5,132 matches
-
de cunoaștere... Firește, nu tot cel cel zice „Doamne, Doamne” se va mântui, nici aceia care manipulează cu dexteritate citate biblice sau patristice nu devin luceferii ortodoxiei. Știu avertismentul lui Iacov: „Nu vă faceți voi mulți învățători”. La fel de clar îmi răsună-n minte cuvintele lui Pavel către corinteni: „Căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți”. Dar tot Mântuitorul a spus: „Iată, Eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari; dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vâneze, peste noapte, spectaculoase performanțe duhovnicești, povața bine măsurată a părintelui Teofil îi dezamăgește. La fel, pentru cei născuți la cumpăna dintre două lumi smintite, fiind crescuți în cultura suprafeței și a entuziasmelor infantile, vocea sobră a duhovnicului de la Sâmbăta răsună elocvent și aspru. Totuși, privindu-i apariția pe fundalul tradiției Bisericii, vom înțelege mai bine cum anume părintele Teofil întrupează miracolul unei frumuseți aparte. Dintr-un veac stins în depărtări, ea vine către noi domol, încărcată de rod. Astăzi, părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
gelatină pînă și măduva oaselor. Și totuși obișnuința - ciudat lucru, obișnuința! - de cîte nu-i de în stare?... Nici deasupra mesei voastre de mahon nu veți auzi glume mai vesele, rîsete mai zgomotoase și replici mai spirituale decît acelea care răsună deasupra bordului subțire, din lemn alb, de cedru, al unei ambarcațiuni, în clipa cînd vîslașii ei sînt prinși în lațurile călăului. Aidoma celor șase burghezi din Calais aduși în fața regelui Edward, cei șase mateloți din echipajul ambarcațiunii vîslesc în chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dă semne că se scufundă, oamenii o leagă de un fel de geamanduri prinse în parîme extrem de lungi, ca s-o poată găsi cînd se va ridica din nou la suprafață. Curînd după dispariția cadavrului, din vîrfurile catargelor vasului nostru răsună un strigăt ce ne vesti că Jungfrau își lăsa din nou la apă ambarcațiunile, deși singurul jet vizibil era cel al unei „balene înaripate“, o specie de cetaceu cu neputință de capturat din pricina extraordinarei repeziciuni cu care înoată. Totuși, jetul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să păzească vasul. Așa se întîmplase la bordul vasului Pequod, cu un negrișor poreclit Pippin sau mai pe scurt Pip. Sărmanul Pip! Ați mai auzit de el și vă amintiți desigur de noaptea aceea dramatică, în care tamburina lui a răsunat cu o veselie atît de lugubră. Prin înfățișarea lor exterioară, Pip și Cocuță alcătuiau un cuplu, ca un mînz negru și unul alb, de dimensiuni egale, dar de culori diferite, înhămați la același atelaj fistichiu. Dar, pe cînd nefericitul Cocuță
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apropia de mohorîtul Pequod, auzeam dinspre teuga ei sunetele barbare ale unor tobe enorme; cînd s-a apropiat și mai mult, am văzut o mulțime de marinari adunați în jurul cazanelor uriașe, care, acoperite cu pielea pergamentoasă a stomacului unei balene, răsunau puternic sub loviturile de pumn ale mateloților. Pe puntea de comandă, secunzii și harponiștii dansau cu fetele cu pielea măslinie, care fugiseră cu ei de pe insulele polineziene; iar într-o barcă frumos împodobită, atîrnată între arborele-trinchet și arborele-mare, trei negri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
barcă. Nu l-ați văzut? Nu? Nu face nimic, umpleți-vă la loc cupele, căpitanilor și să bem spre rușinea tuturor fricoșilor! Nu numesc pe nimeni. Rușine lor! Puneți-vă picioarele pe masă!... Dar ce se-aude? Acolo, pe punte, răsună piciorul de fildeș... Vai, stăpîne! Sînt necăjit cînd umbli deasupra capului meu. Dar o să rămîn aici, chiar dacă nava asta o să se ciocnească de-o stîncă, la pupa și-o să pleznească, iar stridiile au să vină să-mi țină tovărășie! Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pară amîndoi legați la același jug și mînați de un tiran nevăzut - o umbră firavă, alături de un trup vânjos. Orice ar fi fost partul, Ahab era ca o chilă trainică, de neclintit. La cele dintîi licăriri ale zorilor, glasul lui răsuna la pupa ca un dangăt: Ă Sus pe catarge! Și toată ziua, pînă după asfințit, același glas se auzea din oră în oră, de cîte ori timonierul bătea clopotul: Ă Ce vedeți? Priviți cu atenție! Cu atenție! La trei sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
