3,881 matches
-
care ciuma închisese porțile orașului, ei nu mai trăiseră decât în despărțire, fuseseră rupți de această căldură umană care te face să uiți totul. Din toate colțurile orașului și, în grade diferite, acești bărbați și aceste femei aspiraseră la o revedere care nu era pentru toți de aceeași natură, dar care pentru toți era la fel de imposibilă. Cea mai mare parte strigaseră din toate puterile spre cineva care lipsea, dorind căldura unui trup, duioșia și obișnuința. Unii, adesea fără s-o știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de pe coline, în mare, în ținuturile libere, în tensiunea iubirii. Și la ea, la fericire, voiau ei să revină, întorcând la rest, cu dezgust, spatele. Cât despre sensul pe care putea să-l aibă acest exil și această dorință de revedere, Rieux nu știa nimic. Mergând mereu, înghesuit din toate părțile, interpelat, el ajungea pas cu pas pe străzi mai pustii și se gândea că nu este important ca aceste lucruri să aibă sau nu un sens, ci că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
amurgul care se sfârșea. Ca și cum evenimentul ar fi scuturat toropeala în care adormea cartierul, aceste străzi lăturalnice se umpleau din nou de zumzetul unei mulțimi în prada unei veselii fără margine, în pragul casei, Grand i-a spus doctorului la revedere. Se ducea să lucreze. Dar în clipa în care intra, i-a spus că-i scrisese lui Jeanne și că acum era mulțumit. Și apoi, își reîncepuse fraza: "Am suprimat, a spus el, toate adjectivele". Și cu un surâs șmecher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
perioadă de grație. Ca stare de sănătate fizică am certitudinea că stau chiar bine, dacă mă raportez la vârsta mea și la alții de vârste apropiate. Cu bucureștenii sosiți ieri luăm masa la prânz, masa nu de adio, ci de revedere peste un an. sunt stăpânit de un sentiment de ușoară tristețe, dar asta e situația... La ora 16, mașina bine încărcată pornește la drum lung spre București. Rămân ca de obicei în fața porții și urmăresc mașina cuprins de gânduri și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Mihai Bejinaru din Câmpulung-Moldovenesc, adresându-mi și o pagină privind scrisul și volumele primite din partea mea, cu aprecieri flatante, aproximativ asemănătoare făcute și de alți primitori ai volumelor mele. Mi-a trimis două cărți scrise de Domnia-Sa: „Din neuitatele revederi ale promoției 1943-1951 de la Școala Normală - Șendriceni și Liceul Militar - Adolescență (i)recuperabilă”. Am de citit în zilele următoare. Îi voi telefona cu mulțumiri, semnalând primirea darului de suflet ce mi-a trimis. Sâmbătă, 13 noiembrie în jurul orei 10 a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mi-ați trimis rodul muncii Dvs. de om al școlii și al scrisului. M-am aplecat cu dragoste și curiozitate asupra cărților ce ați binevoit a-mi trimite, un fel de schimb între noi în calitate de condeieri. Dacă prima „Din neuitatele revederi ale promoției 19431951” am savurat-o galopant, la următoarea mi-a trebuit timp și atenție pentru a-i parcurge conținutul. Mă voi explica imediat. Primul volum mi-a fost mai apropiat sufletește fiindcă cele înfățișate ca trăite intens de mata
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mi-a făcut domnul prof. Ioan Enache și căruia i-am oferit cu autografe speciale toate trei volumele, ne-am despărțit urmând ca el să meargă în Elveția unde domiciliază, iar eu rămas la locul meu să aștept o nouă revedere în august viitor. Pe 13 decembrie 2010 poșta mi-a adus un plic mare, cu un superb calendar de perete pe anul viitor, o felicitare specială și o scrisoare din 9 decembrie, căreia îi fac loc în cele ce urmează
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de azi ale României * știrile legate de vremea și de capriciile ei * ceremoniile mai mult sau mai puțin plăcute, legate de vreo aniversare sau de vreun deces al unui prieten sau al vreunui om de litere cunoscut * agitația, pregătirile și revederile cu Mariana * proiectele dvs. sau ale prietenilor (articole, recenzii, romane) * ceremoniile de lansare ale cărților dvs. sau ale prietenilor scriitori. Dar mai ales trăirile și simțirile dvs. referitoare la cele menționate mai sus, vă ridică la rangul de PERSONALITATE UNICĂ
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
