7,841 matches
-
acestui tip de instruire (sau În cadrul acestei metodologii) calculatorul poate fi privit ca al treilea actor care, Împreună cu profesorul și elevii, contribuie la căutarea și găsirea unor soluții mai bune la problemele specifice activității didactice. Dar, În același timp, IAC reclamă o reconsiderare a activității profesorului, o redefinire a rolurilor acestuia. Este vorba mai Întâi de toate de faptul că sursele cunoașterii tradiționale, profesorul și manualul (cartea), se văd puternic concurate (este adevărat) și completate. Acum, nici profesorul, nici manualul școlar
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
aceste studii, referitoare de obicei la elevii din ciclul secundar, sunt mediocre. Capitolul XItc "Capitolul XI" Teorii despre determinarea socială a educabilitățiitc "Teorii despre determinarea social\ a educabilit\]ii" O percepție simplistă a intervenției școlii în menținerea inegalităților sociale ar reclama doar procedurile de selecție și alocare ale școlii. Școala ar avea o capacitate constrângătoare foarte mare, pe care și-ar exercita-o extrem de inechitabil. În realitate, reproducerea inegalității prin școală este mediată prin capacitatea determinată social a elevilor de a
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
a efortului analitic, este necesar un supliment de analiză cu utilizarea unor instrumente complementare. 7.1.2. Modele de analiză tip SWOTtc "7.1.2. Modele de analiză tip SWOT" Literatura de specialitate prezintă numeroase modele de analiză care se reclamă, cel puțin prin acronimul folosit ca etichetă, ca fiind de tipul celui prezentat anterior. Unele dintre acestea reprezintă o caricaturizare a ideii originale, altele, chiar dacă nu utilizează un algoritm bine cunoscut, păstrează orientarea analitică esențială. Acronimul-titlu oferă, prin forma sa
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
acordarea sprijinului financiar pentru completarea resurselor și susținerea implementării proiectelor. Odată cu trecerea timpului, este evident că rata de absorbție a fondurilor europene crește, oarecum liniar, dar nivelul scăzut de atragere a banilor europeni și ritmul lent de evaluare a proiectelor, reclamă găsirea de soluții care să genereze un factor endogen de stimulare a absorbției. Identificarea nevoii - rolul Managementului Cunoașterii În Politica de Coeziune Ipoteza asumată de această lucrare este dacă Managementul Cunoașterii constituie un factor determinant care are rolul de a
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
de cunoaștere reprezintă un determinant-cheie al creșterii economice”<footnote Dornbush, R., Fischer, S., Startz, R. (2003), Macroeconomics, Mcgraw-Hill (Tx); Nineth Edition. footnote>. Punerea În evidență a spiritului colaborativ și a realizării sinergiei, ca liant de funcționare pentru echipele de proiect, reclamă tot mai pregnant nevoia de Împărtășire a cunoștințelor tacite și explicite. Activități care altădată erau organizate În interiorul anumitor granițe, acum se reorientează spre noi piețe, produse și procese. Companii precum Oracle și Microsoft Își circumscriu activitatea În această tendință și
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
mai mare a vieții și o orientare spre soluții alternative inovative de dezvoltare, care să ia În considerare protecția mediului, surse regenerabile de energie, mutarea accentului pe folosirea potențialul intangibil (tabelul 1). „Criza datoriilor suverane și neajunsurile guvernanței economice au reclamat schimbări În sistemele de guvernare. Aceste reforme sunt foarte necesare, dar nu vor rezolva criza datoriilor În Grecia, Irlanda și Portugalia. Scopul este mai degrabă de a preveni și atenua viitoarele crize.”<footnote Verhelst, S. (2011), The Reform of European
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
asupra adevărului și falsului. Formulând deopotrivă originile logicii și ale ontologiei, celebrul pasaj al dialogului care prezintă știința dialecticii ca artă a combinării corecte a ideilor și, deopotrivă, știință a recunoașterii combinării incorecte a lor face din filosoful care se reclama descendent al „părintelui” Parmenide (al cărui acces exclusiv „adevărat” la simplitatea ființei îl înrudește nemijlocit cu spiritul ahileic) un competent mânuitor al tehnicilor odiseice de asumare voluntară a discursului adevărat și a celui fals. Filosoful poate uza de aceste tehnici
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
