3,555 matches
-
mare, se vor da jos din corăbii și vor păși pe uscat. 30. Vor striga cu glas tare din pricina ta, și vor scoate țipete amarnice. Își vor arunca țărîna în cap și se vor tăvăli în cenușă. 31. Își vor rade capul din pricina ta, și se vor îmbrăca în saci, te vor plînge cu sufletul amărît, și cu mîhnire mare. 32. În durerea lor, vor face un cîntec de jale asupra ta, te vor boci, și vor zice: "Cine era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
să se ducă în curtea de afară la popor, vor lepăda veșmintele cu care fac slujbă, și le vor pune în odăile sfîntului Locaș; se vor îmbrăca în altele ca să nu sfințească poporul cu veșmintele lor. 20. Nu-și vor rade capul, dar nici nu vor lăsa părul să crească în voie; ci vor trebui să-și taie părul. 21. Nici un preot nu va bea vin cînd va intra în curtea dinlăuntru. 22. Nu vor lua de nevastă nici o văduvă, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
-se după sintagma „decât codaș la oraș...“. Poate Eugenia Ionescu nu știe, dar în tot acest timp la care se referă însemnările sale, la câțiva kilometri distanță de Câmpina, adică în Buștenari, trăia un cetățean pe nume Geo Bogza. Se răsese în cap, ceea ce-i scandalizase pe oamenii de bine ai comunei unde el avea o sifonărie. O afacere care-i asigura o oarecare siguranță financiară. Cât să scrie Jurnal de sex și Poemul invectivă, volume în care vitupera împotriva acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
candelabre, tot huzurul. Nu v-a fost frică? întreabă Roja. Ba da, răspunde Tîrnăcop, e tot cu ce ne-am ales, aruncam priviri în stînga și în dreapta, indivizi dubioși, civili, l-au snopit pe unul în bătaie pentru că era proaspăt ras, lifturile erau blocate, totul era abandonat, hîrțoage în toate încăperile, ici-colo cîte un revolver uitat din prea mare grabă. M-am repezit și eu să pun mîna pe unul, dar cineva mi-a luat-o înainte, se zgîrie pe ochi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
avea să ne furăm singuri căciula? — Șase, cel tîrziu șase și jumătate, zice Sena înjurînd de toți sfinții, m-am ușurat de toți banii pe care-i mai aveam ca să-i umplu rezervorul, am văzut cu ochii mei că era ras, chiar s-a prelins puțin pe bară cînd i-am pus bușonul, zice. — Atunci care-i explicația, întreabă Monte Cristo, exact în clipa în care automobilul încremenește inert pe macadam. — Nu-mi vine să cred că am rămas fără benzină
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
acum nu vă dați seama ce tîmpenie ați făcut, le aduce aminte, făcîndu-le semn să privească în direcția intrării principale, razant cu gazonul împînzit de chiștoace și cioburi, frămîntat de bocancii soldaților, v-a luat ceva timp, mistreților, pînă să radeți tot, noroc că am avut o presimțire și am sărit într un taximetru, dacă aș mai fi întîrziat cîteva minute, ați fi dat buzna și înăuntru, după care n-ar mai fi rămas nimic de făcut decît să vă dau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zelosul, vreau să-ți spun că e unul care vorbește mai mult decît e cazul, la poarta principală. Nu că aș fi foarte interesat, dar cum o să se facă împărțeala, schimbă Comandantul subiectul, mai rămîne ceva în picioare sau se rade tot? — Copilărie, îi vine inima la loc Regizorașului, nu se schimbă nimic, doar că o să avem chipurile alegeri libere, o să fie democrație și n-o să mai auzim de Geniu și de familia lui. Atîta pagubă să fie, se gîndește. Dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
n-am încredere totală. Presimt c-o să roiască fiecare în dezordine, ba ici, ba colo, sînt curios și eu care pe unde o să prindă cheag, mărturisește. Le-am spus-o în față că nu mă interesează, le dau voie să radă întreaga țară de pe hartă dacă au chef s-o facă, dar să nu uite că eu întotdeauna mi-am făcut treaba cu cei de jos. — Ei, nu-i deloc frumos nici să ne subestimați așa, dom’ Președinte, zice Sena cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să dezgroape arhive secrete, nu sînt altceva decît niște lupi în blană de oaie. Dacă așa ai pus problema, e clar că l-ai luat cu lopata, că nu i-ai mai lăsat nici o șansă să se apere, l-ai ras cu fulgi cu tot, spuse Timișoara. — Să vezi numai ce ochi a făcut Angelina cînd a început să înțeleagă că de fapt toată beleaua i se trage de la Roja, care n-a fost și nu e altceva decît un șantajist