făceau toată treaba, încercând cu disperare să-i spună lui Akiva Shapira: „Tocmai și-a pierdut ambii părinți. A luat-o puțin razna. Nu-l băgați în seamă“. Shapira se ridica și el în picioare, nu ca să îi spună la revedere lui Maggie, ci ca să-l îmbrățișeze pe Uri. Ar trebui să fii foarte mândru de părinții tăi, Uri. Dar acum lasă-i să se odihnească în pace. Renunță la asta. Viața ta e prețioasă, Uri. Ascultă-mi sfatul. Nu pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Afif, dându-și seama în momentul contactului că palma îi mustea de transpirație. — Te simți bine, profesore? Vrei un pahar cu apă? Guttman îl asigură că nu avea nimic, doar că trebuia să ajungă la următoarea întâlnire. Își luă la revedere și se îndreptă în viteză spre ieșire. În timp ce urca scările pieței, întorcându-se spre Poarta Jaffa, ținea mâna în buzunar, încleștată pe tăbliță. În cele din urmă, imediat ce ieși din shouk, dincolo de zidurile Vechiului Oraș, se opri să-și tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
femeie și i-ar cere acesteia să se dezbrace în apartamentul lui Maggie și apoi să dea iama în hainele ei, n-ar fi câtuși de puțin încântată. Edward. Nu vorbiseră de două zile. După câteva minute își luau la revedere, Orli prelungind îmbrățișarea sa cu Uri cu o secundă sau două mai mult decât era necesar. El și Maggie coborâră scările nu doar purtând haine noi, ci, după ce, la insistențele lui, abandonaseră tot ce ar fi putut conține un microfon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spuse nimic preț de jumătate de minut, după care vorbi din nou: — Voi scrie scrisoarea de demisie imediat, domnule. Și da, voi lăsa să se înțeleagă că a fost o operațiune scăpată de sub control, în întregime din inițiativa mea. La revedere, domnule președinte. Fără nici un alt cuvânt, Miller făcu un gest către bărbații înarmați. Cu armele încă ridicate, se retraseră încet pe scări în sus, departe de model, formând un fel de cordon de protecție pentru retragerea lui Miller. Câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îmbrățișare lungă și puternică, iar apoi timid, precum adolescenții în tabăra de vară, făcură schimb de adrese de e-mail. Nici unul din ei nu avea o adresă fizică de care să poată fi sigur. Când Maggie încercă să-și ia la revedere, Uri îi puse un deget pe buze. Nu la revedere, spuse el. L’hitraot. Înseamnă „Până când ne vom revedea “. Și ne vom revedea. Curând. Se sărutară și amândoi știură că promisiunea nu era în van. Acum un orologiu bătrân bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tabăra de vară, făcură schimb de adrese de e-mail. Nici unul din ei nu avea o adresă fizică de care să poată fi sigur. Când Maggie încercă să-și ia la revedere, Uri îi puse un deget pe buze. Nu la revedere, spuse el. L’hitraot. Înseamnă „Până când ne vom revedea “. Și ne vom revedea. Curând. Se sărutară și amândoi știură că promisiunea nu era în van. Acum un orologiu bătrân bătea ora zece în depărtare, fiind fără îndoială un dar din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-te mai bine și vorbește cu șeful de echipă din fabrică. Cum îl cheamă? Uite ce, semnează dumneata scrisorile, ca de obicei. Eu trebuie să plec. Domnul Levy deschise ușa. Nu pune puștii ăștia la munci prea grele, Gonzalez. La revedere, domnișoară Trixie. Soția mea a întrebat de dumneata. Domnișoara Trixie ședea jos pe podea, legându-și șiretul de la un pantof. — Domnișoară Trixie, strigă domnul Gonzalez. Domnul Levy vorbește cu dumneata. — Cine? mormăi domnișoara Trixie. Parcă spuneai că a murit. — Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aude de parcă vine potopu’ la mine-n casă! Cred că m-au lăsat balamalele. Sunt prea bătrână. M-am săturat de oamenii ăștia. Domnișoara Annie privi peste umărul domnului Levy. Mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă, domnule. La revedere. Intră în graba mare în casă și închise cu zgomot obloanele. Dispariția ei bruscă îl lăsă pe domnul Levy nelămurit, așa cum îi lăsase și biografia ciudată pe care i-o făcuse domnului Reilly. Ce cartier! Conacul lui Levy constituise întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
teamă că nu este posibil acest lucru. Pentru a fi corecți, voi da drumul la oferta mea în mod simultan pentru toate companiile pe care le-am ales ca și licitanți. Acum trebuie să plec, să pot începe licitația. La revedere și mult noroc, Domnule Rodriguez.” Tineretul Americii privește spre viitor Pentru a avea o idee despre cum ar putea să arate forța de muncă de mâine, firma pe care o conduc a inițiat un studiu la nivel național în 2002
