai puternic trust de presă din acest ținut de verdeață și răcoare. Urmând direcția imprimată de reculul restaurației, redacția Editurii Calende era alcătuită În cea mai mare parte din fostele secretare și femei de serviciu de dinainte de Revoluție, fiind condusă de o fostă corectoare șefă care-și asumase răspunderea funcției de directoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
meu Gabriel și de oricui i-ar fi venit la un moment dat să mă Întrebe din ce trăiesc de fapt, ceea ce-i altminteri complet fals. Niciodată nu-i prea târziu să te Întorci Într-un loc de verdeață și răcoare unde ai crezut cândva că ți-e bine. În definitiv m-aș fi Întors și acasă, În demisolul meu sau În garsoniera ei, deși acolo mă aștepta Ortansa cu cei o sută de mii de lei pe care de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
devenit de domeniu public, și anume că Restoiu e Însoțit permanent și nu se duce nici la closet fără gardă de corp după el. Căci el e o persoană foarte cumsecade și iubită de poporul acestui ținut de verdeață și răcoare. Uite-l șchiopătând ușor și pare să gâfâie, ca un fotbalist căruia i-a pus gând rău Întreaga echipă adversă dimpreună cu spectatorii. Tot nu se lasă, măcar că-l apasă. E un luptător și un bărbat adevărat. Parcă-i ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Bineînțeles că-i un complexat și un paranoic și o jigodie comunistă perversă și periculoasă care se manifestă ca atare În jegurile lui de gazete și-n campania lui de reintroducere a pedepsei capitale În acest loc de verdeață și răcoare. Bineînțeles că toate acestea sporesc dragostea pe care i-o poartă poporul, iar În ce ne privea, eu și Ortansa ajunsesem să ținem la el tot atât cât la fiul nostru Gabriel. El intrase În familia noastră și-n viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fundații de caritate și societăți de taximetre care purtau Însemnele trustului Restoiu. Prin tot orașul se strângeau semnături pentru revendicările propuse de gazetele lui. Ideile lui, menite să lumineze și să Împingă pe calea propășirii această oază de verdeață și răcoare de la porțile Orientului, Își făceau tot mai mult loc În mijlocul poporului. El era temut de cei care ar fi avut de ce se teme. Din elucubrațiile lui Își trăgeau seva și se Înfiripau noile instituții ale statului de drept și democrația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
romanelor vieții mele. Până la urmă or fi fost și cei de pe listă niște personaje, ca membri ai unei Uniuni a Marinarilor Suferinzi de Rău de Mare, care n-ar fi putut exista altundeva decât În acest loc de verdeață și răcoare. Da’ cu poporu’ ce-ați făcut, mâncătorilor de rahat ce sunteți? Unde v-a fost mintea și sufletul, trențe ordinare? Pe cine omagiați și pe cine lingeați? Cu bale la gură și tremurând de pofte v-ați vândut visului vostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i dea liber să-l buzunărească pe părințelui Andrei, ca să fugă Împreună și să ne lase sărmani acolo, aici, da, am rămas să-mi mănânc amarul cu neamurile mele bune și neamurile mele vitrege În pustia asta de verdeață și răcoare, oare am să-l pot ierta vreodată? L-am căutat de două-trei ori pe la Motănica În acești șase ani. Mă-sa nu știa nimic de el și bineînțeles că iar nu vroia să audă de neamu’ lor de țigani. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
verii. Am Încercat ușa. Era Încuiată. Am bătut În ochiul de fereastră cu drugi de fier din fundul curții, iar fereastra era crăpată. Când am Împins-o la perete și am tras perdeaua, o duhoare dulceagă tulbură pentru o secundă răcoarea Înserării și mă Învălui. Dormeau Îmbrățișați strâns În Întuneric Într-unul din cele două paturi, Îmbrăcați așa cum Îi văzusem pe plajă. A trebuit să strig ca să-i trezuesc, Întâi pe Neli, care strigă la rându-i la văr-miu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o Îndeletncire pe care crezusem c-am uitat-o. Însă așa ceva nu se uită, deși de regulă evit să răspund cui mă Întreabă din ce trăiesc și cu ce mă ocup eu de fapt În acest