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
perfect circulară de piele fină de pe fața-mi care era În rest acoperită cu un Început de barbă: este locul În care m-a Înțepat un țânțar când eram În Turcia, și de atunci nu a mai fost nevoie să rad vreodată acea zonă. Destul de des, mă pomenesc trecându-mi degetele peste ea atunci când nu mă simt În largul meu În legătură cu ceva. Și dacă e vreun lucru care mă face În mod garantat să nu mă simt În largul meu, acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-l recunosc pe Mutschmann? — Singura fotografie pe care o avem este cea din dosarul de la Închisoare, răspunse Sohst, dându-mi o poză. M-am uitat cu atenție la ea. E de acum trei ani, și desigur că acum a fost ras În cap, așa că nu prea te ajută. Mai mult, e cât se poate de probabil să fie cu mult mai slab. KZ-ul are tendința să schimbe un om. Există, totuși, un lucru care te-ar putea ajuta ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de la etajul 3. Părea surprins, dar n-a Întrebat nimic. A clătinat doar din capul lui mic și ascuțit. În lift, aproape unul de celălalt, am simțit, din nou, mirosul lui specific, amestec de transpirație, băutură și săpun. Era proaspăt ras, ceea ce nu se Întâmpla În fiecare zi. Am intrat, l-am invitat să ia loc. Pe masă, erau pregătite sticla și paharele. Am turnat. I-am Întins paharul. Am ciocnit. N-a Întrebat nimic. Și-a scos doar geanta grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
infantil, venit din „metropolă”, ritualurile religioase tradiționale, pe care le contemplă pentru prima dată, par doar bizare și plicticoase. Realitatea se revelează dramatic abia În dimineața când, din Întâmplare, deschide ușa de la baie și confruntă, Îngrozit, o arătare apocaliptică: femeia rasă În cap, Într-un capot roșu, În fața oglinzii. Mătușa sa, fără tradiționala perucă a femeilor bigote (despre care băiatul Încă nu avea cunoștință), fusese brusc transformată Într-o grotescă sperietoare. „Mai târziu, când evreitatea mea a Început treptat să asume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
student și tânăr revoluționar. Mai târziu, ea află că el îi numește pe oamenii ca ea burghezi, dar cu toate astea le caută apropierea. Îi face pe americani imperialiști și tigri de hârtie și zice că ar trebui să fie rași de pe fața pământului, dar învață engleza și se pregătește ca într-o zi să viziteze Statele Unite. Își îndeamnă poporul să învețe de la ruși, dar el îl urăște pe Stalin. În 1938, Lan Ping se trezește îndrăgostită de Mao Zedong. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
adaptase și-și văzuse de drum - dacă nu înainte, atunci înspre nord-est. Dar după ultima serie de teste, Weber nu-l mai văzuse niciodată pe Neil. N-avea idee ce se mai întâmplase cu omul acela. O altă pierdere îl răsese de pe fața pământului, îl redusese la o poveste. Omul pe care Weber îl cunoscuse și-l intervievase pe îndelete se transformase în omul pe care-l descrisese în paginile cărții sale. Îl lăsase în urmă pe „Neil“, în oglinda din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui. Doar că vacile rătăcitoare nu clătinau din cap. În ce direcție mergeam? Ea arătă spre vest, înapoi spre oraș. Oricare ar fi fost probele pe care le căuta, acestea fuseseră de mult spulberate de niște forțe chitite să-l radă de pe fața pământului. —Vezi? Nu-i nimic aici. Ți-am spus eu. Toate au fost duse de-aici. Se așeză pe vine și șterse asfaltul cu palma. Până la urmă, se lăsă pe pământ și se așeză pe marginea în pantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care bâțâie o armă și încearcă să-mi doboare avionul? Uneori mă înfurie situațiile repetitive sau monotone. Cum ar fi, de pildă, să răspund la întrebările astea? Îl întreabă pe doctorul de la recrutare dacă într-adevăr ne pregătim să-l radem în sfârșit pe