3,857 matches
-
teleosten, din care nu mai fusese prins vreun exemplar în marea aceea. Tiberius pusese însă să fie ucis pe loc, ca să nu dezvăluie nimănui drumul pe care-l descoperise. După mulți ani, Gajus mărturisi că cedase impulsului de a-i răzbuna pe ai lui, că văzuse pentru prima oară scara de serviciu nesupravegheată, ajunsese, înarmat cu un cuțit, evitând paznicii, la un pas de Tiberius, dar se oprise în mod absurd, coborând arma în fața bătrânului care dormea. Coborâse pe scara pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
porticului să privească marea, în direcția insulei aceleia pe care n-o putea zări. În mintea lui vedea însă mica masă de abanos, fildeș și bronz, mâinile Antoniei pline de bijuterii masive, foaia de papyrus cu literele cifrate. „Ne-ai răzbunat tu“, zise cu glas scăzut, ca și cum ea ar fi fost în apropiere și l-ar fi putut auzi. Noua strategie După câteva zile, Tiberius îl chemă la el. O convocare din partea lui Tiberius presupunea de fiecare dată o clipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vechea Curie de la Pompeius, fusese lovit în spate pe când stătea în picioare, înconjurat de niște demnitari care se prefăceau că imploră clemență pentru un exilat. Nimeni dintre ai lui nu venise să-l salveze. Alți senatori răspunseră că Augustus a răzbunat cumplit crima aceea, distrugându-i nu doar pe autorii ei, ci și amintirea locului unde fusese înfăptuită. Vechea Curie fusese închisă și alături, ca o insultă, Augustus construise cele mai mari latrine publice din Roma. Amintirea morții lui Julius Caesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se liniștească. „O greșeală ireparabilă, o greșeală a tinereții; pentru că eram tânăr, credeam că durerea mea, nevoia mea de dreptate, iertarea mea stupidă aveau să-i impresioneze pe senatori. Însă durerea altuia nu provoacă decât teama că acela se va răzbuna sau enervare pentru că trebuie să intervii.“ Greșelile acelea erau ca valurile mării: nu știai unde aveau să ducă. După complotul din Gallia, Galba spusese că „proștii se distrug singuri“. Dar, pe când el râdea, supraviețuitorii îi înlocuiseră în liniște pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ziua în care, disperat, îi vorbi lui Callistus despre asta, fostul sclav comentă, fără să se neliniștească: — Așa s-a întâmplat întotdeauna. E prețul faimei. Nu se înțelegea dacă spunea asta pentru că era furios, ca să se amuze ori ca să se răzbune. Ia exemplul Aegyptus-ului, Augustus. Cleo, cea mai mare regină a noastră, a fost considerată o femeie de joasă speță de către romani. Misticul nostru Helikon zice - eu nu mă pricep - că Șoimul, Horus, și Sfinxul, și Șarpele, Ourobus, sunt simboluri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Stau la pândă ca În sporovăiala aceea să descopăr fragmentele rarisime de povestire la care să participe și E. Tocmai acest spațiu Îl taie abilă Margareta, din povestirea ei, de fiecare dată; a simțit ce vreau de la ea și se răzbună. Este asta o răutate pe care o au adolescentele, uneori atât de geloase pe prietenele lor. Deodată, n-o mai aud deloc pe Margareta, căci Încep să-mi piuie timpanele. A apărut la capătul aleii E. Înaintează maiestuoasă, cu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trădare? (seara) Jurnalul lui A. 17 noiembrie 1959 (marți) Senzațional! Sorin mi-a propus să ne Împrietenim și să-l distrugem pe Șerban!!! Accept cu cea mai mare bucurie. Începe să-mi placă Sorin. Aliindu-mă cu el, Îl voi răzbuna pe Dinu și pe mine Însămi. Azi am luat un 8 la istorie, sunt fericită. Am fost la gheață, unde iar m-a admirat „tipul“. Deocamdată nu-i spun nimic lui Șerban. Vreau o convorbire mai lungă cu Sorin, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe Guly decoltată... Cred că ai fi bună de aruncat cu fărașul pe geam...“ Iată opinia „iubitului“ meu Dinu, pe care mi-a spus-o În față. N-am ce spune, m-am simțit foarte bine... Ah, bestii, mă voi răzbuna crunt pe nemernicia voastră. Și dobitocul de Dinu, crede că domină tot, dar În schimb are o fire femeiască, moale, ca o cârpă care se Îndoaie luând forme diferite, de aceea l-am iubit. Eu am un caracter masculin, dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
