5,422 matches
-
de militari. Așa a fost asasinată prima Adunare aleasă în Rusia prin sufragiu universal înainte de 1991. Războiul civil în mod inevitabil, dizolvarea Adunării dezlănțuie războiul civil care-i va aduce pe bolșevici la confruntarea directă cu numeroși opozanți: socialiști și republicani partizani ai Adunării, partizanii unei întoarceri la monarhie, cazacii de pe Don care cer autonomie, țăranii care refuză rechizițiile sălbatice ale „armatelor aprovizionării” bolșevice, muncitorii care resping noul „patronat” bolșevic și revendică niște condiții de viață mai bune, naționaliștii din fostul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-l incită pe ministrul francez al Afacerilor Interne, Albert Sarraut, să exclame, în 1927: „Comunismul, iată dușmanul!” în paralel, apar numeroase organizații care duc în mod fățiș o propagandă anticomunistă: Comitetul Antibolșevic (1924), Institutul Antimarxist (1927), Comitetul de Propagandă al Republicanilor Naționali (1928), Comitetul Internațional de Inițiativă Antibolșevică (1931), Liga Internațională Anticomunistă (1932). Cea mai importantă este Antanta Internațională contra celei de-a III-a Internaționale, fondată în 1924 de către avocatul genevez Thîodore Aubert, prezentă în mai mult de douăzeci de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apropiindu-se de țările democratice -, cât și linia Internaționalei Comuniste* (IC). PCF* este însărcinat să experimenteze o alianță cu socialiștii - tratați până acuma ca „social-fasciști” - care va deveni politica Frontului Popular, lărgit astfel încât să cuprindă și Partidul radical și pe republicani. Pusă în practică în 1934, teoretizată în 1935 de către Gheorghi Dimitrov și Palmiro Togliatti la cel de-al VII-lea Congres al IC, această politică face distincția între statele capitaliste democratice pe de o parte și cele fasciste pe de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Babeuf și Darthî, au fost condamnați la moarte și ghilotinați în 1797. în timpul Restaurației, al Monarhiei din Iulie și al celui de-al doilea Imperiu au fost organizate - și reprimate - numeroase conspirații: a carbonarilor, a neobabuviștilor, a anarhiștilor* și a republicanilor adepți ai insurecției - ca Auguste Blanqui, teoretician al „punerii mâinii pe arme”. Această tradiție conspirativă a fost practic abandonată în Franța după eșecul Comunei, dar ea a luat amploare în țări în care puterea a fost dictatorială. Printre revoluționarii ruși
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partide social-democratice, ca de exemplu, PSD german la Congresul de la Bad Godesberg, renunță la orice referire la marxism și se raliază nu doar la „metodele” ci la „principiul” democratic. Pe de o parte, PC occidentale suferă și ele atracția valorilor republicane. PCI* va sfârși prin a se despărți de modelul de referință comunist și se va saborda pentru a ajunge pe țărmurile social democrației*. Dacă PCF* a ales, dimpotrivă, fidelitatea față de identitatea comunistă, el a renunțat, totuși, la conceptul de dictatură
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Iugoslavia, în România. Altele devin partide de masă, ca în Franța sau în Spania. Creșterea puternică a PC spaniol (PCE) în timpul războiului din Spania* îi permite chiar IC să experimenteze o formulă politică inedită, „democrația de tip nou”; dar înfrângerea republicanilor provoacă prăbușirea PCE, multă vreme unul dintre cele mai puternice, alături de PCF*. Europa, o țintă decisivă pentru Stalin Pactele germane-sovietice* din septembrie 1939 demonstrează convingător că privirile lui Stalin sunt ațintite prioritar asupra Europei căreia, în înțelegere cu Hitler, îi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a idealurilor muncitorești; Frontul unic „la vârf” se caracterizează prin existența unor acorduri încheiate în mod transparent cu conducerea cutărui sau cutărui partid muncitoresc. Frontul popular este o extindere a Frontului unic incluzând și organizații de stânga - Partidul Radical, organizații republicane - considerate ca întruchipând clasele mijlocii. în cadrul antifascismului*, el urmărește neutralizarea mediilor considerate ca expuse tentației extremei dreapta, lărgind programul Frontului unic muncitoresc astfel încât să cuprindă și revendicările lor. Revalorizând posibilitățile tactice oferite de regimul parlamentar, Frontul popular se transformă în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Dar, odată cu izbucnirea războiului din Spania*, în iulie 1936, și luând notă de ajutorul dat lui Franco de Mussolini și de Hitler, PCF pozează în campion al securității Franței, amenințată în Pirinei și în Maghreb în cazul unei înfrângeri a republicanilor. Pe 6 august, Thorez propune, așadar, o lărgire a Frontului Popular la un Front Francez. De altfel, încă din 1935, PCI propovăduia în Italia unificarea „la bază” cu fasciștii contra Germaniei, după ce Mussolini luase apărarea Austriei contra intențiilor hitleriste în vederea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