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
miliarde de dolari, indiferent de părerea mea. Și păstrați toți acei bani, indiferent ce s-ar întâmpla. — Destul de brutal spus, dar deloc inexact, zise Rodriguez. Întâlnirea se încheie. Rodriguez și echipa lui le mulțumi pentru timpul acordat, își luară la revedere și ieșiră din cameră. Alex îi făcu semn cu capul tatălui ei și apoi îi urmă pe avocați afară. Frank Burnet îi văzu prin geam continuând să discute. — Nemernicii dracului, zise el. În ce lume trăim? — Exact la fel simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întrebare neplăcută. — Laboratorul de la spitalul dumneavoastră a găsit urme de așa ceva? — Da, dar sunt sigur că spitalul va spune laboratorului să se oprească din lucru, imediat ce renunțați la procesul împotriva lor. Să mă anunțați ce ați decis, doamnă Weller. La revedere. Închise și se uită la termometrul din camera de autopsie. Arăta 15 grade. Dar Marty transpira. — Mă întrebam când o să apari, spuse Marilee Hunter, în laboratorul de genetică. Nu părea prea fericită. Aș vrea să știu exact ce rol ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Deschide. — Îți faci rău degeaba, zise Rovak. Și n-o să-i fie bine nici lui. — Vreau doar să-i strâng mâna. Rovak oftă și descuie. Henry îl urmări. Codul era 01-05-04. Îi strânse mâna lui Dave și îi spuse la revedere. — Vii și mâine? întrebă Dave. — Curând, spuse Henry. Dave se întoarse cu spatele și nu se uită la Henry, când acesta ieși din cameră și închise ușa. — Știi ceva, trebuie să fii recunoscător că nu ești judecat și aruncat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
adnotările din dosarul acestuia. Printă tot dosarul. Se plimbă prin clădire, merse la baie de câteva ori, așa încât paznicii să se obișnuiască să-l vadă pe monitoare. Rovak plecă acasă la patru, oprindu-se în drum ca să-și ia la revedere. Veterinarii și paznicii se schimbau la șase. La cinci și jumătate după-amiaza, Henry se întoarse în sala de antrenament și se duse direct la ușa lui Dave. Descuie cușca. — Bună, mamă, spuse Dave. — Bună, Dave. Ți-ar plăcea să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
multiple. Nu ești deloc o persoană, râse Stan. A fost cumva o replică dintr-un film? Știa sigur că pasărea repeta, uneori, replici din filme. — Dave, spuse Gerard, pe un ton monoton. Conversația asta nu mai are nici un rost. La revedere. Oh, stai, pe asta o știu. E din Star Wars. — Legați-vă centurile de siguranță, va fi o noapte agitată. Era o voce de femeie. Stan se încruntă. — Un film cu avioane ... — L-au căutat aici, l-au căutat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
zise Gerard. Și apoi continuă, cu o voce diferită: Oh, asta e, știi alta mai bună? Dar acum adulții îl împingeau pe Jamie în față. Băiatul înțelese că nu mai putea rămâne și nu voia să facă o scenă. — La revedere, Gerard, spuse el. — La revedere, Jamie. Continuară să meargă. — Era amuzant, spuse Jamie. Da, dragul meu, era, zise Dolly, ținându-și cu fermitate mâna pe umărul lui. Intrând în grădină, Alex trecu mai întâi pe lângă zona piscinei. Era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu o voce diferită: Oh, asta e, știi alta mai bună? Dar acum adulții îl împingeau pe Jamie în față. Băiatul înțelese că nu mai putea rămâne și nu voia să facă o scenă. — La revedere, Gerard, spuse el. — La revedere, Jamie. Continuară să meargă. — Era amuzant, spuse Jamie. Da, dragul meu, era, zise Dolly, ținându-și cu fermitate mâna pe umărul lui. Intrând în grădină, Alex trecu mai întâi pe lângă zona piscinei. Era cea mai liniștită piscină pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cunoscut, Rose, zise tărăgănând vocalele cu un accent ușor, dar evident. Însă trebuie să plec... Lăsă repede jos ambele cutii cu boabe de năut, se uită la ceas, ridică coșul și plecă. Înainte să dispară, Rose Îl auzi murmurând „la revedere“ și după aceea, ca un ecou al propriilor cuvinte, din nou „la revedere“. Apoi dispăru. Pierzându-și astfel prietenul misterios, Rose și-a dat seama dintr-odată cât timp irosise În supermarket. A Înhățat câteva cutii de boabe de năut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]