3,182 matches
-
sufixe, corespunzător tipului de flexiune verbală. Sintagma potențial-optativului prezent este disociabilă, prin adverbe regim: cam, mai, prea, tot, și: „Astfel de cărți aș tot cumpăra...” Când auxiliarul urmează temei de infinitiv a verbului, sintagma este dislocabilă prin pronume, personale sau reflexive: „Duce-m-aș și m-aș tot duce.” „Fă, armăsăroaicelor, legați-vă câinele, mânca-l-ați fript!” (M. Preda) Perfect Reprezintă potențialul cu valoare de ireal. Este un timp de relație. Situează acțiunea în trecut, prezentând-o ca nerealizabilă, din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi și premiind-o...” Adverbul tot se poate introduce în amândouă punctele de joncțiune: „Ce-or tot fi vorbind atât?”, „Ce-or fi tot vorbind atât?” Forma cu auxiliarul modal la conjunctiv poate fi dislocată și prin pronume, personale sau reflexive. Dislocarea se produce, de regulă, între conjuncția-morfem să și auxiliarul a fi: „Să-l fi știind el?” În prezența unui pronume în sintagmă, adverbul trece pe planul al doilea: „Oare să se mai fi ducând cineva?” Perfect Situează acțiunea verbală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-le!, Spune-i imediat!, Dă-i-o înapoi! etc. La indicativ, pronumele (forme neaccentuate), în funcție de complement (direct sau indirect), preced verbul: O cumpăr., Le arunc., Îi spun imediat., I-o dă înapoi. Relația cu categoria gramaticală a diatezei La diatezele reflexivă, reciprocă și dinamică, pronumele reflexiv urmează verbului la imperativ, formând cu acesta corp comun:Îmbracă-te mai repede!, Întâlniți-vă mâine!, Îngrijiți-vă de copii! Neadmițând decât subiect inclus, imperativul nu dezvoltă diateza pasivă prin pronume reflexiv. La indicativ, pronumele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i-o înapoi! etc. La indicativ, pronumele (forme neaccentuate), în funcție de complement (direct sau indirect), preced verbul: O cumpăr., Le arunc., Îi spun imediat., I-o dă înapoi. Relația cu categoria gramaticală a diatezei La diatezele reflexivă, reciprocă și dinamică, pronumele reflexiv urmează verbului la imperativ, formând cu acesta corp comun:Îmbracă-te mai repede!, Întâlniți-vă mâine!, Îngrijiți-vă de copii! Neadmițând decât subiect inclus, imperativul nu dezvoltă diateza pasivă prin pronume reflexiv. La indicativ, pronumele reflexiv precede verbul: Tu te
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diatezei La diatezele reflexivă, reciprocă și dinamică, pronumele reflexiv urmează verbului la imperativ, formând cu acesta corp comun:Îmbracă-te mai repede!, Întâlniți-vă mâine!, Îngrijiți-vă de copii! Neadmițând decât subiect inclus, imperativul nu dezvoltă diateza pasivă prin pronume reflexiv. La indicativ, pronumele reflexiv precede verbul: Tu te îmbraci., Voi vă întâlniți. etc. Aceleași deosebiri caracterizează și verbele pronominale: pronumele reflexiv precede verbul-predicat, la indicativ: Te duci la film., Te gândești la el., în timp ce, la imperativ, îi urmează: Du-te
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
reciprocă și dinamică, pronumele reflexiv urmează verbului la imperativ, formând cu acesta corp comun:Îmbracă-te mai repede!, Întâlniți-vă mâine!, Îngrijiți-vă de copii! Neadmițând decât subiect inclus, imperativul nu dezvoltă diateza pasivă prin pronume reflexiv. La indicativ, pronumele reflexiv precede verbul: Tu te îmbraci., Voi vă întâlniți. etc. Aceleași deosebiri caracterizează și verbele pronominale: pronumele reflexiv precede verbul-predicat, la indicativ: Te duci la film., Te gândești la el., în timp ce, la imperativ, îi urmează: Du-te la film!, Gândește-te
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
repede!, Întâlniți-vă mâine!, Îngrijiți-vă de copii! Neadmițând decât subiect inclus, imperativul nu dezvoltă diateza pasivă prin pronume reflexiv. La indicativ, pronumele reflexiv precede verbul: Tu te îmbraci., Voi vă întâlniți. etc. Aceleași deosebiri caracterizează și verbele pronominale: pronumele reflexiv precede verbul-predicat, la indicativ: Te duci la film., Te gândești la el., în timp ce, la imperativ, îi urmează: Du-te la film!, Gândește-te la el. Observații: În limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, în construcții sintactice speciale (anacolut), prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de metri deasupra pământului.” (N.Iorga) În enunțuri infinitivale marcate intonațional și sintactic, infinitivul dezvoltă valoare de imperativ, exprimând interdicții cu valoare generală. Cu această valoare modală, infinitivul se prezintă, de regulă, la forma negativă și însoțit de un pronume reflexiv de persoana a III-a: A nu se staționa aici! Nu lipsesc, însă, nici enunțurile în care infinitivul se prezintă sub formă afirmativă, mai exact, pozitivă: „A se spăla întâi cu săpun partea, apoi a se unge și a se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
