2,703 matches
-
fi abandonat școala, simțindu-se constrâns de plictiseala orelor de atelier, a fost un gest semnificativ pentru direcția pe care avea să se înscrie artistul. Atitudinea sa venea dintr-o pornire interioară, a unei firi meditative și boeme, atrasă de reverie în mijlocul naturii. El era dintre aceia care se cufundau în peisaj, din dorința de a se desfăta într-o mare liniște și de a surprinde același loc în diferite ore ale zilei. Nemulțumire față de mijloacele clasice de a crea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
nu putea să o “supună” legilor nescrise ale profesiei lui și presimțea clar că nu o va cunoaște deplin niciodată...niciodată. O privea în cotinuare cum se uită atentă la foc, apoi și-a ațintit privirile în pământ, lasând-o în reverie. Era o liniște care le aparținea amândurora. -Curând va trebui să plec la Beirut pentru câteva zile cu probleme de serviciu.Ți-ar face plăcere să vii și tu cu mine? -Desigur, se bucură Lăură, privindu-l lung, ca și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Saturn și Îți strig: Împărate! Adică-Doamne de Împărate Adică-Împărate cu Primăvară Adică-Împărate cu Desprimăvărarea spune-mi ce fel de agrafa În părul dulce-amărui al prințesei CALIOPE ești? ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam Voi, peregrini cu mintea În reverii astrale Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am Și pentru-un chef sălbatec o mână de parale Mai amăgiți cu vorbe potrivnica năluca Magia altruista să spumege-n pahar Nu mă uitați prieteni Îndurerați de ducă Loviți-mi noaptea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vitalității și elanului de Întemeiere: „Puștiul geometric În clepsidra/ Fără vitralii/ Palimpsest./ În conul meu de ceas/ Timpul se vede greu/ Îndur depărtări/ Cu păduri nezidite/ Cu vorbe pierdute pe vânt/ În spirală căderii/ Și germinație/ Povestea mă apasă/ În reverie (...)” (,,Somn”). Drumului abrupt către neant (inclusiv al sensurilor) i se opune dificilul ,,salt al infinitului”, al ,,acrobatului eleuzin”, si poate că nimic nu capătă mai multă pregnanta În volumul Alinei Tăcu decât acest mod de a călători al eului În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și locuri devenite aproape mitice pentru ieșeni. De data aceasta portretul sau cu tuse inegale și-l pune În deschiderea cărții, ca un clinchet de pahare pline: ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam/ Voi, peregrini cu mintea În reverii astrale/ Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am/ Și pentr-un chef sălbatec o mână de parale”. Bătând la poarta cărții sale, deschizând-o larg și intrând, vom descoperi un Alexandru Tăcu de pe Valea Zeletinului, ținându-se de mână
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ale omului pot fi metamorfozate în dispoziții sociale altruiste, sub acțiunea benefică a mediului socio-cultural. Psihologul austriac a gândit chiar el extrapolarea principiilor psihanalizei în pedagogie, deoarece era convins că atunci când copilul devine irascibil, neatent sau recalcitrant, are insomnii sau reverii etc., tratamentul terapeutic prescris va trebui să combine influența analitică cu măsurile educative. Pe de altă parte, convins fiind că chiar de la vârsta de trei ani copilul poate fi dominat de instinct, pulsiuni potrivnice normelor de conviețuire socială, acțiunea educativă
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
însoțim în scurte plimbări. O singură dată s-a aventurat să ne acompanieze, pe mine și pe soția mea, la recentul, pe atunci, deschis muzeu în Montmartre în memoria lui Dali. Nu se mai sătura să privească, sedusă de fantasticele reverii ale pictorului. De vreo altă expediție asemănătoare n-am mai avut parte. La următoarea vizită, peste un an, cu greu a mai putut să ne conducă până în preajma stației de metrou. Obosea repede, apărea gâfâiala și se îndeseau senzațiile de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cauzalitate a tuturor evenimentelor relatate, este factor declanșator și legitimant al intrigii. Iată de ce, hermeneutica acestui text se constituie până la urmă în hermeneutica unui vis. Textul oferă de altfel, așa cum s-a putut vedea la momentul analizei, cadre specifice coșmarului, reveriei sau extazului în fața frumuseții. Visul este însă prezent peste tot, în fiecare capitol, nu ca un ideal de neatins, menit unei relații de contemplație cu sufletul omenesc, ci ca o realitate care provoacă la acțiune, la deplasare, la schimbarea stării