săvârșește de-a lungul a două trepte: în prima e o contradicție, în a doua aflăm frumusețea universală a Formei. Ce spune ierarhia erosului disciplinat despre contradicție? Că sentimentul individual de afecțiune e construit pe o contradicție imanentă și ea reclamă un termen superior (trupului și sufletului) în care contradicția însăși să se neantizeze; apoi, erosul sugerează trupului și sufletului (celui care iubește: erastes) că pe un plan superior poate găsi ceea ce bănuiește că lipsește celui ce este iubit (eromenos). Este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Prin urmare, miturile trebuiesc corectate, eliminate, trebuie prescrise toate aceste povestiri despre paricide si matricide, asasinări de tot felul, violuri, incesturi, ură și înșelăciune (. . .) Miturile sunt socialmente nefaste”. Nu putem fi de acord cu aceste considerații, chiar dacă paternitatea lor se reclamă dinspre nume de maximă rezonanță. E adevărat că mitul e un produs ficțional, dar unul care fasonează și apoi impune modele sociale cu care individul se identifică și care îi influențează mai apoi acțiunile. Mitul și arta se întâlnesc la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu oferă rețete. Oricât de securizante ar părea la prima vedere, ele ascund capcane. Soluția standard este iluzoriu bună, deoarece orice situație psihologică Ă chiar și într-un mediu normativ ca acela școlar Ă este totdeauna caracterizată prin unicitate, care reclamă o tratare individualizată, cu diferențieri până la nivel de nuanță. Se cere deci o pregătire avizată, capabilă să discearnă și să opteze. Am avut în vedere principalele teme tratate de obicei în lucrările similare din diferite țări europene. Structurarea acestora s-
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
propria ierarhizare a acestora și pentru a evita autocondamnarea. Judecata de sine este percepută ca fiind mai puternică decât aceea care vine din exterior. Trebuie subliniat că modelul propus de L. Kohlberg și creditat cu un grad de generalitate ridicat reclamă o serie de observații (Davitz, J.R., ș.a., 1987; Banciu, D., ș.a., 1987): • este valabil doar pentru o dimensiune a moralității (cea cognitivă Ă judecata morală) și, deci, nu se răsfrânge obligatoriu și direct și asupra conduitei morale; • cele șase stadii
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
alese drept lideri. În aceeași clasă diferențele pot fi destul de mari, astfel încât între o fată cu pubertate precoce și un băiat cu dezvoltare tardivă să fie o diferență ca de la o mamă la fiul său. Evident că astfel de probleme reclamă tact și delicatețe din partea colegilor și a educatorilor. Se poate întâmpla, din păcate, ca nici unii, nici alții să nu „posede” așa ceva, ceea ce îngreunează situația acestor copii de două ori victime: ale pubertății lor nărăvașe și ale mediului școlar. Legat de
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
alarmantă decât stereotipul ce i se atribuie. Majoritatea subiecților au probat un traseu evolutiv în limitele crizelor normale ale vârstei Ă față de problematica sexualității, a raporturilor cu părinții sau cu vârstnicii Ă, fără perturbări sau tumult emoțional. Raportul celor ce reclamă probleme este, conform rezultatelor lui Offer, de 1 la 5 subiecți investigați. Dar, este mai ales cazul acelor adolescenți ale căror probleme s-au manifestat încă din copilărie. Impulsivitatea, necenzurată încă suficient de autoinhibițiile impuse de normele sociale, poate fi
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
lor comunică fără să vorbească unii cu alții), precum și câteva aplicații ale acestora în clasa de elevi. În finalul volumului, Brown avertizează educatorii să folosească cu precauție aceste tehnici, numai acolo unde ele sunt potrivite, dar nu separat de metodele reclamate de programa de învățământ. Gordon: Eficacitatea formării educatorului. Tehnica de bază pe care Gordon o recomandă educatorilor este să descopere cine „deține” problema. Diagrama de mai jos ilustrează concepția sa: Gordon preciza că, ideal este ca regiunea din mijloc, unde
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
personal. Semnificația unei schimb\ri" Ceea ce aduce ca schimbare majoră această perspectivă este faptul că face din persoana umană subiectul propriei formări. De la elevul care „este instruit și educat” la elevul care „se formează” și, prin asta, se educă. Ceea ce reclamă Ă ca implicații Ă această schimbare de cerință poate fi urmărit într-o multitudine de planuri. Ne axăm însă pe „triunghiul” clasic: profesor-elev-cunoștințe, fără a omite motivația ca principală resursă. 5.1. Raporturile elevilor cu conținuturile cunoașteriitc "5.1. Raporturile
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a gândirii creative, fiind o metodă convenabilă de comparare a indivizilor în raport cu o scală standard de „creativitate”. Preluând inițiativa lui Guilford, Torrance (1974) a elaborat Testele Torrance de Gândire Creativă. Ele cuprind diverse probe verbale și figurative relativ simple ce reclamă gândire divergentă și alte aptitudini de rezolvare a problemelor care au fost cuantificate în funcție de fluență (numărul total de răspunsuri valide), flexibilitate (numărul diferitelor categorii de răspunsuri relevante), originalitate (frecvența redusă a răspunsurilor din punct de vedere statistic) și elaborare (gradul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în ultimele săptămâni). Studiile respective au relevat că performanța creativă depinde într-o măsură relativă de un anumit domeniu și că poate fi anticipată prin combinarea anumitor resurse, precum vom prezenta în cele ce urmează. În concepția teoriei investiției, creativitatea reclamă interacțiunea a șase resurse distincte, dar interdependente: capacități intelectuale, cunoștințe, stil de gândire, personalitate, motivație și mediu. Trei capacități intelectuale dețin o importanță majoră (Sternberg, 1985a): a) capacitatea de sinteză, de a privi lucrurile din perspective noi și de a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
