3,125 matches
-
scriitor, ci și o normală sancționare a inerției românești în asumarea destinului la nivel cuprinzător, universal. Aici s-ar putea replica: dacă românul s-a simțit de-atâtea ori, vorba poetului, „străin în țara lui’’, de unde să fi avut forța, răgazul sau libertatea de a se ocupa și de viața celor aflați ‚,străini în țară străină’’? Este suficient să ții seama de cele vreo unsprezece ocupații rusești din ultimele două secole și jumătate, pentru a coborî sentimentul înstrăinării din cerul metafizicii
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
1918 În patria sa România a Însemnat un act de reparație istorică, de progres, prosperitate și de afirmare a valorilor naționale. Împreună cu majoritatea română s-au afirmat În libertate și Înțelegea și grupurile minoritare indiferent de neam, cultură, religie. În răgazul de 22 ani de Întregire a statului român, pe pământul Basarabiei a Înflorit școala, biserica, artele, literatura, publicistica, teatrul și buna Înțelegere Între toate neamurile ce s-au aflat Între Nistru și Prut. Uneltirea a două state imperialistă și fascistă
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
două lumi și reacția de apărare a populației autohtone. La prima ocupație În anul 1940 s-au refugiat din Basarabia cca. 20 000 suflete, iar În al doilea refugiu - 1944, au trecut În țară peste 700 000 basarabeni. În scurtul răgaz de 3 zile acordat pentru retragerea din Basarabia În primul refugiu au fost atacate formațiuni militare românești, au fost umiliți soldați și ofițeri, au avut loc asasinate de către bande de alogeni, au fost batjocorite Însemnele naționale românești, etc. În cel
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
realitățile acestei provincii autonome colaborând intens la săptămânalul „Transnistria”. Literatura și organele de presă care apăreau Înainte În provincia de peste Nistru erau În totalitate În stăpânirea publiciștilor alogeni Încât de o educație națională nici nu putea fi vorba. În puținul răgaz de timp cât Transnistria s-a aflat sub administrația românească au fost stabilite măsuri și opere care au ameliorat starea jalnică materială În care se afla populația autohtonă. S-a ameliorat viața economică, au fost zidite sau refăcute bisericile. Pe
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
simțit negrăit de satisfăcut, ca porteño, când am constatat că foiletonistul nostru, deși provincial, s-a arătat insensibil la propaganda făcută de localismul Îngust și a știut să aleagă, pentru tipicele sale acvaforte, un cadru natural: Buenos Aires. Voi aplauda fără răgaz curajul și bunul-gust de care dă dovadă populara noastră „Urâtanie Isteață“ Întorcând spatele destrăbălatului și murdarului „burtăverde“ din Rosario. Însă de pe această paletă metropolitană lipsesc două note, pe care Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri: suava și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ridicol; chiar În noaptea aceea m-am strecurat În vârful picioarelor În cușeta ei și, ciucit pe vine, sprijinindu-mi țeasta visătoare de ușă și punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața m-a deșteptat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Într-adevăr, ghiujul bărbos, relicvă a piraterescului război purtat În Cuba, m-a luat pe după umeri, m-a ridicat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără grijă, dragă don Parodi: voi face ca soluția mea să parvină neîntârziat autorităților. Quequén, 5 februarie 1942 Zeul taurilor În memoria poetului Alexander Pope I Cu sinceritatea virilă ce-l caracteriza, poetul José Formento nu șovăia să repete fără răgaz doamnelor și domnilor ce se Întruneau În Casa Artei (Florida colț cu Tucumán): „Pentru spiritul meu, cea mai mare sărbătoare sunt șuetele În care maestrul meu, Carlos Anglada, luptă Împotriva acestui Montenegro stil 1800. Ce mai: un Marinetti Împotriva unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să strănute vorbele măsurat, ca dromaderul, sau cu fantezia unei colivii cu greieri, Încropită din carton și Împestrițată cu duzina culorilor naturale. Eu nu sunt preaminunatul Meng Tzi care, pentru a vesti Colegiului Astrologic răsăritul lunii noi, a vorbit fără răgaz vreme de douăzeci și nouă de ani, până când fiii i-au preluat ștafeta. Zadarnic am tăgădui-o: prezentul ne mână din urmă; nici eu nu-s Meng Tzi, dar nici numărul ascultătorilor săi, mulți și cumpătați, nu-l depășește aievea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doar un