postul lui de observație și abia îi fixaseră oamenii parîma pe cavila de pe punte, că bătrînul dădu tonul pentru orchestra lui, făcînd aerul să vibreze ca la descărcarea unei salve de puști. Chiotele triumfătoare scoase de treizeci de piepturi vînjoase răsunară în clipa cînd Moby Dick se arătă la mai puțin de o milă în fața corabiei, adică mult mai aproape de ea decît fusese jetul acela imaginar. Acum Balena Albă nu-și mai semnala prezența prin jeturile-i calme și nepăsătoare, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dezlega, eu o voi dezlega! Cînd se lăsă întunericul, balena încă se mai zărea în partea de sub vînt. Drept care, pînzele fură din nou terțarolate și totul se petrecu întocmai ca noaptea trecută, cu deosebirea că zgomotul ciocanelor și scîrțîitul tocilei răsunară pînă-n zori, căci oamenii lucrară la lumina felinarelor, pentru a pregăti cu grijă ambarcațiunile de rezervă și pentru a-și ascuți armele cele noi. între timp, dulgherul îi meșteri lui Ahab un alt picior, din chila sfărîmată a ambarcațiunii sale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Îngemănată cu-nsoritul vremii rugă O mare stea sclipește În răsărit, să ne Îndrume visările spre faptă și foamea spre belșug”. (Marcel BRESLAȘU. - Punctaj pentru un poem. În: Scânteia, nr. 1420, 8 mai, 1949) * „Ce larg e cântecul, ce larg răsună! Din fiecare colț al țării se adună Și, ca un larg șuvoi de fapte noi, Pătrunde-n miezul vieții - și În noi! (Ă). „Tovarășe, ascultă! Vom face bogăție cât mai multă!” Spun oțelarii. Cu fiecare șarjă de schimb, Turnăm un
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În dezvoltarea liricii noastre tinere, când, În zugrăvirea antitezei trecut-prezent, inevitabilă pentru epoca de tranziție din care poemele izvorau, culorile alb-negru dominau, În stare pură, nivelând și ignorând particularitățile, nuanțele oferite de realitatea concretă. Era o vreme când prea mult răsunau exercițiile retorice, când abstracțiunea amenința să ia locul poeziei. Ori versurile noi, pe care le parcurgem În pragul acestui, Mai mărturisesc, alături de atâtea alte Înfăptuiri cu care este Întâmpinată sărbătoarea, un pas Înainte În câmpul poeziei. Pentru că În ele nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sărăcia, rănile, oftatulă Doina cui va spune, când o-mpături,/c-au fost toate astea pe la leatul când pornise omul să doboare/lepra neagră-a vechilor zavistii, ca un Făt-Frumos pe-un cal de soare/pe deasupra anticelor triștii? (Ă) Nu răsună În veacuri Herodoții?/ Câte graiuri foamea nu-și uscară, de prin funduri palide de Sciții/până-n fruntea lanelor de vară? Iar acum: puzderiile astea/de lumini, de oameni pretutindeni! Deodată tinere deprinderi -/vremea: ca poenile-n Armindeni. (Ă) Progresul cine-o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sânge grâul și secara? (Ă). Iată se ivește satul așteptat Iată prima casă, trecem Înainte, Inimile noastre-n nerăbdare bat Sângele prin vine Îl simțim fierbinte. Iată și castelul de demult rămas Ne așteaptă lumea de la Colectivă Câtă bucurie le răsună-n glas Și bătrâni și tineri veseli de-opotrivă. Trag căruțe-n curte - caii-s deshămați Lăutarii cântă hora-n bătătură doar bătrânii-n zâmbet par Îngândurați Spre trecutul negru amintirea-i fură. (Ă). Ce hambare pline cum n-am pomenit
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și am deschis larg ferestrele. Aerul nopții pătrunse cu un fel de miros stătut, amintind de benzină arsă și de străzile orașului. Am întins mâna după pahar și am băut încet. Dedesubt, ușa clădirii se închise singură. Pe caldarâmul liniștit răsunară pași. Nu departe, porni o mașină. Țâșni în noapte cu un scrâșnet fioros al schimbătorului de viteze. M-am întors spre pat și l-am privit. Pe pernă se mai vedea încă urma capului ei, iar pe cearșafuri, cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în fruntea Reuniunii o energică româncă, bihoreană: doamna Veturia Candrea. Activitatea de până acum a Reuniunii se intensifică, un dinamism nou pune în mișcare forțele gospodărești ale femeii române și noi precepte se aplică în conducerea reuniunii. Un imperativ categoric răsună pe toate potecile și se expropriază toate mișcările culturale și naționale spre a se ajunge scopul de a aduna fonduri... „care nici când nu vor fi prea mari pentru a servi multiplelor trebuințe ce incumbă unei societăți cu caracter cultural
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
asiatică, o muncitoare de pe malurile Senei, o prințesă din Cochinchina, o savantă din țările nordice ori o țărancă din Balcani, toate s-au simțit egale pe planul măreț al existenței lor care este maternitatea. Iată de ce când la Congres a răsunat patetic vocea prințesei Laos-ului, Suphanuvang: „Uniți-vă vocile cu a mea, surorile mele întru nenorocire... să arătăm că s-a sfârșit cu vărsări de sânge și lacrimi care ne sfâșie inimile ca să nu mai îngăduim alte măceluri”, la bătăile inimii
