3,106 matches
-
participării la ceremoiii la fel de stînjenitoare ca și orice alt uzaj convențional bazat pe forța sugestivă pe care o exercită asupra mulțimilor. Aceste luări de poziție înrădăcinate încă din copilărie riscă însă toate să constituie o piedică în calea maturizării funcțiilor reflexive 32. Nu este deloc vorba despre o deviere de la problema aflată în discuție motivele credinței și ale îndoielii față de Dumnezeu și consecințele lor pentru viața practică a fiecăruia dintre noi -, cît despre insistarea asupra cauzelor intime și ambiante ale unei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
într-o pagină de ziar, rezultatul fiind, cum s-a observat, o poezie „de pură notație”, „biografică, dar una care pare vidată de subiectivitate” (Gheorghe Crăciun). Instantaneele din realitate, simple, în registru „realist”, sunt contrapunctate, din loc în loc, prin versuri reflexive, vorbind cu autoironie despre „existența în alb și negru”. B. s-a afirmat, în paralel, printr-o suită de studii de critică și istorie literară, mai întâi în calitate de colaborator la volume colective (Dicționar de personaje literare, 1998, Romanian Poets of
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
cel fizic-uman. Agenții cognitivi operează în lumile virtuale, putând să „perceapă”, grație senzorilor, să raționeze și să acționeze sau să modifice spațiul digital, să răspundă în mod particular fiecărui utilizator, mulțumită efectorilor. Capabili să decidă în legătură cu o anumită acțiune, fiind reflexivi, reactivi și proactivi, pot avea un comportament flexibil, comunicativ și social, îndeplinind acțiuni colective și cooperative. Mai mult chiar, agenții pot „învăța” din procese anterioare, „memorând” diverse evenimente și realizând anumite acțiuni (care au fost repetateă din reflex. Un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
nemărginirii Și parcă-i un veac de când zbor, Azi, înainte de-un nou și sălbatic avânt, Vreau ca să cânt cântecul meu de-nceput.” (Cântec de început) Există setea unei schimbări continue aflată sub semnul insatisfacției. Vitalitatea e adesea opusă atitudinii reflexive dar poezia lui Labiș infirmă obișnuința acestei antiteze. El descoperă lumea cu aviditate și, pentru că e capabil să vibreze la miracolul ei, ajunge să fie capabil de a pune mari întrebări și de o atitudine reflexivă, critică față de existență. În
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
e adesea opusă atitudinii reflexive dar poezia lui Labiș infirmă obișnuința acestei antiteze. El descoperă lumea cu aviditate și, pentru că e capabil să vibreze la miracolul ei, ajunge să fie capabil de a pune mari întrebări și de o atitudine reflexivă, critică față de existență. În autorul Primelor iubiri e anticipat cel al Luptei cu inerția, o delimitare n-ar fi de conceput. Versurile din volumul Primele iubiri caracterizează prima etapă importantă în dezvoltarea personalității lui Labiș, premergătoare celei atinse în Lupta
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cale Am descifrat misterul otravelor de crin.” Labiș aduce în poezie suflul marilor probleme morale, universul interior al omului, dilemele lui, fără prejudecata temătoare că ele vor suna neobișnuit, prozaic sau discursiv. Legătura cu „omenescul” autorizează acest tip de lirică reflexivă. Timbrul particular al poetului se definește treptat și prin raportare la valorile scrisului: Eminescu, Sadoveanu, Rebreanu. Eminescian este sentimentul integrării în mijlocul naturii feerice în care existența sa se ritualizează devenind un spectacol ciclic, viziunile cosmice de o sobră măreție din
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
în mod variat conectate la teorii formale specifice, dar aspectul crucial este ca setul organizat de acțiuni: poate fi scris pe hârtie, învățat și repetat. Modelele sunt puse în practică de indivizi în situații specifice. Avem în vedere aici "practicianul reflexiv" a cărui practică este un proces intuitiv și creativ. O categorie importantă de trăsături ce definesc munca asistentului social este reprezentată de trăsăturile personale. Trăsăturile și calitățile acestea se dezvoltă în timpul experiențelor lui. Uneori aceste calități reprezintă talentele personale, acestea
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
o atmosferă mai densă, conținând imagini pregnante și dând expresie vie timidelor jocuri ale spiritului. Versurile din culegerea Din partea pământului și-a mea (1968), rodul unui autor vizibil maturizat, mizează pe efortul de concentrare a fluxului poetic. Confesiunea și atitudinea reflexivă primesc altoiul stilului cvasisentențios (Așteptare), iar în afara temei erotice, turnată în versuri care mai mult destăinuie decât sugerează (Floarea inimii), poemele, adesea ocazionale, vorbesc despre bucuria vieții cotidiene, frumusețea anotimpurilor și măreția naturii. Alte cărți, Elegii senine (1979) și Răspunsuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