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de plecare analogiile dintre cele două realități acceptate și asimilate de literatură. Dar un sentiment al unității a existat permanent, nimeni nu-l contestă. Apelul rousseauist le retour à la nature a fost ca o revelație, după cum reflecțiile novalisiene sau reveriile eminesciene n-au rămas fără ecou. După Mircea Eliade, urcușul pe munte avea un vechi suport metafizic, ca o aspirație ascensională spre sublimul spirit. Dacă grandoarea mării e de nuanță spațială, grandoarea pădurii și a muntelui e de nuanță temporală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
el însuși ezită între a fi cel concret, pozitiv, veritabil sau cel din vis, fictiv, iluzoriu, himeric, labirintic. Drumurile se încrucișează indecis și eu însumi sunt îndoielnic, oscilant. Evanescența din această zonă de mijloc, unde-și dau întâlnire viața și reveria, cere mai multă lumină sau poate e mai bine să rămână așa? Explorarea catacombelor, beciurilor domnești, galeriilor subterane (câte au mai supraviețuit din vechiul oraș) ne-ar cere firul Ariadnei pentru a nimeri drumul de întoarcere. "Cu un fir într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cărbune al poluării de pe case și statui pune pe fugă visul frumos. Nemaifiind visul, nu mai este nici ideea. Scriitorul nu mai poate atunci explica ideile prin idei și nici lumina din vis. Culorile cetății nu mai sunt fidele și reveria suferă, pălește în sumbre și false imagini. Vin ploile de primăvară, doar ele spală culorile triste ale zidurilor, ale sufletelor. Tainica alchimie devine enigma pe care o presimțim, o căutăm, o asimilăm. Orașul și culorile sale ca într-o uriașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
elemente de utopie în cele mai evidente creații ideologice apare în lucrarea lui Ernst Bloch, The Principle of Hope, care a fost tradusă în engleză în 1986 (vezi Kellner, 1994 b). Bloch oferă o examinare sistematică a modului în care reveriile, cultura populară, marea literatură, utopiile sociale și politice, religia și filosofia adesea catalogate de critica ideologică marxistă ca ideologie conțin elemente de emancipare care proiectează viziunea unei vieți mai bune și care pun astfel sub semnul întrebării organizarea și structura
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Atenția meticuloasă (să fii atent la ce se întâmplă în jurul tău și în tine); 8. Concentrarea (să-ți folosești mintea pe deplin în tot ceea ce faci). Dincolo de istorie, legendă și mit, există Japonia vie. O țară a miracolului plină de reverie, înălțare și foc interior, pe care o percep altfel de fiecare dată. „Kanamara Matsuri” - Fertility Festival. Anual, în prima duminică din luna aprilie, se sărbătorește Festivalul Fertilității care se desfășoară timp de trei zile. Mă întreb: Oare Călușul românesc este
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cu rasele din stofă fină și cu crucile de aur bătute cu pietre prețioase. Dar toate Încercările de a-l goni pe ciudatul necunoscut se izbiră de rezistența celor doi prinți. Mai ales Conrad, fire pragmatică, prea puțin Înclinat spre reverii mistice și adesea absent de la liturghie, Îl vizita cu regularitate. Bătrânul morocănos Îl primea cu simpatie și afecțiune părintească, fără a arăta Însă vreo urmă de respect pentru rangul Înalt al tânărului. Nu o dată, cei din suita lui și-au
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
obicei, chipul lui nu trăda nici o emoție. Întrucât poruncise să nu fie deranjat, Haro cel credincios puse un soldat cu halebarda la ușă, ca s-o păzească aidoma unui arhanghel la poarta raiului. Curtenii erau obișnuiți cu aceste momente de reverie și până și măritul stăpân Bertold le respecta. Când i se spunea că domnul Conrad se retrăsese să mediteze, Bertold zâmbea, dădea din umeri, și-și vedea de alte treburi. Tânărul duce se plimba agale prin odaia mare, privind din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pietricică scoasă din crăpătura zidului. Apoi Începu să uite dacă trăsese linia sau nu. În disperarea ei, Își spuse că oricum nu mai avea nici o importanță și că nu-i mai rămăsese decât să aștepte moartea... Dar Într-una din reverii, Bodo Îi apăru atât de real și de clar În fața ochilor, Încât nu mai știu dacă visase sau Îl văzuse aievea. Se făcea că se deschisese ușa și În locul slujitorului cu fața Împietrită apăruse un bărbat Înalt, zvelt, care cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cunosc, nimeni și nimic nu le poate sta În cale. Mă vor elibera, sunt sigură.