3,048 matches
-
cumplită de moarte. Iliada e plină de spaime și de deznădejde, chiar ale celor mai puternici și mai greu de înfrânt, Aias, Hector, Ahile. Toate acestea se dezlănțuie pe câmpia de sub Troia bătută de vânturi, iar vânturile vin să-i răscolească pulberea și s-o înalțe în vârtejuri până dincolo de nori, pulberea și așa răscolită de zbuciumul luptei, îmbelșugat udată de sânge. Eroii mor căzuți în praf, orbiți de umbră. Praful câmpiei e o prefigurare a pulberii în care toate se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai puternici și mai greu de înfrânt, Aias, Hector, Ahile. Toate acestea se dezlănțuie pe câmpia de sub Troia bătută de vânturi, iar vânturile vin să-i răscolească pulberea și s-o înalțe în vârtejuri până dincolo de nori, pulberea și așa răscolită de zbuciumul luptei, îmbelșugat udată de sânge. Eroii mor căzuți în praf, orbiți de umbră. Praful câmpiei e o prefigurare a pulberii în care toate se întorc, și cele mai mândre cetăți, în frunte cu Troia. Strălucește, câmpia aceasta, până la
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
se năpustesc peste o pădure, vuiesc în coroanele arborilor și le rup cu trosnete mari crengile zbuciumate, sau care, când ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea, izbind o cu tunete de țărmuri; iar ciocnirea armelor între ele pare ca, auzit de departe, zgomotul de securi când se doboară copacii unei păduri; apoi, în alt registru, strigătele de chemare și de îndemn ale aheilor sunt ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de mare ne-ar fi durerea.“ Nu ne putem păstra veșnic mânia. „Inimii să-i punem frâu, căci altfel nu se poate.“ „Vine și vremea să ne săturăm de-atâta plâns.“ „Priam, la ce bun prea multele lacrimi care ne răscolesc inima, așază-te și, oricât am suferi, să lăsăm chinul să se domolească în noi. Împacă-te cu soarta, nu-ți mai lăsa inima veșnic pradă mâhnirii.“ Ahile e făcut din uri și iubiri. Câtorva dintre ele li se dăruiește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Sau, la urma urmelor, nu există joc fără pățanii. Și nici vânt care să nu aibă uneori a învârti grelele aripi ale morilor de vânt sau a umfla pânzele corăbiilor călătoare. Altfel însă, tălăzuiește fără rost uman pădurile și marea, răscolește zăpezi, viscolește nisipul deșerturilor, se liniștește din propriul său avânt. Ariel a nimerit, întâi, foarte rău: a căzut pradă unei vrăjitoare din regnul răului, surghiunită aici, din Africa, pentru foarte rele fapte, și care l-a născut în insulă pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
hrana omului primitiv; gândac, sufixat cu -ak, denumește o specie de insecte, inclusiv viermele-de-mătase, având ca bază faptul că ele rod, ronțăie hrana bucățică cu bucățică; gânsac își trage denumirea de la faptul că ciupește, ciugulește; a zgândări, „a irita, a răscoli”, adică „a scobi în interiorul a ceva”. Cf. lat. gomphus (γόμφος) care însemna ceva de prins, de strâns: „țepușă, cui, șurub”; fr. gond „balama” este piesa de care se prinde canatul ușii, al ferestrei; germ. Hand înseamnă „mână”, vgr. χανδάνω „apuc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
text al lui Ion Ghica (Scrisori către Vasile Alecsandri), precum și din Ciocoii vechi și noi ai lui Nicolae Filimon, roman din care reproducem pasajele ce urmează: „Hoții ieșiră din pădure, junghiară într-o clipă toți mieii, le scoaseră pântecele și, răscolind cu niște pari un jăratec compus din curpeni de viță sălbatică, în care inchiziția ar fi putut să arză o sută de eretici, îngropară într-însul pe toți mieii. [...] Dinu, neînțelegând nimic din acest mod de a face friptură, privea
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
reciproc, ar produce asupra noastră efecte teribile. Atunci ai tremura mergând la spectacole, și nu te-ai putea împiedica să o faci; atunci în locul micilor emoții pasagere, acestor aplauze reci, acestor lacrimi rare cu care se mulțumește poetul, el ar răscoli spiritele, ar aduce în suflete tulburare și spaimă; ar fi văzute aceste fenomene ale tragediei antice, atât de posibile și crezute atât de puțin, reînnoindu-se printre noi. Ele așteaptă, pentru a se arăta, un om de geniu care să