miercuri) Am luat 7 la rusă - un mare eșec, pentru că Dinu a luat 10. Dar mă lasă atât de rece Dinu sau alții de genul lui, sunt atât de reduși cu toții, Încât mi-e pur și simplu scârbă. M-aș răzbuna crunt pe Horia, dar nu merită atenția mea. Toți sunt la picioarele mele, iar eu mă Închin unui singur zeu: idolul visurilor mele, pe care l-am numit Arthur. Mi-a plăcut de mult numele acesta și Înțeleg prin el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mie nimic. De asemenea, Șerban, care era pe partea cealaltă, l-a văzut astfel. Ce să mai cred? Să comentez această durere insuportabilă? Nu. Știu doar atât: că În noaptea asta Îmi voi face lecțiile mai conștiincioasă ca totdeauna, ca să răzbun visurile În care m-am scăldat după-amiază, În loc să Învăț. În mine clocotește ceva crud, ceva strivit prea mult, o mirare, o uimire, o revoltă, nici eu nu știu. Am primit vestea destul de calmă, dar i-am simțit din plin efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Era o reacție de bărbat ce nu acceptă să fie ridiculizat de o cochetă. Atunci ea se rezema În partea cealaltă, de Irimescu, și acest lucru mă făcea atât de gelos, că nu știam ce să-i fac ca să mă răzbun; scorpie mică, neîmblânzită, ea simțea jocul și se Întorcea spre mine, privindu-mă cu prefăcută naivitate, iar eu o fulgeram cu o uitătură distrugătoare, la care ea răspundea cu falsă mirare de inocentă martirizată de obsesiile unui Othello bolnav de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îngrozitor, nu știam cum să-mi ascund șoldurile imense ce, ele singure, parcă străine de restul corpului, atrăgeau câte un mizerabil care mă ciupea de fesă ca pe o bucătăreasă. Cedând insistențelor acelui dezaxat, nu făceam altceva decât să mă răzbun pe mine, pe trupul meu fad, pe ființa aceea searbădă, zăvorâtă Într-o pasivitate stupidă. Întâmplarea aceea a fost ceva extrem de murdar, tot ceea ce poate cunoaște mai urât o fată, ce nu știe că, Înaintea actului, trebuie să existe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Martin e prea periculos. Deci liberă și stăpână pe mine! Mâine Încep antrenamentul cu Fredy. Aici trebuie să pun mult suflet, pentru că merită. Vreau să le dau peste nas idioților care și-au bătut joc de mine, vreau să mă răzbun! 14 mai 1963 Scriu acum despre excursia pe munte cu Martin. Acolo, la cabana Piatra Arsă, ne-am Întâlnit cu un grup de prieteni de-ai mei, toți iubitori ai muntelui. Am dormit la comun, eu rămânând Între el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
alungat, crezând că astfel se va termina totul. A doua zi a Încercat să se sinucidă. Când s-a trezit, mi-a spus că iubirea lui s-a transformat În ură, că acum mă va urmări toată viața să se răzbune. M-am Întrebat dacă am vreo vină și am ajuns la concluzia că nu. Eu nu i-am dat nici un semn că aș putea ține cât de puțin la el. Mă obseda Însă Întâmplarea aceasta. Am plecat la Sovata, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
observ din afară ca un străin. De unde această putere asupra lui A.? De ce raporturile noastre nu sunt reciproce? Dar ea știe că eu nu cedez și nu se revoltă. Oare de ce nu se revoltă? Dar dacă mă Înșală ca să se răzbune? Mă Întorc brusc spre ochii ei, i-a aplecat ca și când ar fi citit Îndoiala mea; obrajii i s-au Înroșit, e aceasta o formă de a recunoaște involuntar când mă minte. Se Întâmplă că, atunci când o suspectez de minciună, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
exală aceeași transpirație iute pârjolind cearșafurile. Mă intriga dacă, după act, cade În aceeași prostrație parțială vecină cu leșinul. Când merg pe stradă, pe străzile ei, Împreună cu ea, accelerez pasul și o iau Înainte fără s-o mai aștept. Mă răzbun. (luni) Azi o colegă mi-a Întins o creangă de liliac Înflorit; probabil știa că mă bucură enorm mirosul acela puternic. Am făcut un gest cinic, l-am aruncat cât colo, cu disimulată mânie. Am privit-o disprețuitor. „Ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
faci. Hai, hai, hai. Și un înger puternic luă atunci o piatră imensă și o aruncă în mare spunând: Prin război va pieri marele oraș al Babilonului, și nimic nu va mai rămâne din el. Piatra cu care mă voi răzbuna, gândi el, este un pistol elvețian, Grady, iar mesagerul morții nu este un înger coborât din Rai, ci reprezentantul tuturor celor cu gândirea limpede din America. Făcu un pas înainte. Gărzile de corp priveau în continuare în altă parte. Deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