urmă realizat, în martie 1938, Thorez propune să se treacă de la Frontul Francez la Frontul Național - expresie rezervată până atunci extremei dreapta - și cere de la IC permisiunea de a participa la un guvern condus de Lîon Blum, deschis și dreptei republicane. Răspunsul, negativ, precizează că numai războiul ar justifica o asemenea decizie. După acordurile de la München, în septembrie 1938, și după punerea în cauză a câștigurilor din 1936, PCF organizează o grevă generală destinată să resudeze Frontul Popular în jurul axei PCF-SFIO
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
impune un armistițiu în războiul civil. Odată cu instalarea lui Hitler la putere, Stalin inaugurează, în 1934, politica sa de Front Popular* fondată pe antifascism*, deosebit de eficace în cursul războiului civil din Spania*, unde comuniștii participă atât la războiul civil dintre republicani și franchiști - prin intermediul Brigăzilor internaționale -, cât și la războiul civil din tabăra republicană - cu represiunea comunistă împotriva anarhiștilor și a POUM. Rezistență, Eliberare și război civil Din toamna anului 1943 până în vara anului 1945, reculul și apoi înfrângerea Italiei, a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
inaugurează, în 1934, politica sa de Front Popular* fondată pe antifascism*, deosebit de eficace în cursul războiului civil din Spania*, unde comuniștii participă atât la războiul civil dintre republicani și franchiști - prin intermediul Brigăzilor internaționale -, cât și la războiul civil din tabăra republicană - cu represiunea comunistă împotriva anarhiștilor și a POUM. Rezistență, Eliberare și război civil Din toamna anului 1943 până în vara anului 1945, reculul și apoi înfrângerea Italiei, a Germaniei și a Japoniei creează condiții favorabile pentru Rezistența* comunistă. Dacă la Ialta
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puternică, în toamna 1944, între puterea de stat reprezentată de generalul de Gaulle și rezistența comunistă. Odată cu întoarcerea din URSS a lui Maurice Thorez, secretarul general al PCF*, la sfârșitul lunii noiembrie 1944, lucrurile reintră puțin câte puțin în ordinea republicană: pe 19 noiembrie 1944, Stalin îi ordonă lui Thorez să nu pună mâna pe putere, să „ascundă armele” și să-l atace în mod prioritar pe de Gaulle. Declanșarea Războiului Rece*, în septembrie 1947, va determina PCF și PCI* să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o grevă generală insurecțiarală, declarată și susținută de PSOE, de anarhiști și de PCE; aceasta duce la instaurarea în Asturii a unei puteri revoluționare rapid reprimate. Succesul Frontului Popular și pronunciamiento militar La alegerile legislative din 16 februarie 1936, coaliția republicani/socialiști triumfă sub egida politicii de Front Popular*, inaugurată în 1935 de către Internaționala Comunistă* (IC); evenimentul favorizează o creștere rapidă a PCE, devenit vector al vigurosului mit al URSS* și susținător al unei republici democratice învăluite într-un climat de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stânga. Cu excepția Sevillei și a Saragosei, mobilizarea poporului înarmat face ca operațiunea să eșueze, mai ales la Madrid, la Barcelona și la Valencia, între 18 și 28 iulie. Dar rebelii stăpânesc zone întinse din Spania agricolă, profită de dezagregarea armatei republicane și se sprijină pe trupele coloniale aduse din Maroc de avioane germane. Ei privesc cu încredere perspectiva unui război civil de cucerire. într-adevăr, la jumătatea lunii august, Franța și Marea Britanie decretează o non-intervenție iluzorie, în vreme ce Germania și Italia îi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
antifascistă* și de promovare a comunismului. Prima lui măsură, cea mai spectaculoasă, este de a autoriza, pe 18 septembrie, crearea Brigăzilor Internaționale, în care se vor înrola mii de antifasciști veniți din lumea întreagă pentru a se bate în tabăra republicană și care trec prin Franța, transformată de PCF* în placă turnontă a recrutării. Foarte curând, Brigăzile constituie o armată condusă de cadre comuniste internaționale sub ordinele lui Andrî Marty - lider al PCF și membru al Comitetului Executiv al IC - și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Foarte curând, Brigăzile constituie o armată condusă de cadre comuniste internaționale sub ordinele lui Andrî Marty - lider al PCF și membru al Comitetului Executiv al IC - și controlată îndeaproape de Moscova. Pe 15 octombrie, URSS începe să livreze arme taberei republicane, întărind astfel prestigiul PCE care, în contextul anarhiei din epocă, apare cu fiece zi ce trece ca reprezentând tot mai mult o forță organizată, solidă, disciplinată și eficace. După apărarea încununată cu succes a Madridului, de la sfârșitul lunii iulie până la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
primul exemplu de participare comunistă la un guvern „burghez” - și de anarhosindicaliști. Dar, în timp ce pe 28 septembrie 1936, Franco este desemnat de către junta militară șef al statului, iar el inaugurează o dictatură militară, prăbușirea statului și a armatei în tabăra republicană antrenează un vid de putere care este distribuit teritorial în funcție de implantarea prealabilă a sindicatelor* și a organizațiilor politice care-și înarmează milițiile. Mobilizarea socială care însoțește rezistența populară generează un proces revoluționar care provoacă o dezlănțuire de violențe vizând eliminarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