Saddamit, să terminăm odată treaba, după zece ani. Dar domnul Ramrod e incredibil de scorțos. N-aș putea să vă spun, domnule. Răspundeți doar la întrebări, domnule. Se pare că avem de-a face cu niște date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de a avea un fiu care manifestă atâta interes. În ziua a treia, lama mă interesa în așa măsură încât tremuram ca și tata, dar îmi ascundeam mâinile în buzunarele pantalonilor și dădeam la iveală numai dorința să mă pot rade cândva la fel de bine ca el, motiv pentru care mă declaram nerăbdător să exersez de unul singur, în fața oglinzii. Astfel, lama Gillette intra curând în posesia mea, trecând dintr-o mână tremurătoare în alta. Noi nu ne informam numai de la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ora opt, între aparițiile tovarășului, la șapte și jumătate, și „un nou episod din serialul american Dallas”, la ora nouă. Teribil ne plăcea să auzim crainica spunând american. Pentru că asta însemna: nu de aici, de acolo, de unde veneau lamele de ras pentru caietul meu de dictări și postul de radio străin pentru tata. Acolo vedeai o porție de dramă și un pahar cu whisky la câteva minute și o casă mai lungă decât toate intrările noastre A, B, C și D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu spumă. Storcea pasta albă din tub pe pămătuf și și-o întindea pe față. Pasta făcea spumă și se umfla, tata arăta atunci ca un Moș Crăciun cu barba scurtă. În mijloc îi rămâneau buzele roșii. Cât timp se rădea tata, eu ședeam pe marginea căzii, sprijinit în brațe. În spatele meu se făcea cald de la apa care curgea. În fiecare duminică, tata îmi pregătea o baie, controlând temperatura din timp în timp. Eu aveam voie să torn spumantul în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era un deșert. Tata pufnea în râs. Însă tatei îi mai creștea păr și în jurul buricului și pe piept. Asta mi se părea caraghios și mă întrebam la ce-i folosește. Părul de pe față îți folosește, de pildă, ca să te razi. Slavă Domnului, căci dacă n-ar exista ce să razi, n-ar exista nici lame de ras, cu care să-ți corectezi notele proaste de la dictare. Și atunci eu n-aș avea pe față fire de păr, ci urme de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai creștea păr și în jurul buricului și pe piept. Asta mi se părea caraghios și mă întrebam la ce-i folosește. Părul de pe față îți folosește, de pildă, ca să te razi. Slavă Domnului, căci dacă n-ar exista ce să razi, n-ar exista nici lame de ras, cu care să-ți corectezi notele proaste de la dictare. Și atunci eu n-aș avea pe față fire de păr, ci urme de la palmele mamei. Când te bărbierești, precis că te simți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zi dimineață, tata s-a trezit devreme. Înainte de asta, se zvârcolise multă vreme în pat. S-a sculat, și-a scos haina de la pijama și s-a dus în baie. Când s-a întors, avea pielea jilavă și era proaspăt ras. Știam, fără să-l privesc. Aveam deja experiență. Când călătorești cu un tată ca al meu, devii experimentat. Tata s-a îmbrăcat ca la plecarea noastră de acasă. Costum și cravată. Și-a lustruit pantofii cu cremă, apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fără să gândesc. Mark mă privi cu atenție când intrai în casă. M-am uitat în oglindă să văd dacă aveam ceva înscris pe față sau vina mea era numai interioară. Poate ar trebui să renunț la intermediar, să mă rad în cap, să-mi pun cămașa din păr de cal și să-mi ispășesc pedeapsa înainte de a face ceva cu adevărat rău. — E totul în ordine? mă întrebă Mark. Da. O mică neînțelegere, atâta tot. Nu o să mai vină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
banca în care stăteam, capul meu era doar un pic mai sus decât genunchiul ei, și nu am simțit niciodată un genunchi mai ascuțit decât al ei. Mă uitam așa la picioarele ei și mă întrebam de ce nu și le rade și ea, cum făceau mama și tanti Mae, și-atunci m-a lovit cu genunchiul în bărbie și mi-a zis să fiu atent. Dintele din față mi se mișca de vreo săptămână, dar mi-a fost prea frică s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]