5,656 matches
-
acolo unde critica „oficială” a ezitat ori s-a menținut, cu puține excepții, la suprafața textelor” (Ion Pop, Avangarda în literatura română, Ed. Minerva, 1990). În calitate de mărturisitori și apologeți, tinerii poeți „revoltați” au alimentat și, într-un fel, au orientat receptarea critică prudent-conservatoare... La început mefienți, criticii de prim-plan (Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu, Tudor Vianu) sînt, treptat, convertiți. Din rîndul lor se va desprinde primul „canonizator” autentic — e drept, ambiguu: G. Călinescu în „Curs de poezie” (1939) și Istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de esență sofistică” manifestate prin relațiuni „absurde și totdeodată cu aparențe de corectitudine”. Criticul rămîne însă mereu la suprafața textului. Apropierea „jovialității” lui Urmuz de fumismele lui Alfred Jarry și Charles Cros, stabilită în „Curs...” (și deja loc comun al receptării avangardiste), e corectă; percepția rămîne totuși a unor simple „farse”, fără un sens mai adînc. Este subliniat, apoi, divorțul dintre „stil” și „semnificație” („mișcarea portretistică e cea academică, însă cuprinsul e absurd”), simularea atitudinii clasice fiind - Bergson dixit - generatoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
totuși analogia „cratyliană” dintre personajele lui Urmuz și Humpty Dumpty din Through the looking glass - And what Alice found there: „Numele meu înseamnă forma mea”. Sub zodia realismului socialist. Urmuz la index și... la pachet Prejudecățile călinesciene care au însoțit receptarea lui Urmuz sînt bine cunoscute. Unele dintre ele vizează spiritul avangardist în genere. În perioada dogmatică a anilor ’50, Călinescu va respinge atît scrierile lui Urmuz, cît și pe cele ale „transfugului” Eugen Ionescu, de pe poziții „optimiste”, realist-socialiste și - totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nicolae Manolescu în Arca lui Noe. Matei Călinescu este, probabil, primul critic care face o apropiere între scrierile urmuziene și flaubertianul Bouvard et Pécuchet (alături de Cervantes, Swift și Caragiale), după cum e, probabil, primul critic român care schițează o analiză a receptării lui Urmuz. Toți monografii celui din urmă o vor face mai tîrziu, într-un fel sau altul... În consonanță cu marxismul epocii, autorul vorbește despre obiectualizarea omului în cadrul orînduirii burgheze și de „alienarea prin limbaj”, văzînd în caracterul satiric al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
absurdul, care include și o parte a monografiei despre Urmuz, sugerează — prin titlu și prefață — o replică autohtonă „umanistă” și „optimistă” la absurdul produs de „alienarea capitalistă” occidentală. Monografia sintetizează datele biografice disponibile în acel moment, schițează o analiză a receptării și propune un set de interpretări din perspectivă tematică, filozofică, mitocritică, psihanalitică, estetică ș.a.m.d. Ele au introdus în folclorul critic o serie de formule memorabile — „omul mecanomorf”, „portrete-destin” etc. Meritul lor e de a fi scos definitiv producțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
că vechea dispută postdadaistă Iancu - Tzara transpare și din această atitudine tîrzie... Peste un an, revista italiană de avangardă Quinta Parete (Torino, sub direcția lui Janus) republică eseul aceleiași Mira Baciu-Simian - soția poetului Ștefan Baciu - împreună cu traducerea fabulei „Cronicari”. Dosarul receptării externe ia amploare de la an la an. În 1976 apare la Édiciones Tierra y libertad din Mexico o broșură de 16 pagini despre Urmuz a lui Ștefan Baciu, cuprinzînd un „dosar” al biografiei și receptării române și străine a acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
împreună cu traducerea fabulei „Cronicari”. Dosarul receptării externe ia amploare de la an la an. În 1976 apare la Édiciones Tierra y libertad din Mexico o broșură de 16 pagini despre Urmuz a lui Ștefan Baciu, cuprinzînd un „dosar” al biografiei și receptării române și străine a acestuia, inclusiv „contenciosul” Ionesco - Tzara. Peste cîțiva ani, Urmuz va fi „cap de listă” al antologiei Poesia romena d’avanguardia testi é manifesti da Urmuz à Ion Caraion a cura di Marco Cugno é Marin Mincu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
viitoare: „E un fapt curios (printre atîtea ale istoriei culturii!) că un mediocru original, sau numai bizar, poate avea o influență mai mare asupra altor scriitori decît un geniu a cărui operă copleșește și paralizează o întreagă epocă (...) Dar condițiile receptării unui artist în conștiința altora urmează anumite reguli speciale care nu țin întotdeauna seama de valoarea absolută a operei primului. În genere, scriitorii se interesează de literatura altora mai curînd pentru a găsi un îndemn sau un catalizator pentru propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
