2,788 matches
-
mai extinsă - introducere, A, B, C, introducere, A, B, coda - preludiul debutează cu alternarea celor două motive tematice ale secțiunii introductive, metaforă sonoră a unor ecouri îndepărtate ale clopotelor de sărbătoare, care par să anunțe viitoarea tarantella, prin frânturile ce răzbat odată cu apropierea alaiului de dansatori. Expresia rezonantă a sunetelor de clopote desfășoară linia melodică a unui motiv pentatonic-anhemitonic, proiectat într-un efect prelungit de vibrație - quittez, en laissant vibrer (părăsiți, lăsând să vibreze), aspect care va trebui marcat corespunzător printro
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
foarte mare atenție discursul lui Rousseau constatăm că el imaginează un simbol greu de pătruns atunci cînd afirmă că rătăcirea, transformările au contribuit de-a lungul civilizației la alterarea sufletului, făcîndu-l să devină aproape de nerecunoscut. Pentru un bun observator sufletul răzbate de sub vălurile cu care fără să-l suprime l-a acoperit civilizația. Între oameni există două feluri de inegalitate: - naturală/fizică: deosebirile de vîrstă, sănătate, putere fizică, calități ale sufletului; - inegalitate politică/morală: care depinde de un fel de convenție
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
străzile capitalei numai ca să ne dezbine și să poată domni. Fiindcă printre inscripțiile de la Universitate (unde a curs din nou sânge și unde s-au distrus laboratoarele cu aceeași ură cu care s-a distrus în decembrie Biblioteca Centrală Universitară) răzbate și mai acut întrebarea: „Cine a tras în noi?”. Și această întrebare - orice s-ar spune - nu se poate dovedi că este legionară, ci dimpotrivă. Text apărut în 22, numărul 23 din 1990 Ce au făcut atunci intelectualii? De la ministrul
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
a considera că societatea românească era, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, una predispusă la violențe antisemite incidente precum cele din anii 1840-1843 devin semne de întrebare justificate în privința gradului de modernizare al societății românești 553. Tensiunea care răzbate din tonul unor plângeri adresate puterii executive dar și Adunării obștești se datora abuzurilor comise de unii funcționari ai statului împotriva etnicilor evrei 554 sau solicitării formulate de unii locuitori ai Iașului, de exemplu, către Mihail Sturdza în care se
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
licăr. Am lungit pasul și, într-un târziu, am ajuns. Era un soi de căbănuță/ gheretă de lemn. Înăuntru era lumină și, mai mult ca sigur, era cald geamurile erau atât de aburite încât nu puteam vedea nimic prin ele. Răzbătea însă până la noi o hărmălaie devălmășită pe care o cunoșteam prea bine. Am deschis ușa și am intrat: Flora cel dintâi, apoi eu. Mie mi s-au aburit pe loc ochelarii, așa că m-am mulțumit să aud cum brusc, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
piatra nu ține nici apa nu-apucă III Durerea-i comună din nou ne adună în plânsă cunună Crâmpeie de țară Zvârcolire amară De toate acestea or fi cu putință întărește Doamne dreapta credință în Munte nemunte și-n Mare nemare Răzbat din adânc dorinți seculare LECȚIE DE GEOGRAFIE "De două mii de ani acest pământ din trupurile noastre face parte" (Nichita Stănescu, (Un pământ numit România) Încă n-am reușit să desenez conturul Patriei exact precum este De fiecare dată îl fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și întări puterea politică, pentru extinderea posesiunilor. În aceeași categorie a pseudocurtezanelor am inclus unele scriitoare, cântărețe, dansatoare, actrițe: Ban Zhao, Sei Shonagon, Lola Montez, Mata Hari, Isadora Duncan, Josephine Baker... ce ocazional au uzat de puterea seducției pentru a răzbate și a se menține în lumea artistică, pentru a-și pune în valoare talentele, pentru un mod confortabil de viață. Multe dintre reprezentantele curtezanelor și ale pseudocurtezanelor au rămas în istorie ca poete de valoare, scriitoare, savante, dansatoare deschizătoare de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
încălcarea ordinii haremului erau sugrumate și aruncate în saci cu pietre în Bosfor. Haremuri aveau în primul rând sultanii, dar și vizirii, alți înalți demnitari, precum și oameni bogați-fellahi. Interes și curiozitate au prezentat haremurile sultanilor, numai că puține informații au răzbătut, întrucât era o lume închisă și secretă, de aceea au și aprins multora imaginația. Lăcașul sau templul femeilor nu era departe de instituțiile palatului, seraiului în care se dezbăteau problemele politice, militare, juridice, administrative, motiv în plus pentru femeile haremului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de poetese, dansatoare, muzicante, prin conversație și prin arta amorului rafinat. Unele, auletridele, s-au afirmat ca dansatoare. Prestigiul hetairelor a fost recunoscut în vremea lor și era întreținut de celebritățile timpului care au trăit în compania lor și a răzbătut mileniile în modernitate, astfel încât curtezane din secolele XVIII-XX le-au luat ca modele pe anticele: Aspasia, Phryne, Leontion, datorită talentelor de a cuceri oameni de seamă prin inteligență, cultură și rafinament. Formația lor elevată se înscria în modelele educaționale homerice
