3,662 matches
-
o țâră, dă ușa de perete, ia geanta cu el și pătrunde în hol. În hol totul bine. Întuneric. Atent să nu accidenteze vreo babă. Atent să se comporte gingaș, să recite frumos "bună seara". Când însă se pregătește să recite "bună seara", ceea ce îl oprește este lumina. Ea izbucnește de undeva de sus de foarte de sus, puternică, corozivă, osoasă, cum ar spune un prieten, echivalând cu declanșarea a o sută de blițuri. Trec două secunde, ochiul se obișnuiește,în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urle. Care bărbați, care femei... Dar a intervenit tot bătrânul Raicopol, explicîndu-le că, dacă nu lasă ciocurile mici, se va vedea obligat să execute pas sportiv cu ei, că ne va pune să-l aplaudăm în ritm ori chiar să recităm poezii despre dânsul. Amenințarea cu poezia i-a înfiorat... Fiecare a căzut pe gânduri, socotindu-se cam ce poezie ar putea recita el despre Raicopol. Unii puteau. Își mișcau deja buzele ca și cum s-ar fi rugat. Se pogorâse liniștea. Toți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să execute pas sportiv cu ei, că ne va pune să-l aplaudăm în ritm ori chiar să recităm poezii despre dânsul. Amenințarea cu poezia i-a înfiorat... Fiecare a căzut pe gânduri, socotindu-se cam ce poezie ar putea recita el despre Raicopol. Unii puteau. Își mișcau deja buzele ca și cum s-ar fi rugat. Se pogorâse liniștea. Toți trăgeau cu urechea mai zâmbind, mai plângând, la șirul necazurilor personale cu care se luase la trântă Raicopol. Îl ascultau absorbiți pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era și secretul care-i ținea împreună. Se citeau între ei.) Se citiseră și-n seara aceasta. Se forfecaseră pe drum.) Unul mic, botos, ochelarist și rău ca un dulău, Horia, trebuind să recunoască, în cele din urmă, că textele recitate cu puțin înainte de către un hăndrălău pântecos, pe numele său Cristi, fuseseră, e drept, superbe. Îl durea să admită că erau ele așa de extraordinare. Însă oricât de extraordinare se dovediseră (în felul lor cu totul scîrbos) aceste texte, susținea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
distanță la care recipientul gol de cafea se opri, învîrtindu-se în jurul propriei axe și zăngănind. - Și nu numai atît!... Eu unul, aș exploata starea dumitale de slăbiciune, nepunînd-o deloc pe seama globulelor albe, viciilor ori a teniilor. Dimpotrivă, eu unul recitam în fața tovarășului X, tremurând, două strofe bine simțite. Adăugând că mă simt mișcat doar de dragostea ce o port Secretarului nostru General... Ar fi o ieșire onorabilă din lipsa exponatelor populare și-a rapsozilor. - Dacă vei proceda astfel, tot ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o fi vorba cumva chiar despre Psalmul 36 cu 6?! Toată lumea amuți o clipită pentru a-și reaminti fără greș Psalmul 36 cu 6. - Da... da... "DREPTATEA TA ESTE CA MUNȚII LUI DUMNEZEU, ȘI JUDECĂȚILE TALE SÎNT CA ADÎNCUL CELMARE" - recită, fără să clipească, tot spectrul Profesorului. Iar când își încheie citatul și termină și străbătutul camerei în lungime... Intră în zidăria peretelui din față. Și, făcând stânga împrejur, trăsăturile sale translucide se amestecară două-trei secunde cu penajul cu infinite nuanțe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de frumos și precis, încât avea impresia că sunt ale lor și poate chiar erau. În acest an l-a redescoperit pe Eminescu, nu avea nevoie de nicio analiză literară, de niciun comentariu, de nicio critică. Era suficient să îl recite în gând și îl simțea, orice ar fi făcut pentru studiu era de prisos. De fapt la toți clasicii admira măiestria versului, iar când formația Mondial a lansat, după poeziile lor, celebrele cântece, i-a îndrăgit și mai mult. Muzica
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
fi întâlnite mecanisme de reducere a pedepsei total diferite. Spre exemplu, în Arabia Saudită, potrivit unui decret regal din 1986, pedeapsa poate fi redusă la jumătate pentru condamnații care în timpul executării pedepsei își însușesc preceptele Coranului. În acest scop, deținutul va recita periodic un număr de versete în fața unor institutori ai penitenciarului până la epuizarea cărții (Pradel). În cele mai multe legislații contemporane, ca și în legislația penală română, pedeapsa efectiv executată se reduce și ca efect al unor ieșiri din penitenciar (învoiri). Ieșirea condamnaților
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a informat-o pe funcționară că este un client al băncii cu un depozit substanțial, dar funcționara i-a aruncat o privire care se traducea printr-un nepăsător „Ei, și ce?”. Apoi a Încercat la directorul filialei, care i-a recitat mecanic politica băncii În ceea ce privește amenzile pentru parcări ilegale. A doua zi, un John Barrier extrem de dezamăgit a intrat În sediul central al băncii și și-a lichidat contul Ă puțin peste două milioane de dolari. Păstrez o copie boțită a articolului