își înfrîna fantezia de la o variantă la alta, intelectualizînd expresia și abstractizînd-o, în sensul mutării accentelor de pe reacția superficială, imediată, pe cea morală, filtrată, de adîncime”. În 1970, Nicolae Balotă se arăta încă destul de pesimist cu privire la destinul „canonic” și la receptarea „academică” a lui Urmuz: „Manualele școlare nu-l vor discuta, e inasimilabil spiritului academic. În ierarhia unei istorii literare academice nu poate avea loc”. Infirmînd acest pesimism, toate istoriile literare, mai mult sau mai puțin „academice”, și toate dicționarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar care nu s-au cunoscut niciodată: Kafka, Urmuz și Harms. Numele lor reale sau „artistice” au, fiecare, cinci litere... Hotărît lucru - avem de-a face cu un an omagial pe măsură... Urmuz extraliterar Există și laturi mai pitorești ale receptării urmuziene. Într-o scrisoare adresată în decembrie 1986 lui D.R. Popescu de către Mircea Dinescu — filat de poliția politică a regimului comunist — portretul securistului urmăritor este realizat prin analogie cu cel „cazon” din schița urmuziană „Emil Gayk” (Mircea Zaciu, Jurnal III
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai mult involuntar, prin unele producții ale sale, lirismului (op. cit., pp. 17-18). Excepția Marin Mincu din 1983 este amendată (corect): recuperarea avangardismului prin anexarea sa la remorca „experimentalismului” postbelic trădează un parti-pris (auto)legitimator discutabil. Criticul evidențiază, de asemenea, „literaturocentrismul” receptării avangardei autohtone, lipsa monografiilor și a edițiilor critice dedicate scriitorilor și artiștilor avangardiști (este taxată, pripit, și recurența cuvîntului „român/românesc” în titlurile principalelor lucrări dedicate fenomenului), pudoarea/inhibiția postdecembristă în discutarea relațiilor dintre avangardiștii români și politică (v. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la un model canonic față de care el ar fi, ineluctabil, inferior” (op. cit., p. 24). Pentru Ion Pop, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu ș.a., fenomenul avangardist ar fi relevant prin „contribuțiile” sale și prin „lărgirea conștiinței estetice”. Pe un alt palier al receptării, mai importantă va deveni „reprezentativitatea” internațională a avangardiștilor români în interiorul unor curente precum abstracționismul, Dadaismul, Suprarealismul, literatura absurdului, lettrismul ș.a.m.d. (de ex.: dacă Brâncuși, Urmuz, Tzara, Ionesco sau Isidore Isou sînt prezentați drept precursori/inițiatori ai diferitelor „isme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca periferie a Europei civilizate) se asociază, chiar în cazul unor promotori ai avangardismului, cu o inerție a tradiției (ca filtru critic al modernizării) și cu un sentiment al responsabilității „constructive”. Sinuozitățile relației Ion Vinea - Tristan Tzara - Marcel Iancu, diagrama receptării românești a lui Brâncuși, a Futurismului și a textelor lui Urmuz, evoluția revistei Contimporanul (1922-1932) exprimă elocvent avatarurile acestui complex. În mod semnificativ, primul contact important al românilor cu avangarda artistică europeană s-a produs prin intermediul Futurismului italian; acesta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în vacanțele de la Gîrceni, apoi episodul-pilot al revistei independente Chemarea (aprilie-octombrie 1915) i-au îndreptățit pe exegeții fenomenului să considere că poetul era pregătit, încă din România, pentru aventura dadaistă. „Virusul” anarhic avea însă nevoie de un context favorabil de receptare, de un organism-gazdă pe măsură, în interiorul căruia să explodeze; or, România anului 1916 nu era decît o provincie fără ecou a Europei; internaționalizarea se va produce, așadar, mai întîi în mediul cosmopolit, subversiv și antirăzboinic al Zürich-ului; Dada va asalta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
La fel, preocupările de estetică cinematografică din paginile revistelor Contimporanul și - mai ales - Integral, discutate îndeosebi prin prisma poeticii imagiste a liderilor grupării. O secțiune distinctă se ocupă de procesul asimilării avangardismului de către instituția critică interbelică. Principalele obstacole în calea receptării estetice le-au constituit aici concepția clasicizantă a criticilor și mefiența lor față de ceea ce apreciau a fi „modă perisabilă”, deja depășită în țările de emergență, sau „imitație facilă”, „indecentă”, „anarhică”, „dezechilibrată” și „nesănătoasă”. Bref: ca „extremism” artistic. Fără a insista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încercat să imprim lucrării un caracter teoretizant. Identificarea diferitelor ipostaze ale „complexului periferiei” constituie un fir director. Un altul ar putea fi reprezentat de procesul asimilării/instituționalizării critice a avangardei. Sub acest aspect, capitolele metacritice și, mai ales, studiul despre receptarea lui Urmuz încearcă să urmărească procesul legitimării interne și externe a fenomenului avangardist, complexele „sincroniste” sau, după caz, „protocroniste” implicate în recuperarea critică a acestuia, precum și căile de asimilare a noutății artistice radicale. Bibliografie Ediții. Beletristică, antologii Antologia literaturii române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parcurgi toți acești pași, trebuie să ai abilități de informatician, adică să fii capabil să dialoghezi cu noile sisteme și limbaje, și să fii la pas cu schimbările rapide. Pentru nativii digitali, modul de a concepe comunicarea - ca loc de receptare, acceptare, transformare și transmisie a datelor - este cu totul diferit de acela al părinților, al bunicilor, ba chiar al fraților și a verilor mai mari. Această diferență influențează toate domeniile vieții, inclusiv pe acela al vieții consacrate. În trecut, atunci când