În calitate de persoană obișnuită să fie mereu în fața unui public, se concentrează foarte mult pe deformații. Asta îi multiplică furia logaritmic. Am putea să numim asta sindromul Fantomei de la Operă, cred. Se percepe ca pe un ciudat. - Deci vrea să se răzbune? - Da, dar nu la modul propriu: focul l-a omorât - vechea identitate - și prin uciderea altcuiva se simte mai bine; reduce anxietatea pe care furia i-o creează. - Dar de ce tocmai aceste victime? - Nu am de unde să știu. „Pentru ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o pereche de jeanși și o bluză tricotată de culoare verde. - La spital, în salonul pentru cei cu arsuri. Acum trei ani. La început, mergeam destul de des să-l vizitez, dar nu vorbea decât despre faptul că avea să se răzbune pe toți cei care i-ai făcut rău de-a lungul timpului și care nu au fost de acord cu tipul de magie pe care îl practica. Apoi a dispărut și nu l-am mai văzut de atunci. Dar, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
jocul e terminat. Cu victoria lor. - Exact asta ai făcut tu. Și trebuie să recunosc că ideea a fot una strălucită. Nu e un compliment pe care să îl fac eu prea des, nu-i așa, Sachs?... Voiai să te răzbuni pe Kadesky pentru incendiul care ți-a distrus viața. Așa că ai creat un număr care să îți permită să faci asta și apoi să scapi basma curată: exact la fel cum se întâmplă când creezi o iluzie pentru scenă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Capitolul XLVIII Cu un oftat, criminalul se rezemă cu spatele de piciorul unui scaun, închizându-și ochii. - Nu e Weir? întrebă Sellitto. - Tocmai, continuă Rhyme, acesta a fost scopul a tot ceea ce a făcut în weekendul acesta. Voia să se răzbune pe Kadesky și pe circul Hasbro, acum denumit Cirque Fantastique. Ei bine, e ușor să te răzbuni dacă nu te procupă scăparea. Doar că, și aici dădu din cap în direcția Magicianului, el voia să scape, să nu intre la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu e Weir? întrebă Sellitto. - Tocmai, continuă Rhyme, acesta a fost scopul a tot ceea ce a făcut în weekendul acesta. Voia să se răzbune pe Kadesky și pe circul Hasbro, acum denumit Cirque Fantastique. Ei bine, e ușor să te răzbuni dacă nu te procupă scăparea. Doar că, și aici dădu din cap în direcția Magicianului, el voia să scape, să nu intre la închisoare, să continuie să profeseze. Așa că a recurs la o schimbare rapidă de identitate. A devenit Erick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și s-a dat drept Weir, nu-i așa? întrebă Sellito. - Da. A întrebat despre incendiul din Ohio pe un ton ciudat și amenințător. Asta pentru a susține ceea ce credeam și noi: că Weir e la New York pentru a se răzbuna pe Kadesky. Trebuia să lase o urmă care să ne arate că Weir a revenit la suprafață. Cum ar fi fost să comande cătușele Darby pe numele lui Weir? Și pistolul pe care l-a cumpărat? Rhyme îl măsură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Omul Dispărut. Și chiar dacă Loesser alesese victimele cu o zi înainte pentru a deruta poliția, și asta nu din pricina vreunei nevoi psihologice profunde, asta în ciuda faptului că diagnosticul final al lui Terry Dobyns se potrivea perfect, ci pentru că dorea să răzbune incendiul care distrusese pe cineva drag. Diferența era că tragedia în sine nu era faptul că Weir își pierduse cariera și soția îi murise; era vorba despre pierderea suferită de Loesser, pierderea mentorului, a lui Weir însuși. - Numai că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
faci acea foaie falsă pentru amprente? Un gest aprobator din cap. - Așadar, plănuiești asta de câțiva ani? Cuprins de înflăcărare, Loesser spuse: - Da! Moartea lui e ca o arsură care nu mai trece! - Și ai riscat totul doar ca să te răzbuni? întrebă Bell. De dragul șefului tău? - Șef? A fost mai mult decât un șef pentru mine. scuipă mânios cuvintele Loesser. Nu înțelegi. La tata mă gândesc de câteva ori pe an. Și el încă trăiește. La domnul Weir mă gândesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]