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
folosința celor care aud și care vorbesc (Lettre sur les sourds et muets à l'usage de ceux qui entendent et qui parlent), în 1751. Comunicându-și experiența ca spectator, el citează trei exemple de scene mute care l-au răscolit mult mai profund decât oricare scenă dialogată, scena de somnambulism în Macbeth, tăcerea celor doi prinți în Heraclius, ca și gestul final al lui Antioh, ducându-și, în Rodogune, cupa la buze. "Somnambula Macbeth înaintează în tăcere (act V, scena
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un actor, posedând o voce bine antrenată și o tehnică vocală magistrală, își spune textul, sunt complet furat de arta lui suverană. Dacă are ritm, sunt antrenat în mod involuntar de acest ritm și de sunetul cuvintelor sale, sunt profund răscolit. Dacă pătrunde până în străfundul cuvintelor, mă ia cu el în cele mai secrete ascunzișuri ale operei dramaturgului, în același timp și în ascunzișurile sufletului său. Dacă actorul adaugă podoaba vie a sunetului acestui conținut viu al cuvintelor, el îi permite
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
flămânde, năvăleau în sate, și intrau în ogrăzi urlând... Codrii vuiau de ăuitul lor... În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape făra întrerupere...până aproape de Blagoslovenie. Odată cu Boboteaza începuse și viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolind și învolburând zăpada în troiene până în streșini. Copacii trosneau cu vaiete lungi, plângătoare. De câteva nopți, mai ales, arătări sure începuseră să picteze adâncul alb al zăpezii. Erau lupii, care, înfometați, veneau de peste Prutul înghețat, de dincolo de Nistru, din pădurile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
parcă, luau parte la o înmormântare. Războiul bătea la ușă, parcă te așteptai s-o deschidă și să intre în casă... Luna lui Prier venise, parcă, să frângă tihna lor de oameni cuminți și harnici. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, speranțe... izgonind mereu liniștea sufletului. În minte revenindu-i mereu ca un refren „dacă n-o mai văd, dacă n-o mai văd“... * Clopotele au bătut... Războiul care a bătut la ușă atâta vreme, acum a deschis-o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti boierul. - Da, sunt înfometați! completă simplu, netulburat pădurarul, O rafală răscolind alte vârtejuri, spulberă pânza de zapadă. Vântul le bătea din față, aducându-le în nări mirosuri de om. - Ți‟i teamă, cucoani?!.. Îl întrebă calm Anton, simțindu-i frica din piept. - Da, Antoane... de ce să te mint! Pădurarul surâse, cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ar fi coborît valea și erau peste ei. Doi dintre ei se ridicară, nerăbdători. Și, atunci, peste urletele prelungi de chemări ale străbunilor, înainte ca prădătorii să pornească la atac, ca un trăsnet căzu detunătura, care vui năpraznic peste pădure, răscolind văile cu ecou vălurit. Cu un salt larg, lupul ochit drept în cap, zvâcni lunginduși trupul în aer,cu labele spre cer, de parcă ar fi vrut sa se agațe cu ghearele. Era imens... părea nesfârșit de lung. Încă o zvâcnire
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trei zile zi și noapte... Când se oprește puțin, începe din nou cu o mai mare furie. Gerul Bobotezei și vremea grea păreau să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți. Era o seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau, se înălțau, unduiau în felurite forme, care stârneau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de om și se postă la ieșirea dintr-o râpă mică. Deodată tresări... și, gândi cu voce tare: „Lupul.. lupul!“ și, din instinct, cu o mișcare, întoarse pușca. Lupul se apropia cu pași largi, prudenți... chiar spre dânsul. O bubuitură răscoli codrii... Anton trase orbește, în văzduh. Lupul făcu un salt îndărăt și dispăru. N-a avut nici cea mai mică intenție să tragă în el, ci, doar să-l sperie. În ultima vreme, vizitele lupilor s-au mai rărit. Rareori
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