licurici care luminează În bezna nesfârșită drumul pe care-l străbatem cu zadarnice poticneli; luminile ei se puseseră pe locul unde stătea pitit furul, dar magul nu-i aflase nici casa, nici chipul. Dar el Își urmărea fără răgaz țelul neostoit. — Înveteratul client de la Salon Doré nu se dă bătut și chiar stăruie, a exclamat pe nepusă masă Montenegro, care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nevăzut se ascunde de zei și de oameni În colțul pe care Îl fac străzile Rivadavia și Jujuy. Una din istovitoarele mele distracții e vânzarea la domiciliu de console, paravane, paturi și armoare, pe care puiosul Nemirovsky le făurește fără răgaz; În mare mila sa, creatorul Îmi Îngăduie să păstrez și să folosesc mobilele, până le vând. Chiar acum dorm Într-un chiup de lut apocrif din vremea dinastiei Sung, pentru că muntele de crivaturi nupțiale m-a alungat din dormitor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Levantului. L-au săltat la Montevideo, și acum, neștiut de nimeni, arde mangalul În strada Moreno, la dispoziția autorităților. „Și Tai An?“, se vor fi Întrebând scepticii. Surd la frivola curiozitate polițienească, ermetic Închis În tradiționalul sicriu viu colorat, fără răgaz legănat de ruliu În prea liniștita cală a lui Yellow Fish, el plutește neobosit, călătorind la nesfârșit, spre China milenară și ceremonioasă. II Patru luni mai târziu, Fang She l-a vizitat pe Isidro Parodi. Era un bărbat Înalt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să Îndrept greșeala. Dau ca sigur faptul că Tai An e hoțul, iar tu - misionarul: dacă nu, povestea n-are nici un chichirez. Prietene Fang She, de multă vreme tot Împrumuta Tai An trupul tău. Și chiar din pricina aceasta schimba fără răgaz nume și sălașul. În cele din urmă, s-a afanisit. A făcut un plan prudent, deși Îndrăzneț, apoi a avut tăria și vitejia să-l pună În aplicare. A Început cu o bravadă: a făcut În așa fel ca tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a Împărțit cușeta cu mine și mi-a narat galanton un nesfârșit noian de istorii care, pe deasupra, erau spurcate și chiar șocante. Eu voiam să meditez la cazul Nierenstein, dar permanentul causeur nu mi-a dat nici cel mai mic răgaz. Spre dimineață, mi-am găsit scăparea moțăind din cap și șovăind Între amețeală, somn și plictis. Reacționarilor detractori ai modernei subconștiențe nu le va veni să creadă că am găsit dezlegarea enigmei pe scara vamei de la Dana Sud. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
amețeală, somn și plictis. Reacționarilor detractori ai modernei subconștiențe nu le va veni să creadă că am găsit dezlegarea enigmei pe scara vamei de la Dana Sud. L-am felicitat pe NN pentru memoria sa extraordinară și, fără să-i dau răgaz, l-am iscodit: — De unde scoți atâtea istorii, amice? Răspunsul mi-a confirmat bănuiala subită. Mi-a zis că pe toate, sau aproape pe toate, i le povestise Nierenstein, iar pe celelalte, Nicasio Medeiro, marele tovarăș de șuete al răposatului. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru totdeauna! - un procentaj corespunzător de Învechiți demodați. Evita căpităneasă datează din 1947 și a fost lansată cu surle și trâmbițe În Plaza de Mayo. Doar câteva ore mai târziu, Vilaseco devine subdirector al Comisiei pentru Cultură și consacră acest răgaz planificării unui poem care avea să fie - vai! - ultimul, căci a murit cu mult Înaintea lui Tulio Herrera, care Încă se mai agață de viață precum caracatițele. Odă integrării a fost cântecul său de lebădă, dedicat diverșilor guvernanți. A murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cravată cu nod, costum alb cu nasturi de import, manșete cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau statura poate mediocră, mâna dreaptă cu bastonul Împletit, stânga prelungită Într-o mănușă de culoare deschisă, unduind fără grabă, dar fără răgaz, sub briza Atlanticului. Conversația lui, plină de bonomie, aducea libații În cele mai diverse locuri comune, dar se Îndrepta În cele din urmă spre tot ce avea atingere cu blănurile, umerașii, tivurile, turul pantalonilor, pălăriile, gulerele de catifea și diversele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trecut de furcile caudine ale cenzurii. Cineva l-a parcurs, măcar de visu; cineva l-a judecat, cineva l-a pus la coș sau l-a strecurat În tipografie. Oricât de demn de oprobriu ar fi, faptul se repetă fără răgaz la orice jurnal, la orice revistă. Dăm mereu peste un cenzor care acceptă sau respinge. Asta n-o suport și nici n-o voi suporta. Începi să-mi Înțelegi criteriul de la conducerea de joi? N-am revăzut și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doar de faptul că, datorită colaborării lor, Borges a putut redacta o parte a operei sale căreia, fără ea, cu siguranță că i-am fi simțit lipsa. Cei doi editează Împreună revista Destiempos, scriu prefețe și, mai ales, stau fără răgaz de vorbă. Bioy va evoca de nenumărate ori „nopțile atât de plăcute În care conversam Îndelung despre literatură, prietenia cotidiană care ne făcea să ne vedem zilnic, comentându-ne unul celuilalt realitățile“. În 1993, când l-am cunoscut la Buenos Aires