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
și scriitoare Recent, lucrând pentru o companie, l-am auzit la interfon pe președinte invitând pe toată lumea să iasă afară pentru o festivitate În onoarea noului steag. Am fost oarecum surprins, dar i-am urmat pe ceilalți la ceremonie. Am recitat jurământul față de țară, după care un elev de liceu a cântat la trompetă „The Star Spangled Banner”1. Mai apoi, fiecare dintre noi a primit o acadea În culorile roșu, alb și albastru. Totul a durat 15 minute, dar cu toții
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
că era foarte severă, să fie și dentistul orașului. Îi era greu să găsească timp să lucreze cu mine, așa Încât mergeam la el și Îi prezentam discursurile În timp ce el avea grijă de pacienții lui. Îmi aduc aminte că, odată, Îi recitam discursul și simțeam că era foarte bun. Uitându-mă În ochii lui pentru a căuta vreun semn de apreciere, n-am auzit decât: „Aiurea!”. Le-am povestit părinților despre necazul meu cu dentistul. Ei s-au sfătuit și au hotărât
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Însumi Am citit de mai multe ori pe Conachi, Bolintineanu, Alecsandri... dar aproape totdeauna sub presiunea unei circumstanțe. Ca elev am Învățat pe din afară testamentul lui Ienăchiță și am prins, mai ales, latura comică din Jalobele lui Conachi. Am recitat, ca atîția alții, Peneș Curcanul la serbările școlare, iar mai tîrziu, cînd spiritul meu a devenit mai exigent, aceste modele - deteriorate, printr-o laudă perpetuă și nediferențiată, de școală - nu mi-au mai spus mare lucru. Am simțit, acum, nevoia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiu sau un frate binevoitor le descoperă. De la versuri, Iancu trece la Poezie, adică la un proiect spiritual. Publică mai multe culegeri de poeme, devine, altfel zis, autor, este lăudat, laudă la rîndul lui pe alții, o generație Întreagă Îi recită cu evlavie versurile Întristate. Scrie epistole În versuri, primește răspunsuri În același fel, poezia fiind, pentru el și pentru alții, o formă de comunicare cu o sferă largă de cuprindere: de la amor la politică. Neîncrederea În formele de expresie, manifestată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Iancu „are deja psihologia unui poet profesionist”: „De la versuri Iancu trece la Poezie, adică la un proiect spiritual. Publică mai multe culegeri de poeme, devine, altfel zis, autor, este lăudat, laudă la rîndul lui pe alții, o generație Întreagă Îi recită cu evlavie versurile Întristate”. „El scoate, Întîi, poezia din iatac și-o aduce În natură” dar „Natura ajunge la el prin intermediul literaturii”. Dacă „Ienăchiță se luptă cu limba, Iancu se luptă cu convențiile limbajului poetic. Figura lui poetică se definește
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Însumi. Am citit de mai multe ori pe Conachi, Bolintineanu, Alecsandri... dar aproape totdeauna sub presiunea unei circumstanțe. Ca elev am Învățat pe din afară testamentul lui Ienăchiță și am prins, mai ales, latura comică din Jalobele lui Conachi. Am recitat, ca atîția alții, Peneș Curcanul la serbările școlare, iar mai tîrziu, cînd spiritul meu a devenit mai exigent, aceste modele - deteriorate, printr-o laudă perpetuă și nediferențiată, de școală nu mi-au mai spus mare lucru. Am simțit, acum, nevoia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prind, și-njură ca niște osândiți ai iadului atunci când îi poftesc să danseze ca să mă distrez și eu puțin. Sunt, sigur că da, animale spurcate, dar au o omenie a lor și știu, când e cazul, să cânte și să recite poezii în străvechea limbă a Greciei. În felul ăsta îi întâmpina Tommaso pe temniceri dimineața când aceștia vârau ditamai chei în broasca gratiilor, ca să-i ofere ciorbă călâie. În clipele-alea își amintea de visele pe care le-avusese: nici
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
torturează și mă silește să-l trădez pe Dumnezeu. Dar minuni o să se-ntâmple, se va vedea curgând sângele ca un fluviu ieșit din matcă care nu-i va cruța pe nelegiuiți. Anateme, profeții, strigăte, rugăciuni, versuri din poeți antici recitate cu voce tare îi puneau pe gânduri mai ales pe temniceri, care simțeau că nu au de-a face cu un om de rând, fiind copleșiți și totodată înspăimântați. Tommaso rezuma faptele petrecute cu o logică perfectă, dar fără să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