infinitivului prezent este disociabilă prin adverbe modale-regim: mai, tot, cam, și: A început a cam protesta de la o vreme..., prin adverbul de negație nu: Am sfârșit prin a nu mai crede nimic din cele spuse de el. sau prin pronume, reflexive sau personale (forme scurte, neaccentuate): „...Nu caut o casă cu chirie pentru a o admira din curte...” (I.L. Caragiale) „Nu pierde nici o ocazie pentru a-și manifesta nemulțumirea...” (I.L. Caragiale) Când sunt inserate mai multe elemente, adverbul de negație se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceleași elemente ca și sintagma infinitivului prezent: • adverbe-regim: Teama de a nu mai fi făcut iar vreo gafă îl neliniștea și pe el. • adverbul de negație nu: Până a nu fi venit el totul părea în regulă. • pronumele, personale sau reflexive: M-a cuprins dintr-odată teama de a nu-l fi jignit cu ceva... Adverbul modal și dislocă sintagma, în mod obișnuit, între auxiliar și temă: Gândul de a fi și greșit față de Mircea îl determină să plece imediat. Când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a mușlui prin casă.” (I. Creangă) • personal sau impersonal: Plouând prea tare n-am mai plecat. Caracterul personal devine manifest în construcții absolute: Fiind eu bolnav, a trebuit să plece el în locul meu. sau când este însoțit de un pronume reflexiv (morfem lexical sau morfem de diateză): Uitându-mă mai atent, am observat o urmă. Cunoaște opoziții categoriale verbale - de diateză: Spălându-l tu în fiecare dimineață, l-ai învățat un leneș. / Spălându-te cu apă rece, ai să vezi că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixul -ind verbele din tipul I de flexiune și tipul III, dacă au rădăcina verbală terminată în vocala i sau în consoană palatală (sau palatalizată): apropiind, scriind, veghind, îngenunchind etc. În relație sintactică cu formele scurte ale pronumelor personale și reflexive, care secondează totdeauna gerunziul și cu care se constituie într-o unitate fonic-sintactică, intervine vocala de legătură u: căutându-l, apropiindu-se. În prezența ambelor forme pronominale (de dativ și acuzativ), forma de dativ precede forma de acuzativ: aducându-mi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al verbului pasiv, rol la fel de important ca și complementul direct în diateza activă: „Ce? Să-ngâni pe coardă dulce că de voie te-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menalaos?” (M. Eminescu) Situate la diateza reflexivă, verbele tranzitive, împlinindu-și planul semantic prin ipostaza de „obiect” pasiv a subiectului-activ, nu mai dezvoltă în exterior funcția de complement direct: „Astfel mă iubesc de-acum: Unul dintre mulți, / și mă scutur de mine însumi.” (L. Blaga) Își dezvoltă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
atenției, interesul subiectului acțiunii verbale, caracterizată, de regulă, prin trăsătura - uman: „Te întreabă și socoate / Ce e rău și ce e bine.” (M. Eminescu) Se dăruie tuturor, fără a cere nimic nimănui. Anumite verbe tranzitive, când se întrebuințează la diateza reflexivă, impun dezvoltarea funcției sintactice de complement predicativ: „...Să te simți neliber, mic, Să vezi marile aspirații că-s reduse la nimic.” (M. Eminescu) „Și mă credeam în mucenicie.” (L. Blaga) Când se întrebuințează la diateza reciprocă, verbul își poate limita
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a unui complement sociativ): „Fetele de la ghilit, care văzuse asta, numa-și dau ghiont una alteia.” (I. Creangă) Realizarea funcției sintactice de complement de reciprocitate se impune, dacă sintagma verbului la diateza reciprocă este omonimă cu sintagma verbului la diateza reflexivă sau la diateza pasivă: „Au să se vadă unul cu altul din an în Paști.” (M. Eliade) Ei au să se vadă în oglindă. (diateza reflexivă) Steagurile au să se vadă de departe. (diateza pasivă) La diateza dinamică, verbele își
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impune, dacă sintagma verbului la diateza reciprocă este omonimă cu sintagma verbului la diateza reflexivă sau la diateza pasivă: „Au să se vadă unul cu altul din an în Paști.” (M. Eliade) Ei au să se vadă în oglindă. (diateza reflexivă) Steagurile au să se vadă de departe. (diateza pasivă) La diateza dinamică, verbele își completează cu obligativitate câmpul semantic prin dezvoltarea funcției sintactice în care subiectul este direct interesat:complement indirect: „Tata s-a îngrijit de voi, / V-a lăsat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod, timp, loc: Se pleacă mâine. Se înaintează pe sub munte. Se trăiește greu. Dintre verbele tranzitive, cele cu tranzitivitate directă își restrâng câmpul semantico-sintactic la relația subiect-predicat, poziția „subiectului” fiind preluată de „obiectul” pasiv; „subiectul” activ este trecut de pronumele reflexiv în „nedeterminat”: Scrisul lui se descifrează foarte greu. Dacă sensul impersonal este complementar sensului pasiv, câmpul semantic al verbului implică și realizarea unui complement de agent, expresie sintactic-lexicală a „subiectului” activ: Scrisul lui se descifrează greu de necunoscători. MODULTC "MODUL