testelor de gândire divergentă este vizibilă mai ales în școli (Hunsaker și Callahan, 1995). Testele de gândire divergentă îi solicită individului să genereze mai multe reacții la un stimul specific, total contrar majorității testelor standardizate de performanță și aptitudini care reclamă un singur răspuns corect. Sublinierea rolului fluenței, denumită și fluență ideatică sau ideație, se datorează percepției ei drept componentă-cheie, însă, evident, nu unică a procesului creativ. Printre primele teste de gândire divergentă se numără testele de construcție divergentă ale lui
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dependente utilizate de Baughman și Mumford (1995), subiecții examinați au avut posibilitatea să rezolve problemele într-un mod original. Sarcinile cu final deschis prezintă, de asemenea, avantajul implicării unor abilități cu adevărat sugestive pentru abilitățile pe care performanța creativă le reclamă în mediul natural. Prin urmare, rezultatele cercetărilor organizate după modelul lui Baughman și Mumford (1995) au un grad de validitate externă. Intuiția Mulți creatori eminenți au afirmat că în elaborarea lucrărilor lor au fost conduși de un sentiment aparte (vezi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Conceperea unei cercetări experimentale de creativitate poate fi îmbunătățită prin suplimentarea controlului, ceea ce ar implica reconsiderarea raportului validitate internă/validitatea externă pe care l-am abordat în introducerea capitolului. O asemenea reconsiderare este, probabil, necesară și fiindcă adevăratul fenomen creativ reclamă o anumită spontaneitate din partea subiectului; ea necesită, de asemenea, motivație intrinsecă, preferințe individuale și intervale lungi de timp (Gruber, 1981, 1988; Runco, Johnson și Gaynor, în publicații periodice) și toate pot fi prevenite prin intermediul unui control riguros. Uneori este imposibil
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
plural a termenului elită. Este și ceea ce menționează Boudon și Bourricaud în Dictionnaire critique de la sociologie la rubrica intitulată semnificativ „Elite (s)” (pp. 213-220). De fapt, Pareto pleca de la două definiții distincte ale elitei: o definiție cu caracter general ce reclamă pluralul și una cu o aplicație mai restrânsă, ducând la noțiunea de elită conducătoare, care se potrivește mai bine cu singularul. Aceste două definiții apar atât în Les Systèmes socialistes, cât și în Traité de sociologie générale (1916) și nu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sau chiar ca o teorie de substituție. În legătură cu acest aspect, Ralf Dahrendorf observă că termenul clasă, utilizat pentru a desemna grupuri definite în termeni structurali și care luptă pentru obiective cu caracter structural, face parte din vocabularul autorilor care se reclamă de la teoria elitelor și din al celor care se situează în tradiția inițiată de Marx (Dahrendorf, 1972, pp. 203-204). În Sistemele socialiste, deja, Pareto acceptă ideea luptei de clasă și îi admite realitatea. „Lupta de clasă, asupra căreia Marx a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
necesită aceleași calități ca una cu specific comercial. Acest fapt arată clar că trăsăturile caracteristice respective nu sunt câtuși de puțin niște caracteristici psihologice, contrar celor sugerate, printre alții, de David Beetham și Julian Petrie (1983, p. 109). Societatea feudală reclamă o aristocrație de războinici. Polarizarea elită/mase se traduce în acest context prin opoziția războinici/țărani. Modul de viață și normele de comportament proprii aristocrației favorizează din acel moment formarea în sânul ei a unui habitus care stimulează afirmarea personalității
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
leii și vulpile), sunt condamnabile și necesare. Dar, făcând abstracție de pesimismul lui Machiavelli, concepția clasică risca să pară cinică, din clipa în care era utilizată împotriva ideologiei democratice sau socialiste. A spune că toate partidele, inclusiv cele care se reclamă de la democrație și care se supun unei constituții democratice, sunt, de fapt, conduse de un mic număr de oameni, de către un stat major mai mult sau mai puțin permanent înseamnă a recădea în legea de bronz a oligarhiei, lege care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
diferitele sectoare ale elitei, contribuind astfel la statuarea unei singure „elite a puterii”. De la industrialism la ideologia tehnocratică Teoria „clasei timpului liber” completează concepțiile lui Saint-Simon despre elitele trândave sau neproductive. Un alt curent de gândire ce s-ar putea reclama din teoriile sale este „industrialismul”, ce corespunde unuia dintre aspectele majore ale doctrinelor saintsimoniene - cealaltă fiind socialismul - și care a furnizat o bază intelectuală adepților ideologiei tehnocratice. În această perspectivă, care se prelungește până la Comte și Cournot, politica este menită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]