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ca în articol să vibreze acea dragoste caldă cu care oamenii muncii întâmpină succesele literaturii și artei noastre. Volumul Zile slăvite merită din plin o asemenea prețuire. În poeziile din acest volum sunt oglindite artistic evenimente din viața poporului muncitor, răsună dragostea poporului față de viața nouă din țara noastră și față de oamenii sovietici, care ne ajută să zidim socialismul (...). Poeziile din acest volum au un puternic caracter popular, se adresează cititorului direct, cu vigoare și cu sinceritate, într-o formă poetică
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
folosește într-un mod original procedeul antitezei. Poetul schițează în ultimele strofe un aspect al Belgradului de astăzi (...). La cârma țării curățate de fasciștii vechi s-au cocoțat noii fasciști, în frunte cu călăul Tito. De aceea... «ca și atunci, răsună apăsat,/porunca morții de la Iuda-Tito» (...). Când - în strofa ce ni-l prezintă pe Iuda-Tito oferind, cu un rânjet de satisfacție, Belgradul însângerat trimisului american, - indignarea cititorului devine de nestăpânit, poetul face o întorsătură bruscă dezvăluindu-ne dintr-o dată Iugoslavia luptătoare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Belgradul însângerat trimisului american, - indignarea cititorului devine de nestăpânit, poetul face o întorsătură bruscă dezvăluindu-ne dintr-o dată Iugoslavia luptătoare: Dar nu-i atât. E-o liniște mai grea. Furtuna se aude din adâncuri Nu peste mult în munți vor răsuna O oaste nouă strânsă pe oblâncuri. Finalul poeziei e un avertisment adresat lacheilor americani din Belgrad, a căror pierire apropiată poetul o prevestește, exprimând bucuria viitoare a unei zile de 1 Mai liber « Când va păși la cot cu noi
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
deosebit de primejdioasă pentru că deschide larg calea «corectării» (...). Roadele nefericite ale unor asemenea concepții se pot cunoaște în felul cum unii dintre scriitorii noștri înțeleg să redea perspectivă viitorului (...). Tipic în acest sens e epilogul romanului Temelia de Eusebiu Camilar; trâmbiți răsună în văzduh, vântul poartă muzici de hore și la răsărit, și la apus, se înalță steaguri «mai sus decât pomii și acoperișurile». Nuvela În pragul primăverii de Aurel Mihale sfârșește în aceeași manieră: «Privirile lui se prinseră de steagurile fluturate
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nu cu cuvintele autorului ci cu însăși cuvintele personajelor, oferă scriitorului largi posibilități pentru caracterizarea eroilor și a întâmplărilor (...). Nuvela Desfășurarea cât și celelalte scrieri ale lui Marin Preda se bazează pe normele limbii vorbite și nu scrise. În ele răsună intonațiile vii ale graiului popular vorbit. Aceasta se vădește printre altele prin expresiile orale și prin dialogurile originale pe care le întâlnim în Desfășurarea (...). De altminteri, întreaga operă a lui Marin Preda demonstrează capacitatea sa de a crea povestiri mari
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Și simte-n piept preacunoscutul Fior al clipei de asalt. Aurora CORNU - Digul. În: Viața românească, nr.6, iun 1953 Se-nvolbură valuri de ură Pândind, se frământă orbește... Noi strângem uneltele-n pumni Și digul, tot crește, tot crește (...) Răsună ecouri de luptă, Raymonde cu chemarea ei clară, Sau numele celor din New-York Ce-Apelul din Stockholm semnară. Construcții de Pace, sovietice, Un meeting în Chile, departe. Sau jertfa lui Müller, eroul Crescut-au un zid fără moarte. Ion BRAD
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fără Dumnezeu!... Și poruncile au început să fie duse la îndeplinire. Astfel, de nouă ani se seamănă aceeași sămânță și se culeg aceleași roade. Tractoarele desțelenesc adânc; buldozerele nivelează temeinic; batozele treieră cu râvnă; morile macină necontenit, burdușind sacii; goarnele răsună într-una. Difuzoarele scrâșnesc porunci neîncetat. Căci mai avem trepte, trepte de urcat. De pildă aceasta, a zecea treaptă, cea din 1954 pe care trebuie s-o colorăm și mai intens, căci semnifică o sărbătoare: „zece ani de luptă pentru
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
readuse la ordine. În pofida maniilor sale morbide, ironia nu-i era străină, zâmbea adesea pe sub mustață. Nu voiau să vină la el? S-a dus el la ei. Muntele, care se apleca deasupra îngustei văi unde se pitula casa lor, răsună de explozii. Se pregătea oare construirea unui baraj care să-i poarte numele? Un lac artificial creat în cinstea lui? O linie de înaltă tensiune care, conform deciziei lui, va aduce lumină în satele îndepărtate? Sau era dat la iveală
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]