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de-a doua situație poate implica toate funcțiile sintactice. Dubla exprimare a complementului obiectual (direct sau indirect)10 își are originea mai ales într-o particularitate a sintaxei limbii române; din cele două serii de forme ale pronumelui personal (și reflexiv) de dativ și acuzativ (scurte, neaccentuate și lungi, accentuate), formele lungi impun aproape cu obligativitate întrebuințarea formelor scurte. Exigența, mai puțin rigidă, se extinde și la enunțurile cu complement (direct sau indirect) realizat prin substantive sau alte pronume, mai ales
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cei cu toporul dau jos brazii din pădure și-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni în munte.” (M.Sadoveanu) • pronume (locuțiuni pronominale); numai verbele tripersonale pot avea subiect realizat prin orice categorie de pronume (cu excepția pronumelui reflexiv): „Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri, Căci al nostru-i sur și rece - marea noastră-i de îngheț.” (M. Eminescu) „A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otravă...” (I.L. Caragiale) „Ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acțiunii verbului: „Și mi-am săpat odaia departe subt pământ. Afară bătea ploaie. Afară era vânt.” (T. Arghezi) Observații: Dacă verbul își află limita acțiunii pe care o exprimă în chiar sfera subiectului, așa cum se întâmplă când este la diateza reflexivă, funcția de complement direct se suspendă: „Prieten al adâncului, tovarăș al liniștei, joc peste fapte, câteodată prin fluier de os strămoșesc mă trimit în chip de cântec spre moarte.” (L. Blaga) sau se realizează redundant, prin forma lungă a pronumelui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcția de complement direct se suspendă: „Prieten al adâncului, tovarăș al liniștei, joc peste fapte, câteodată prin fluier de os strămoșesc mă trimit în chip de cântec spre moarte.” (L. Blaga) sau se realizează redundant, prin forma lungă a pronumelui reflexiv, când complementul dirert, un complement intern, este expresia sintactică a sensului de „obiect pasiv”, conținut morfologic de diateză: „Dar el nu se zugrăvește numai pe sine, o zugrăvește și pe ea.” (G. Ibrăileanu), „Mă uitasem pe mine, cel de ieri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un număr limitat de combinații: L-am trecut strada. Verbul dezvoltă, de fapt, în asemenea sintagme, o mutație în planul său semantic; devine verb cauzativ / factitiv: L-am făcut (ajutat) să treacă strada. Când se află la una din diatezele reflexivă, reciprocă sau pasivă, aceste verbe cer numai realizarea celui de-al doilea complement direct, al conținutului ilocuțional: „Mă uit în cer, mă uit în pământ, M-am întrebat cine sunt.” (T. Arghezi) Când verbele tranzitive se află la diateza dinamică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
are un determinant sintactic, substantivul-complement direct primește morfemul pe, chiar dacă nu este anticipat printr-un pronume personal: „Am chemat copiii la masă.”, dar „Am chemat pe copiii Danei la masă.” Dacă substantivul este determinat, la distanță, prin pronume personal sau reflexiv cu sens posesiv, nu este precedat de morfem: „L-am văzut pe fratele tău.”, dar „Ți-am văzut fratele.” • pronume nepersonale: „A înțelege pe altul, însă, înseamnă a avea sau a fi avut în sine o parte identică sau analoagă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
personale (forma scurtă): „O rămâi, rămâi la mine, / Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate / Numai eu știu să le-ascult.” (M. Eminescu) d. morfemul-rădăcină și morfemul pe33, când se realizează prin forma lungă a pronumelor personale sau reflexive: „Ca să pot muri liniștit, pe mine / Mie redă-mă!” (M. Eminescu) Expresie concretă a orientării flexiunii de către principiul recțiunii, acuzativul neprepozițional (precedat sau nu de morfemul pe) se impune ca marcă distinctivă a funcției de complement direct. 2. Topica este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
destramă / și seamănă-n timp tot mai mult tuturor câte-un pic, / nimănui pe de-a-ntregul.” (A.E. Baconsky, 110) • prepoziția-morfem la: „Moartea succede vieții, viața succede la moarte.” (M. Eminescu, I, 36), • morfemul-rădăcină; când se realizează prin pronume personale, reflexive, relativ-interogative (cine) sau nehotărâte (oricine): „Și de s-ar putea pe dânsa cineva ca să o prindă, Când cu ochii mari, sălbateci, se privește în oglindă Subțiindu-și gura mică și chemându-se pe nume Și fiindu-și șie dragă cum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]