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sociale ale densificării habitatului, (n special fenomenul dispari(iei vie(îi str(zii atunci cînd se instalau populă(îi noi. Roger Grimshaw [1980] a observat via(a din mediul cerceta(ilor; Dorothy Hobson [1980] a studiat, printr-un demers feminist, receptarea televiziunii de c(tre femei acasă. Paul Willis a observat rezisten(a la cultura (colar( a copiilor de muncitori [1977]. III. REALIZAREA OBSERVAȚIEI 1. DIFERITELE ETAPE ALE OBSERVAȚIEI Trei activit((i indisociabile Observa(ia direct( cuprinde trei componente inseparabile: o
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
asupra perioadei de tranziție a vieții evreiești de la fascism la comunism Întreprinde și Hary xe "Culler"Culler 3; lucrarea sa combină materiale documentare cu Încercări de analiză a autorului. Faptul, ce constituie o derogare de la metodologia academică, Îngreunează lectura și receptarea contribuției autorului. Scopul declarat polemic al lucrării, de a combate unele teze ce culpabilizează populația evreiască În Întregul său, face de asemenea discursul autorului tezist și incredibil, chiar atunci când are observații corecte, la care noi subscriem. Multe dintre tezele combătute
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
erau incomodați de tipul de discurs sionist care, ca orice mesaj al unei mișcări de eliberare națională, punea problematica luptei de clasă - noțiune sfântă pentru comuniști - pe plan secundar, dând o importanță specială problemelor general evreiești. O circumstanță agravantă În receptarea negativă de către comuniști a mișcării sioniste era caracterul său „universal”, faptul că mișcarea sionistă era concepută la scara spațiului locuit de evrei, deci pe deasupra hotarelor naționale. Această „deschidere permanentă” stârnea suspiciuni totalitarismului comunist, veșnic dispus la izolare, internaționalismul său fiind
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
schimbări importante devin posibile. Voința schimbărilor radicale exista. Câteva direcții generale - integrarea în lumea occidentală, asimilarea modelelor occidentale - au fost acceptate de marea masă a colectivității. De asemenea, a existat un entuziasm larg cu privire la acceptarea/solicitarea suportului occidental și la receptarea strategiei/programelor oferite de Occident. Nu erau însă foarte clare opțiunile mai specifice și nici pașii care urmau a fi făcuți. În acest nou context, actorii interni au inițiat un proces de clarificare. În ceea ce privește însă precizarea opțiunilor strategice, se poate
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
-a) 29. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. III 30. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. IV 31. Serge Berstein & Pierre Milza, Istoria Europei, vol. V 32. Adrian Nicolescu, Istoria civilizației britanice 33. Dumitru Dorobăț, Din țara făgăduinței. Receptarea literaturii americane în România 34. Ștefan Lupașcu, Universul psihic 35. Jean Baechler, Capitalismul, vol. 1 36. Alexandru Zub, Orizont închis 37. Barbara Jelavich, Istoria Balcanilor, vol. 1 38. Barbara Jelavich, Istoria Balcanilor, vol. 2 39. Pierre Bourdieu, Simțul practic 40
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
începând cu secolul al VIII-lea, codificările întreprinse în diferite țări europene au reprezentat una dintre cele mai importante căi de pătrundere a dreptului roman în Europa. În țările române, începând cu secolul amintit, s-au făcut pași decisivi în receptarea dreptului bizantin, putând fi evocate în acest sens: proiectele succesive ale unui cod de drept general al lui M. Fotino, Pravilniceasca Condică, adoptată în 1780 și îndeosebi, Legiuirea Caragea, adoptată în 1818, precum și Codul Calimach. În aceeași opinie, toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Deși nu se poate vorbi despre o "conștiință juridică a statelor", este evident, totuși, că procesul normativ internațional reflectă, în mare măsură, ideile ce există despre regula de drept internațional în fiecare stat. Acest proces axiologic de reflectare și de receptare a funcționat până la primul război mondial și, în bună măsură, până la cel de-al doilea război mondial în mod izolat în fiecare societate, neexistând mecanisme de transmitere de acest ordin dincolo de spațiul național, el rămânând astfel limitat. In ultimele două
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în timp ce atitudinea, așa cum am văzut, conține și o componentă emoțională (afectivă)<footnote Jim Blythe, op. cit., p. 91. footnote>. Pe de altă parte, cu toate că opinia reprezintă componenta exprimată (verbal, prin diferite gesturi etc.) a atitudinii, iar atitudinea se poate forma în urma receptării opiniilor celorlalți, cele două entități sunt distincte<footnote Ibidem. footnote>. Dacă atitudinea exprimă capacitatea individului de a evalua, de o anumită manieră, un anumit obiect, noțiunea de preferință are același înțeles, prin raportare, însă, la mai multe obiecte<footnote Rodica
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]