ținut de verdeață și răcoare. Nici n-aveam timp, iar pe de altă parte, În ruptul capului nu mi-aș fi oferit răgazul să-mi amintesc și să mă gândesc. Oricum, ne mișcam toți trei destul de bine acolo-n țarcul nostru și prin Împrejurimile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se sub bărbie. O văd dând târcoale testiculelor uriașe cu limba ei mare și roșie de fiară, și se Îneacă și plescăie, Înălțând priviri Înlăcrimate de smerenie spre vârful coloanei nesfârșite a dragostei veghind peste un ținut de verdeață și răcoare În care mă văd reîntorcându-mă. * În câteva seri am ieșit Împreună și am colindat printre tarabele bazarului din stațiune după ceva gros de Îmbrăcăminte. Cât de curând avea să se răcorească vremea, dar puloverele alea erau prea scumpe pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
povestesc lui Neli. Steaua norocoasă a lui Laur s-a ivit În sfârșit. L-a luat de suflet un tip cu mari posibilități, s-a dus să frece În găoază pământul făgăduinței, să fertilizeze vastele-i Întinderi de verdeață și răcoare. Nu gusta Neli astfel de glume și-n noaptea aia era Într-o dispoziție nu tocmai bună. Nu-i ardea de glumă. Nu-i ardea nici de mine. - Ce naiba ai? Cine nu-l lasă să trăiască pe copilu’ meu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gândi. ... După înserarea care se lăsase.. veni repede și înnoptarea.. întunericul. Luna înălțată pe cer, îi era călăuză, ca și „Stâlpul de Foc”, lui Moise în pustie. „.. Încă puțin !..”, se auzi el murmurând.. să pară, că nu-i singur. Era răcoare. De peste vârfurile de brazi venea un suflu cu miros de cetină. „Gata..!”, se pomeni gândind cu voce tare.. Și, căsuța de sub Gorun, se arătă albă în bătaia lunii. Împinse încet portița, care scârțâi îndelung, ascuțit. Negruț, câinele uncheșului, mare și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Poate n-o pățit nimic..!”, își tot spunea, să-și îndepărteze gândurile rele. „..s-o dus, doar, la o „întâlnire”, nimic altceva !”. De fapt, toți aveau încredere în iscusința lui... Culcați pe o parte, sprijinți în coate, respirau cu nesaț răcoarea nopții.. ascultau și, se uitau în foc, cum împroașcă scântei. Deodată, un greiere începu încet încet... parcă o doină. „Hu-hu... hu-hu..!”, se auzi în vârful unui brad... Apoi, un fâlfâit greu, de aripă, trecu pe deasupra lor. Cârțu făcu un semn
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
își zise el cu voce tare, gâfâind, ca să pară că nu-i singur. Luna înălțată pe cer îi era călauză ca... „Stâlpul de Foc”, lui Moise în Pustie. „ - Încă puțin..!”, vuietul vijelios al cascadei se auzea tot mai aproape. Era răcoare. De peste vârfurile de brazi, venea un suflu cu miros de cetină. Se așeză să-și tragă sufletul... Privirea i se opri pe stația de radio. Ochii i se umeziră, amintindu-și de Oanță. Ca să nu pară că-i singur, răsuci
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
față la Seminar !.. Ieri, da.. ieri, în Grădina Publică, băieții au hotărât... să mai telefonăm colegilor pe care îi mai știm... da, da.. să nu uit..!”. Perdeaua oftă adânc, răscolită de o adiere de vânt care pătrunse în casă cu răcoarea dimineții. Simții cum pleoapele grele îmi căzură peste ochi, ca niște obloane... „ da, da... să nu uit...pe 25 octombrie.. la.. Se-mi...”, și alunecai fără să știu, într-un somn adânc... adânc fără capăt. Noaptea amintirilor se sfârșise. EPILOG
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ce țipă împrejur, îmbătați de zborul lor frenetic. Aici, pe ridicătura asta izolată, sunt mângâiat lin de briză, ca de o suflare divină; mi se pare un semn anume care vine de pe lumea cealaltă. Respir cu lăcomie, trăgând în piept răcoarea asta atât de densă, de parc-ar fi o hrană zeiască îndelung așteptată. Am un sentiment de bucurie imediată și de extremă ușurare. Trupul nu-mi mai atârnă greu ca o povară și sufletul mi se desprinde din piept și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că-mi răsare/Puternicul soare”, așa începe un cântec oral de aici. Rămân cu ochii țintă „în prundișul de mare”, furat de unduirea valurilor, fără să-mi dezlipesc privirea până ce apare, reflectat în apă, globul de foc. Sunt singur în răcoarea plăcută a dimineții. Aștept nașterea magică a astrului și simt că ea îmi aduce o nouă viață: e ca și cum aș reînvia și eu în fiecare zi. Când soarele e deja destul de sus pe cer, mă întind într-o groapă săpată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