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de-o minte. Dovada că e așa și nu invers o constituție Însuși faptul că, deși instalat În condițiile cu totul aseptice ale celulei 273 din Penitenciarul Național de pe strada Las Heras, de multă vreme demolat, el Își protejează fără răgaz capul (i.e. mintea, bunul lui cel mai prețios) cu o nelipsită bonetă, și ea „reglementară“. În ce privește condițiile „aseptice“ În care Parodi Își desfășoară activitatea, ele au menirea să sublinieze prevalența deducției polițiste asupra investigației, și ea polițistă. Iar sedentarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
istorice ale lui Sadoveanu iubirea, nu pură, ci purificată și volatilă, e privită cu Îngăduitoare ironie, ca un abțibild, Borbioy o scoate aproape cu totul În afara teritoriului populat de lunfardo. Expresiile argotice o ocolesc aproape total, chiar dacă ea mișună fără răgaz În imediata apropiere a lecturii. Cei doi „asociați“ folosesc un metalunfardo, argou inventat de ei, care vorbește despre sine, nu atât ca recurs lingvistic (deși uneori e metaforă), cât mai ales ca personaj lingvistic, adeseori chiar protagonist, al narațiunii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
părintele!" și tot în același articol "Sataniștilor! L-ați adus pe satana la Vaslui!""140. Consider că, în cazul tipului de discurs analizat în prezentul capitol, factorul declanșator este acuzația, iar răspunsul la acuzație se face în registrul revoltător, fără răgazul unei analize și răbdarea unei răciri a tensiunii, ceea ce duce, inevitabil, la un discurs religios al sacrului despiritualizat în care cei implicați reușesc să aducă în discuție pure speculații menite să urce situația pe o pantă extrem de dificil de controlat
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
și întotdeauna dăduse rezultate excelente. Din fericire, la Comana nu se abuzase de ea, așa că plutonierul Supărare avea mînă liberă. Despre alte tertipuri și mici viclenii adjutantul Popianu nu discutase nici măcar cu domnișoara K.F. Cînd se plictisea, cînd avea un răgaz, se așeza la masa din lemn de brad cu dosarul "A" în față și adăuga cîte o filă, așa, pentru satisfacția profesională. I se părea a fi inepuizabilă lista de posibilități prin care un om să fie împiedicat să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie prea tîrziu? O decizie sigură, o acțiune hotărîtă și rapidă n-are nevoie de aprobarea sau dezaprobarea cuiva. Acestor prea mulți de care ați pomenit nu le va strica o cură de austeritate. Poate și puțină odihnă, un răgaz pentru amintirea propriei vieți, după modelul pomenit de excelența-sa. Cine știe de cîte implozii nu se va mai afla, e o metodă curată, igienică, nu?" Era foarte hotărît, serios, obrazul său ras pînă la sînge se crispase într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai ușor peste încă o zi. Nici nu știa ce s-ar fi făcut dacă notele și rapoartele ar fi fost impecabile, probabil că ar fi fost copleșit de gîndurile negre care-l pîndeau la fiecare clipă de liniște, de răgaz. Se trezea dimineața neliniștit. Avea un gust amar în cerul gurii, dar asta nu conta, grav era că se trezea singur în odaie. Era singur în încăperea uriașă care altădată i se păruse nemaipomenită, avea ferestre înguste și înalte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să scape de amorțeală, orice s-ar întîmpla cu el, nu putea pierde întîlnirea cu Basarab Cantacuzino. Chemă șoferul de serviciu cu o voce pe care nu și-o recunoscu. "După ce se încheie afacerea asta trebuie să-mi iau un răgaz, o săptămână la Călimănești sau la Slănic. Și pe săracul Leonard o să-l învoiesc, cu toate că habar nu are pe ce calcă. Fericiți cei neștiutori..." * Basarab Cantacuzino aștepta de mai bine de două luni telefonul acesta. Încă de cînd îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]