smulse, cu ochii lăcrimând sânge și cu buzele atârnând rupte și vinete, neputând acoperi gingiile cu dinții sparți și dezghiocați, părea pe deplin vindecat. Iar el, schimonosind cuvintele, pe cât mințile lui scoase din țâțâni și maxilarele sleite puteau articula, își recita în fața celorlalți demascarea. Spune, banditule, criminalule, noi știm tot, dar vrem să auzim din gura ta spurcată, nu poți să ne minți, spune ce n-ai spus la anchetă, da, sunt vinovat de crime împotriva clasei muncitoare, mulțumesc celor care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și tresăriră scurt. Abdomenul se umflă, iar mâinile și picioarele se înfipseră în pământ, tropăind scurt. În schimb, începu să vorbească, rostind limpede : „Eu sunt calul care vorbește, pot să vă traduc ce necheza adineaori omul ăla prostănac. Pot să recit și să cânt. Pot să vă învăț o grămadă de lucruri, să nu mai nechezați ca prostovanul ăla, să nechezați mai deștept“. Râse până și Pârnaie. Calu bătea din potcoave de săreau scântei. În cele din urmă își aplecă, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
A te retrage de la orice agitație, a avea bătrânețea asigurată și a te deda fără solicitudine din partea cuiva la preocupările tale favorite, aceasta era concepția orientalistului despre bătrânețe, de senectute. Din Seneca, singurul dintre stoici pe care îl tolera Hagienuș, recita pe dinafară. Studiile pe care le făcuse Regele Lear erau eminente, și încă și acum, când mergea în străinătate, avea acces la savanții iluștri, care-l stimau nespus. Oral, Hagienuș era în stare să descifreze o inscripție dificilă și să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de noapte, însă de o pânză țărănească de o grosime nemaipomenită (în timp ce a lui Hagienuș era de borangic și largă ca un talar). În așteptarea laptelui, Suflețel scotea câte un text grec sau latin, de obicei Theocrit, Virgiliu, Properțiu, și recita câteva versuri cu glas tare. Întotdeauna, pe măsuța de lângă pat, Suflețel avea cîte-un volum de sinteză critică despre literaturile clasice, precum Karl Heinemann: Dichtung der Römer1 și Dichtung der Griechen 2, sau Haecker: Vergil, Vater des Abendlandes 3.Lecturile și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de etnografie (1967) că există o relație străveche între corp și cultură, între corp și estetică. Arta însăși este, după el, la origine, o activitate a corpului: cosmetică, podoabe, dans (care determină mișcarea), dramă (care emoționează), literatură orală (care este recitată și ascultată în public)... El distinge, pe de altă parte, obiectele tehnice de obiectele artistice în funcție de efectele lor: fizice (utilitate) pentru primele, sensibile (inutilitate) pentru celelalte. După el, "estetica, prin efectele ei sensibile, contribuie la eficacitatea riturilor" (Mauss, 1985, p.
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
formula nouă (iulie 1985), de "drepturile autorilor și ale artiștilor-interpreți, ale producătorilor de fotograme și videograme și ale întreprinderilor de comunicații audiovizuale" (Codul de proprietate intelectuală, legea din 1 iulie 1992). Artistul-interpret este "cel care reprezintă, cântă vocal sau instrumental, recită sau execută în orice altă manieră o operă literară, artistică, un număr de varietăți, de circ sau de marionete". Dacă interpreții pot beneficia, prin extensie, de aceleași drepturi ca și autorii, în privința dreptului moral nu există o echivalență strictă: "Legea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
să mâncăm în jurul unui trunchi prăvălit, pe locul vechii ogrăzi. Noica e într-o dispoziție de pițigoi încălzit de soarele obosit al după-amiezei și toamnei, pitoresc la culme cu paltonul lui fără un nasture și pălărie englezească sport, cadrilată. Ne recită poeziile lui Sighireanu ("moment tantric", ține să precizeze, spre indignarea lui Andrei care își vede astfel Orientul împuținat și "vulgarizat"), schimbul său de epigrame cu Păstorel, anecdote din lumea culturală a Bucureștiului interbelic etc. După ce terminăm de mâncat - îmi ceruse
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
30 de ani trebuie să fii mai huligan în cultură." "Ca Andrei", îi sugerez. "Da, ca Andrei." Îi povestesc despre vitalitatea extraordinară a lui Andrei, care pe drumul de întoarcere de la Păltiniș a cântat, a povestit filme de groază, a recitat și a anecdotizat fără încetare timp de șase-șapte ore. Îi pomenesc despre câteva reacții excelente la cartea lui cu maladiile. "Ieri, Alecu Paleologu m-a provocat să-i spun gândul din tratatul meu despre ființă. Am constatat ceva ciudat: că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]