“ Nu vru să se gândească la tatăl ei. știa că Bertold n-ar fi Încuviințat nicicând legătura ei cu un fiu de negustor... Își continuă reveriile, depănându-și În minte, pentru a câta oară, puținele clipe pe care le petrecuse cu Bodo, numai ei doi, cuvintele, gesturile, privirile lui pline de adorație... și fu aproape fericită. Retrăia acea după-amiază minunată, când Bodo Îi mărturisise dragostea lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zice un poet ardelean. Așa o fi. Noi credeam însă că seceta dura de o veșnicie, întrucât, de la instalarea ei, numărul de locuitori pe kilometru pătrat scăzuse alarmant: bolnavii, copiii și bătrânii erau sufletele cele mai căutate de îngerii morții. Reveria mea a fost întreruptă brutal de chemarea răgușită a bunicii: Măi țâcî, ian vin' oleacî pân' la mini! M-am conformat rapid ordinului, prezentându-mă urgent în fața ei. Ie țâni tu aista. M-am supus mașinal, mi-era teamă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mulțumesc foarte mult, ce mai faceți? Nu ne-am mai văzut de multă vreme. Fac prea multe. Îmi propun mereu să-mi simplific viața, să o eliberez din programări, planuri, proiecte, interviuri, pentru că să rămână mai mult spațiu liber pentru reverie și meditație, pentru scris și citit. Din păcate, nu prea reușesc. Am sentimentul că sunt într-un mixer care se învârte din ce în ce mai repede și amenință să se oprească prin explozie. A.B. Ne apropiem de sfârșitul anului 2011, ați avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
firește, în volumele care au urmat. În avalanșa de prozaisme agresive, versurile Dumneavoastră se remarcau, atunci, ca și acum, printr-un romantism sobru, cultivat atent, cu grijă față de noutatea imagisticii. Vulnerabilii "Maci în noiembrie" trebuie protejați măcar pentru a întreține reveria anti-postmodernă. Vă apărați prin vers, dar și prin studierea atentă a actualității. Dovadă cele două volume de interviuri. A.B.Am făcut această introducere de aducere aminte, pentru că e atât de plăcut să îți deschizi sufletul în fața celuilalt și să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fi convins să-și schimbe obiectul atenției. După această binefăcătoare baie de picioare, mi-am așezat sacul de dormit pe pământul reavăn și mam întins cât sunt de lung, mi-am afundat nasul în iarba primăvăratică, crudă și molipsitoare la reverii și m-am lăsat mângâiat de razele soarelui ce coborau suav pe fața și trupul meu. Ce mi-aș fi putut dori mai mult? Natura mă îmbrățișa sub toate formele, îmi accepta imperfecțiunile și-mi alina atât suferințele trupești... cât
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a apus / deși eu dintr-o țară în alta trec / nu mă mai mișc / ci doar calota craniană / luminează brusc dea lungul fâșiei...” În paginile de „teorie, critică și istorie literară semnează: Ștefan Hoștiuc, „Gaston Bachelard: între instinctul imaginii și reveria anagogică II”; Lora Bostan, Brândușa Grigorco „Proza bucovineană din secolul al XIX-lea , începutul secolului XX”. La „Colaborări din celălalt veac” - Mihai Teliman cu „Ce sufăr redactorii”, iar la poezie Marcel Mureșanu cu mai multe titluri care interesează. Urmează „Aniversări
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
îi și dedică lucrarea sa Indogermanisches Bekenntnis (1942)1. O mostră a implicării sale multiple în diseminarea și cimentarea ideologiei național-socialiste în mediile studiilor universitare de istorie a religiilor (Religionswissenschaft) și orientalistică este proiectul-mamut, născut în primăvara anului 1937 din reveriile „silvice” ale lui Göring și transplantat în universități sub forma unui program de cercetare cu tema Wald und Baum in der arisch-germanischen Geistesund Kulturgeschichte. Wüst orchestra punerea în aplicare a acestei tematici, divizate în alte 42 de subteme pe care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
URSS), al "tătucului", al infailibilității științei sovietice, al fericirii aduse de comunism etc., etc. Toată ploaia de minciuni mitizate a creat aproape o dependență, un narcotic, o orbire care opaciza realitatea brutală și meschină. Realitatea se transformă în vis și reveria ia locul realității. Asistăm la impunerea comunismului demiurgiei; dacă ceva nu exista, pentru că era necesar cauzei, trebuia inventat tehnică în care ideologii comuniști erau supraspecializați. Cum aminteam mai sus, literatura și creatorii ei au fost intens utilizați întru fabricarea noilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a dus spre casă, gândind să se odihnească în noaptea aceea și apoi să fugă la Brăila. — Aha, domnișorule Cristian, te-am găsit ! îl întrerupe un domn elegant, scund, a cărui voce l-a făcut pe Cristi să tresară din reveriile lui, chiar pe holul căminului. — Doamne, Sachi, ce cauți aici ? M-ai speriat de moarte ! — Asta ar trebui eu să te întreb pe tine, mon cher ! Ce cauți dumneata aici ? A ? Toată lumea te-așteaptă la Răcaru, la repetiții. Ionel ți-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]