potolit singuri. Târla stânii era măturată și stropită cu apă, iar grămada de gunoaie ardea mocnit cu fumul drept în sus, ca o coloană... Mirosul înțepător de oaie și fum, îi năvăli în nări de departe. Anuca își simți sufletul răscolit de aceasta lume plină de mister. Trecu mai departe cu Sultan la pas, urmată de aproape de Pârvu care, mai că și-ar fi încercat colții cu lățoșii. De sus de pe culme se mai auzea doar... „cling-cling... cling-cling...“, și ecoul vălurit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
regrete pe Neil. Trebuia să-și vadă de viață. Și asta și făcea. Se muta la Edinburgh. Ciocolata se răcise. Clăti cana la chiuvetă și se îndreptă din nou spre ușa de la balcon. Nu mai ploua, dar tunetele încă mai răscoleau cerul. Împinse ușa și contemplă priveliștea orașului. Îi plăceau furtunile. Îi plăcea lumina și zgomotul și explozia de energie. Îi plăcea și cum vorbeau oamenii despre ele după aceea - mereu surprinși de măiestria cu care natura punea în scenă acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. 13 octombrie 2011 Lor, poeților... Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. Atunci când răscolesc nemernicia Mă simt mai vesel decât clovnii lumii, Iar lângă mine beau un șpriț postumii, Toți morții înfrățiți cu veșnicia. Le torn pahare, îi întreb de toate, Ei îmi răspund cu opere postume, Iar uneori ne mai permitem glume Legate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
fereastră unde stătea Frau Protze. Ea suspină, scoase o batistă din mâneca bluzei și Își suflă nasul. Cu nasul În batistă, Îmi spuse: Îmi pare rău, Herr Gunther, dar au dat pur și simplu buzna aici și au Început să răscolească peste tot. Le-am spus că nu știu unde sunteți, nici când vă Întoarceți, dar n-au făcut decât să devină și mai nervoși. N-am știut că polițiștii pot fi atât de nepoliticoși. — Ei nu sunt polițiști. Sunt mai degrabă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca sticla de pe fotografiile Kaiserului. La doi kilometri mai Încolo pe drumul spre Lehnin, pitorescul făcu loc În mod abrupt haoticului. Acolo unde altădată fuseseră unele dintre cele mai frumoase priveliști de țară din afara Berlinului, se afla acum mașinăria de răscolit pământul și valea cafenie care era sectorul de autostradă pe jumătate construit dintre Lehnin și Brandenburg. Mai aproape de Brandenburg, la o adunătură de barăci din lemn și de echipament de excavare care nu lucra, am oprit mașina și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
făcea și mai atrăgătoare. Pe sub haina de ploaie de culoarea lutului ars pe care o descheiase la gât, purta o rochie din bumbac albastru-Închis, cu un decolteu care-mi oferea privirii câțiva centimetri de piele arsă de soare. Începu să răscolească În poșeta Încăpătoare din piele maro. — Așadar, zise ea cu nervozitate, despre Paul... știți, după moartea lui a trebuit să răspund la o grămadă de Întrebări. În legătură cu ce? Era o Întrebare stupidă, dar ea nu zise asta. — Despre tot. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și impermeabilă, nu eram totuși în stare să-i disprețuiesc, și zâmbetul de superioritate cu care-i înfruntam îmi ieșea mereu strâmb, căci nevoia de dragoste și de căldură animală nu se lăsa inhibată, 20 îmi martiriza corpul și-mi răscolea subteranele minții. Și în dimineața plecării în tabără stăteam la o parte și-mi exersam grimasa dezgustată, ignorat complet de colegii care, în grupuri plictisite, așteptau să vină mașinile, ironizîndu-se unii pe alții pentru țoalele de stradă, moderne și bătătoare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-mi mărturisească rămâne undeva la nivelul tulbure al simțurilor, senzația fierbinte că fără grabă degete delicate se strecoară printre bumbii de metal ai blugilor mei, prelungind cu o misterioasă știință, Nu! Boris mă minte! Ar fi trebuit să-mi amintesc! Răscolesc dulapul după o pereche de, și când vreau să-mi trag blugii pe mine mă răzgândesc subit, îi arunc boțiți la capătul patului și prin dezordinea din cameră îmi găsesc cu greu pantalonii de pânză, nerăbdător intru peste Boris în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]