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prințesele și-au valorificat ocazional farmecele pentru a accede la tronuri și a le lăsa urmașilor, pentru a-și menține și întări puterea politică, pentru extinderea posesiunilor. Scriitoarele, cântărețele, dansatoarele, actrițele exemplificate au uzat de puterea de seducție pentru a răzbate în lumea artistică, pentru a-și pune în valoare talentele, pentru moduri confortabile de viață. Nuanțarea psihologică a comportamentelor de curtezane și de pseudocurtezane a fost posibilă prin conturarea unor personaje din literatura universală: Manon Lescaut, Marguerite Duras, Marion Delorme
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tatăl samurai. Incomodat probabil de existența fetiței (toți își doreau băieți), tatăl a vândut-o unei case de plăceri, la șase ani, iar la paisprezece ani, datorită frumuseții, a ajuns curtezană-tayu. Yoshino a rămas un model de curtezană ce a răzbătut secolele. S-a remarcat prin frumusețe, rafinament, putere de seducție. A încântat și prin inteligență, farmec și cultură. A rămas în istorie prin faptul că a fost iubita favorită a lui Miyamoto Musashi, cel mai mare spadasin japonez din toate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
apucau să smulgă câte o bucățică din moștenirea imperiului sovietic. Peste tot domnea dreptul puterii și principiul ”apasă primul pe trăgaci”. Astfel, membrii clanurilor și-au constitut averile și numele de rezonanță. Acum unii nostalgici se tânguiesc: nu mai poți răzbate, căci toate metodele de atunci nu mai sunt la modă. Dar garda veche nu s-a risipit definitiv după iureșul de pe malurile Nistrului. Nu, comandanții Armatei a 14-a, după ce s-au certat cu ”directorii roșii” din clanul lui Igor
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
al culoarului descendent, ușile unor toalete - Femei și Bărbați -, pardoseala de gresie alternând pătrate albe și pătrate negre într-o tablă de șah pe care eu eram singura piesă, o ușă batantă enormă, ca o poartă de cetate, de după care răzbăteau tot felul de sunete, unele în linie, altele în vârtej - acolo, aveam să descopăr în curând, era acceleratorul -, și încă trei uși tăcute, de mărime normală. Am ales-o pe cea din mijloc. Am bătut. N-a răspuns nimeni și
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
fost ușor manevrat de către "veteranii" Uniunii Scriitorilor, care l-au folosit în războiul lor cu fostul redactor-șef al Luceafărului. La rândul său, Fănuș Neagu avea să-i schițeze, cu ajutorul metaforelor bine ticluite, un portret memorabil lui Eugen Barbu, de unde răzbate nu doar admirația pentru proza acestuia, ci și regretul etern pentru ceartă literară din 197052. Odată cu polemica iscată de apariția romanului Principele, a căzut cortina nu doar peste activitatea de redactor-șef a lui Eugen Barbu, scriitorul care coordonase "Luceafărul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
văzându-i, omul moare" (IX, H, 7). Neînvinsul erou este paralizat de groază și se prosternează supus. Dar oamenii-scorpioni recunosc partea divină din Ghilgameș și îi dau voie să pătrundă în tunel. După douăsprezece ore de mers prin întuneric, Ghilgameș răzbate de cealaltă parte a muntelui, într-o grădină miraculoasă. La o anumită distanță, la malul mării el o întâlnește pe nimfa Siduri și o întreabă unde se află Utnapiștim. Siduri încearcă să-1 facă să-și schimbe hotărârea: "Când zeii i-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
resurse expresive ale limbajului puțin solicitate până în acel moment. Există, totodată, și posibilitatea ca scriitorii aceștia să încerce să creeze alte mituri, un univers secund bazat pe tendințele inconștientului de a răspunde compensatoriu frustrărilor eului. În acest ultim caz, angoasa răzbate dintr-o rețea de simboluri, tratate cu seriozitate sau cu fină ironie. Astfel de perioade ale evoluției literaturii dezvoltă tendințe opuse, manifestări extravagante, toate constituite însă pe fundamente comune. O astfel de perioadă de cumpănă a literaturii române o reprezintă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