de veghe, pe care creierul le emite în timpul acestei faze a somnului separat de fazele precedente. Somnul paradoxal constă într-o repriză neașteptată de activitate a SNC (și a diviziunii simpatice a SNA), cu excepția motricității (cortexul prefrontal) și a gândurilor reflexive. În timpul acestor scurte perioade ale somnului (care se eșalonează: de la opt ore la naștere, două ore pe la 20 de ani, până la 45 de minute pe la 70 de ani) survine visul. Odată stadiul respectiv încheiat, reîncep fazele somnului cu unde lente
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
că superioritatea francezilor își găsește explicația, în maniera proprie lor de a vedea lucrurile într-un mod nou, non nova, șed nove, cum spune proverbul latin 16. Dincolo de perturbările politice și sociale provocate de Revoluție și care au marcat conștiiința reflexiva a modernității, este de remarcat apariția romanelor care au tematizat efectele interacțiunii timpului cu individul uman, "procesele sociale fiind relevante prin destinele personajelor" [Tiutiuca, p.235, subn.n.]. Este de subliniat în această ordine de idei capacitatea românului "de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
fenomenală și lumea inteligibilă. Refacerea unității umane (așezarea pe același temei a celor două "lumi") prin principiul finalității (omul este scop final al existenței lumii, spune Kant) are un sens relativ. Întâi, pentru că finalitatea este principiu al facultății de judecare reflexive, nu determinative (constitutive), apoi, deoarece ea este extinsă asupra naturii, omul fiind astfel re-specificat. Scopul "ontologiei fundamentale" instituită de Heidegger este refundarea metafizicii și întemeierea ontologiei, ca teorie a "ființei ființării", printr-o teorie a ființei omului (Dasein), a ființării
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
set de enunțuri despre om pe care se articulează teoria filosofică, în cazul filosofiei kantiene, proiectul metafizicii. Ideea principală a proiectului antropologic kantian este aceea a omului ca scop final al existenței. Întrucât finalitatea este principiu al facultății de judecare reflexive, aparținând, astfel, omului ca ființă rațională, acceptarea ideii omului ca scop final al existenței presupune extinderea unui principiu al acestuia asupra "naturii"; așa încât, nu mai este necesară ideea unui Arhitect suprem care să așeze lumea într-o ordine de finalitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lîngă vechea antropologie fizică, una filosofică"34. Cu toate că nu este aici locul pentru a face istoria antropologiei filosofice, este de constatat totuși că la începutul veacului nostru, actul de a defini și construi o "știință" asupra esenței omului, un discurs reflexiv care să aibă ca obiect nu ceva din om, ci omul ca atare, mai bine-zis, ceea-ce-este omul, se înfățișează ca o condiție necesară (uneori, și suficientă) pentru orice reconstrucție filosofică. Șansele și limitele, problemele, intențiile și modelul de cunoaștere pe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Max Scheler. Cu noul înțeles de "filosofie a omului", antropologia depășește închiderile științifice, devenind discurs asupra "poziției omului în univers ca punct de plecare al oricărei filosofări"40. Reinstituirea antropologiei filosofice (Scheler) este apropiată, în sensul ei generic ca discurs reflexiv, de instituirea ontologiei umanului ca ontologie fundamentală (Heidegger). Ambele rediscută și redefinesc statutul rostirii despre om. Diferențele țin însă de modul raportării la ceea ce filosofii în cauză concep ca fiind umanul; și sunt esențiale aceste diferențe, în privința descrierii de tip
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
exprimă atribute discernabile ale ființei umane, au așadar, în modul în care pot fi gândite ca premise ale unei reconstrucții a umanului, un reper comun: finalitatea, care este, potrivit celei de-a treia Critici 57, principiu al facultății de judecare reflexive. Finalitatea mediază între conceptele naturii și cel al libertății (și, mai departe, cel al sufletului nemuritor și al lui Dumnezeu) și exprimă subordonarea cunoașterii și a naturii față de moralitate și libertate, a rațiunii speculative față de rațiunea practică. Așa cum spuneam mai
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
preeminenței personalității față de persoană (Critica rațiunii practice), sau este justificată discursiv, totuși pe temeiul unei idei despre om ca "scop final" al existenței (Critica facultății de judecare). În acest din urmă loc, conceptul finalității (ca principiu al facultății de judecare reflexive) pune în sinteză cunoașterea și libertatea, ființa sensibilă și cea inteligibilă. Conceptul în cauză este posibil datorită intervenției unei facultăți diferită de intelect și rațiune, anume facultatea de judecare. În privința preeminenței personalității față de persoană, Kant se exprimă neechivoc: Nu este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