eram să umblu prin locul acela plin de surprize, observând încordat natura, pătruns de obscuritatea ei profundă. Pe cărarea umbroasă, am surprins o veveriță, mică și grațioasă, care de îndată ce ne-a simțit prezența a fugit speriată. Ne-am îmbibat de răcoarea dionisiacă, tresărind speriați la fiecare mișcare suspectă a desișului. Din neatenție, ne-am afundat prea adânc în pădure, astfel că, până la urmă, am rătăcit drumul de întoarcere și am continuat să ne învârtim în cerc, printre copaci, în căutarea potecii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de persoane cu care stabilești relații durabile, se bazează pe niște afinități care sunt în primul rând emoționale. Chiar și cele mai rafinate intelectualisme, cele gen dandy, care pot ajunge până la cinism, mie îmi stârnesc în primul rând emoții. Urmează răcoarea reflecției, dar mai intâi răbufnește emoția. Revenind la engleză și la profesoara care o preda, vorbesc despre persoana care a decis orientarea mea intelectuală și profesională fără cale de întoarcere. Ceea ce se desprinde pentru mine de aici este în primul
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
limitarea efectelor căldurii urbane insulare, generate de prezența masivă a betonului. „New York Times” arată că În orașele unde temperaturile ajung până la 35 de grade Celsius acoperișurile ating temperaturi de aproape 80 de grade Celsius. Suprafețele acoperite cu iarbă păstrează, Însă, răcoare, sub 25 de grade Celsius. Ca să nu mai vorbim de faptul că Îmbunătățesc estetica peisajului urban. Acoperișurile verzi oferă și avantaje economice, deoarece au o durată de viață mai mare decât acoperișurile convenționale. Majoritatea celor construite În Germania au o
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Nicu ALBU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93121]
-
plante. Însă nu oricum, ci supravegheați de botaniști. Așadar, australienii care Își doresc un acoperiș verde ar trebui să consulte o listă de plante recomandate. Și se pare că din ce În ce mai mulți oameni fac asta multumiți că dintr-o dată este mai răcoare În casă, iar factura la electricitate scade vertiginos. Ba mai mult, unii s-au gândit să scoată și un ban din noua modă arhitecturală: seră pe acoperiș, unde se cultivă inclusiv dovleci buni la gust și extrem de frumosi.
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Nicu ALBU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93121]
-
nu numai de „zodia primăverii” dau semn moina, soarele, zborul corbilor și „vântul cald”, ci și de acea relativă înseninare lăuntrică a ei, cu sufletul „curățit” de „orice gânduri, dorinți și doruri în afară de scopu-i neclintit” odată cu „sfânta împărtășanie” și cu „răcoarea (ei) de rouă în cerul gurii și-n toată ființa”. Gândul la banii plătiți părintelui Daniil, „ca să se roage și pentru călătoria ei”, felul expeditiv de retragere din biserică, înapoi, la mulțimea de „trebi și daraveri” ce o așteaptă nu
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
siguranță că precizarea temporală de la finele evocării - octombrie 1970 - este convențională, ca să nu spunem eronatăă. Reținem această frumoasă frază de încheiere: „Omul avea un cap de veche statuie și gesticulația decisă și demnă a unui tribun. În figura și în răcoarea marmoreeană a stilului său sentențios mi s-a părut că romanitatea noastră se exprimă deplin.”2 Comentând volumul apărut postum, Studii de literatură universală, 1973, ediție și prefață de George Muntean, Gabriel Dimisianu 3 vorbește cu legimitate despre vocația universalistă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]