porumb oriental", "picherul negru gâfâie - amanet/ la linia ferată cu hipnoză". Sunt desigur viziuni ale morții și accentuarea caracterului oniric, coșmaresc se realizează frecvent, dar se subliniază întotdeauna pierderea contactului cu exteriorul, încarcerarea în cele mai adânci coșmaruri: "prin păcură răzbat/ semnalele", "atât: într-o celulă din inimă pe care n-o cunoașteți", visul devine realitate, singura realitate la care avem acces și, în consecință, expresie a singurătății devastatoare: "în zvârcolirea mutelor dezastre/ ne luăm de piept, murim cu-adevărat", " Ne
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
alte elemente, o semnalează sau o evocă. Vocea poetului între manifestările primei ediții a Festivalului literar-artistic „G. Bacovia” a fost și un spectacol de „sunet și lumină”. Cînd am ajuns la casa poetului era deja seară. Prin ferestrele larg deschide răzbătea vocea sa. Nu pot să uit uluirea pe care am resimțit-o, la fel ca mulți dintre oaspeți. Unul dintre ei mi-a mărturisit: „Nici nu credeam că există...” într-adevăr!... Acest aspect al difuzării operei bacoviene e puțin cunoscut
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
relația între populism și democrație au cunoscut fluctuații importante. De exemplu, intepretării negative a populismului din America Latină a lui Gino Germani i se opune evaluarea pozitivă a lui Ernesto Laclau, criticii vehemente a lui Hofstader îi răspund analizele din care răzbat puternice note de aprobare ale lui Lawrence Goodwin sau ale lui Michael Kazin. Chiar și în Europa de astăzi, unde populismul de dreapta este în general considerat un exemplu de "patologie normală" (Scheuch și Klingeman, 1967; vezi Mudde, 2010), autori
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
tocmai de cei care făcuseră parte din Comitetul de decernare a premiului Nobel în 1923, iar acum organizatorii acestui Congres Internațional! Este greu să înțelegem astăzi amărăciunea pe care Paulescu a resimțit-o în ultimii săi ani de viață. Ea răzbate în rândurile ultimei sale lucrări publicate (volumul IV al „Tratatului de Medicină Lancereaux-Paulesco”, scris în 1928 și apărut în 1930), unde găsim următoarea remarcă: „Odinioară, credeam și propovăduiam că un cercetător poate munci în liniște deplină, căci eram convins că
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
care se distingeau prin inteligență și puterea minții, cărora li s-a acordat toată considerația, ținându-i la loc de cinste, mentalitate care s-a păstrat și astăzi. Să ne amintim de „domnișorii” din Ardeal, fii de ță rani, care răzbăteau la școli înalte și, prin învățătură, dețineau funcții administrative sau culturale. Poziția comunității românești față de cei dotați, mintoși („măi țestosule”!), care se ridică peste media de gândire, este în totală opoziție cu practicile barbare ale bulgarilor de pe Volga sau a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
În mod sigur mai există o soluție, haideți s-o identificăm împreună. Mă bazez pe dumneavoastră, sunteți ultima mea speranță... Ceea ce era adevărat. Dureros de adevărat. Și miracolul s-a înfăptuit. Doamna Koley m-a asigurat, cu o voce îngerească răzbătând prin telefonul păcănitor, că un echipaj de intervenție va veni către noi: poate într-o oră, poate în două (poate în cinci, a ricanat italianul omv-ist) și ne va rezolva problema. În clipa de față, colegul ei se află în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
profesional“. Și, în ce îl privea: „Dacă m-ai vedea azi, nu m-ai mai recunoaște, am devenit sobru, rațional, economic în mișcări, numai câteodată explodez, dar atunci mult mai eficace ca altădată“. Portretul omului este mai bine schițat și răzbate și din corespondență și mărturii. Arestat în 1959, în urma unor evidente denunțuri - Bergel personal amintește de acuzația propagării muzicii religioase în biserici, în timp ce Cornel Țăranu adaugă și „vina“ de a fi cântat la o cabană, pe munte, cântece în limba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
un program sofisticat, Sonata No. 1 de Alban Berg, Oglinzile lui Maurice Ravel și Humoresca, op. 20 a lui Schumann, mi se pare remarcabil și m-a atras atât prin interpretare, cât și prin sonoritate. Nu este deloc ușor să răzbați pe piața internațională a discului și, stând de vorbă cu tânăra pianistă, într-un interviu pentru Europa Liberă, am aflat istoria înregistrării. Cu ocazia unui recital la Londra, Cătălina Butcaru a întâlnit un cunoscut producător, Misha Donath, care a lucrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
pe sub umbrele umflate de muzici vechi, spectatorul occidental s-a văzut din nou în fața unei povești de dragoste asiatice. Dar cele două filme sunt diferite. Ang Lee nu are aceeași apetență pentru cadre frichinite și estetizante, chiar dacă și de la el răzbate un soi de melancolie udă. Ang Lee vine cu un film de epocă elegant, care ar aminti de un policier clasic, dacă n-ar avea secvențele de erotism explicit. Mai ales însă - și aici e, cred, tot șpilul -, filmul nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]