această viață, este deschisă perspectiva infinită a nemuririi. Este urmărit, dar rămâne nerealizat; desigur, este realizabil, iar pentru acceptarea ultimei idei avem nevoie de conceptul finalității practice. Nu este vorba încă de finalitate ca un concept al facultății de judecare reflexive (acesta va constitui obiectul reflecțiilor din următorul subcapitol). Finalitatea practică, implicată aici, legată de ideea perfecțiunii morale, așadar și de cele trei postulate ale rațiunii practice, este un "principiu constitutiv" (nu doar regulativ), pentru că ea dă sens (prin urmare, "donează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scopurile demersului de față și de câteva înțelesuri cu care termenul de "finalitate" apare în anumite locuri ale operei kantiene. Acolo unde îi este "locul natural", anume în a treia Critică, finalitatea apare ca un principiu al facultății de judecare reflexive; totodată, este vorba despre "finalitatea naturii": "Finalitatea naturii este deci un concept a priori particular care își are originea exclusiv în facultatea de judecare reflexivă"80. A fi concept a priori înseamnă a exista ca formă a unui "segment" al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
natural", anume în a treia Critică, finalitatea apare ca un principiu al facultății de judecare reflexive; totodată, este vorba despre "finalitatea naturii": "Finalitatea naturii este deci un concept a priori particular care își are originea exclusiv în facultatea de judecare reflexivă"80. A fi concept a priori înseamnă a exista ca formă a unui "segment" al facultății de cunoaștere; prin urmare, un astfel de concept nu-și are originea în experiență, ci, cumva, face posibilă experiența. Totuși, nu este vorba despre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
universal în puterea sa de a așeza în formă experiența (universală în a nu exprima nici o cunoștință); nefiind în această condiție, finalității îi rămâne poziția de "concept particular", valabil, altfel spus, pentru o anumită zonă de "experiență". Facultatea de judecare reflexivă, care îl susține, nu se află în structura facultății de cunoaștere concepută de Kant în Critica rațiunii pure, deși filosoful vorbește, în acel context, despre o "facultate de judecare".81 Dar nici nu se confundă cu vreunul dintre elementele acesteia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Critica rațiunii pure, deși filosoful vorbește, în acel context, despre o "facultate de judecare".81 Dar nici nu se confundă cu vreunul dintre elementele acesteia, anume sensibilitatea, intelectul (împreună cu "judecarea") și rațiunea. Sesizăm doar o apropiere între facultatea de judecare reflexivă și rațiune, în sensul că și conceptele celei dintâi (concepte a priori, cum este finalitatea) și conceptele celei de-a doua (Ideile) funcționează legitim doar în regim regulativ, nu constitutiv; în alte cuvinte, ele trebuie să indice o direcție, un
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fenomenală); de fapt, numai în cadrul acesteia pot fi ele împlinite. Nu trebuie nesocotit faptul că finalitatea naturii este concepută numai prin operația de extindere a "legislației" finalității practice asupra naturii și, în urmare, numai ca principiu al facultății de judecare reflexive. Legile particulare ale experienței și avansul gândirii de la particular la general sunt posibile numai prin această operație de extindere și prin conceptul finalității naturale ce-i este rezultat. "Materialul" legilor particulare ale experienței ar lipsi în afara extinderii în cauză; ele
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
depășește simpla încadrare fenomenală; el se dezvăluie, acum, și ca ființă inteligibilă. Ce am putea vedea dincolo de sensurile implicate în reconstrucția conceptului finalității și de regândirea naturii ca sistem de scopuri? Fiind vorba de un concept al facultății de judecare reflexive, ne așteptăm ca el să condiționeze, să facă posibil, un demers reflexiv al omului. Este finalitatea kantiană semnul sau, poate, mijlocul unei reveniri la sine a omului, a unei priviri către sine în sensul recunoașterii de sine? Kant a înțeles
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Ce am putea vedea dincolo de sensurile implicate în reconstrucția conceptului finalității și de regândirea naturii ca sistem de scopuri? Fiind vorba de un concept al facultății de judecare reflexive, ne așteptăm ca el să condiționeze, să facă posibil, un demers reflexiv al omului. Este finalitatea kantiană semnul sau, poate, mijlocul unei reveniri la sine a omului, a unei priviri către sine în sensul recunoașterii de sine? Kant a înțeles că un "om" pierdut dincolo de sine, în lumea fenomenală, pe care, e
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Critica rațiunii pure (nu găsim și finalitatea printre ele); b) părăsirea, de către Kant, a semanticii "clasice" a acestui concept. Categoriile (formele a priori ale intelectului) sunt concepte universale pentru cunoaștere, în vreme ce finalitatea este un concept particular al facultății de judecare reflexive; categoriile nu semnifică și în ordinea moralității decât în măsura în care aceasta presupune și cunoaștere; în spațiul ei propriu, categoriile intelectului sunt inoperante; finalitatea, în schimb, reprezintă un "principiu" în acest spațiu al moralității, așa încât lipsa sa din tabela categoriilor intelectului pare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]