teritorial în funcție de implantarea prealabilă a sindicatelor* și a organizațiilor politice care-și înarmează milițiile. Mobilizarea socială care însoțește rezistența populară generează un proces revoluționar care provoacă o dezlănțuire de violențe vizând eliminarea adversarilor politici, atât la franchiști, cât și la republicani. La aceștia din urmă, represiunea este uneori rodul spontan al violenței populare pe care guvernul încearcă s-o supună unui control juridic (tribunale populare). Dar unele grupuri anarhiste, socialiste de stânga și comuniste impulsionează teroarea, dându-i o dimensiune anticlericală
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anarhosindicaliștilor, care domină în Catalonia, cât și Partidului Muncitoresc de Unificare Marxistă (POUM), condus de fostul comunist Andres Nin, favorabil unei răsturnări revoluționare a republicii după modelul bolșevic; Moscova consideră însă POUM ca troțkist* și cere lichidarea lui, în timp ce partidele republicane și președintele Manuel Azaňa sunt marginalizați. în noiembrie 1936, Franco eșuează în încercarea de a cuceri Madridul, datorită în special apărării lui de către Brigăzile Internaționale, care numără în rândurile lor 34.000 de interbrigadiști, cu mult mai puțin decât cei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Jarama, apoi, în martie, în cea de la Guadalajara, franchiștii obțin victorii pe fronturile secundare - Malaga, în februarie 1937 și Oviedo, în martie. PCE profită de acestea pentru a le imputa responsabilitatea lui Caballero, șeful guvernului și ministrul Apărării. Confiscarea taberei republicane de către comuniști Blocat pe fronturile din Centru, Franco Lansează, pe 31 martie 1937, o ofensivă contra Țării Bascilor. Pe 26 aprilie, capitala spirituală a regiunii Biscaya, Guernica, este bombardată de avioanele germane; operațiunea provoacă sute de morți și devine simbolul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
germane; operațiunea provoacă sute de morți și devine simbolul barbariei franchiste. în octombrie, resursele materiale și umane ale provinciilor industriale din Nord trec sub control franchist, rupând definitiv echilibrul militar dintre cele două tabere. Cu sprijinul intens al Comuniștilor, armata republicană încearcă să profite de ocuparea de către Franco a Nordului pentru a sparge încercuirea la nord-est de Madrid, dar eșuează în iulie 1937 (bătălia de la Brunete) și în septembrie (bătălia de la Belchite), ambele operațiuni dovedindu-se a fi foarte costisitoare în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în iulie 1937 (bătălia de la Brunete) și în septembrie (bătălia de la Belchite), ambele operațiuni dovedindu-se a fi foarte costisitoare în vieți omenești. Aceste înfrângeri se datorează, în parte, crizelor politice care, în primăvara și în vara 1937, sfâșie tabăra republicană. La Barcelona, de pe 3 până pe 7 mai, lupta pentru putere din Catalonia, moralul scăzut din cauza proastei aprovizionări și presiunea stalinistă contra POUM provoacă o mișcare insurecțională. Ordinea este restaurată cu prețul a 400 de morți și 3.700 de arestări
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anarhiste sunt desființate în septembrie. Pentru Negrin, prețul alianței sale cu PCE este acceptarea unei prezențe din ce în ce mai puțin discrete a agenților sovietici ai NKVD, culminând cu asasinarea lui Andres Nin și cu persecutarea POUM. Stalin dorește depășirea pluralismului în zona republicană pentru a pregăti calea „democrației de tip nou” teoretizate de Togliatti. în decembrie 1937 - ianuarie 1938, ofensiva republicană de la Teruel eșuează; pe 9 martie frontul republican este rupt, iar pe 15 aprilie, teritoriul republican este tăiat în două, trupele franchiste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
discrete a agenților sovietici ai NKVD, culminând cu asasinarea lui Andres Nin și cu persecutarea POUM. Stalin dorește depășirea pluralismului în zona republicană pentru a pregăti calea „democrației de tip nou” teoretizate de Togliatti. în decembrie 1937 - ianuarie 1938, ofensiva republicană de la Teruel eșuează; pe 9 martie frontul republican este rupt, iar pe 15 aprilie, teritoriul republican este tăiat în două, trupele franchiste ajungând la Mediterana. între iulie și noiembrie, ofensiva de pe Ebru se transformă într-o luptă de uzură, în detrimentul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
asasinarea lui Andres Nin și cu persecutarea POUM. Stalin dorește depășirea pluralismului în zona republicană pentru a pregăti calea „democrației de tip nou” teoretizate de Togliatti. în decembrie 1937 - ianuarie 1938, ofensiva republicană de la Teruel eșuează; pe 9 martie frontul republican este rupt, iar pe 15 aprilie, teritoriul republican este tăiat în două, trupele franchiste ajungând la Mediterana. între iulie și noiembrie, ofensiva de pe Ebru se transformă într-o luptă de uzură, în detrimentul republicanilor: dacă pierderile franchiștilor se cifrează la 60
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]