KorAP: Find »[drukola/base=rimă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...135 >

3,363 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

își luă geanta de pe scaunul de lîngă ea și zise: — Plec. Așteaptă puțin, vin și eu o opri Lanark. Se strecură pe lîngă masă să-și ia haina și se îmbrăcă. Ceilalți îi spuseră la reverede și, în vreme ce el și Rima ieșeau pe ușă, Frankie le strigă: — Distracție plăcută! CAPITOLUL 2. Zori și camere în afară de fata de la casă, foaierul era gol. Prin ușile de sticlă, Lanark văzu cum se reflecta lumina felinarelor în strada plouată. Uneori vîntul izbea ușile mai cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
fata de la casă, foaierul era gol. Prin ușile de sticlă, Lanark văzu cum se reflecta lumina felinarelor în strada plouată. Uneori vîntul izbea ușile mai cu forță, astfel încît se balansau spre interior, lăsînd să intre cîte o rafală șuierătoare. Rima scoase o pelerină din plastic din poșetă. O ajută să se îmbrace, și-i zise: — De unde iei tramvaiul? — Din intersecție. — Bine. Și eu. Afară se luptară cu vîntul. O luă de mînă și se sili să meargă suficient de repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
de mînă și se sili să meargă suficient de repede încît să simtă că o trage după el. Intersecția nu era departe, iar stația de tramvai era în buza unui gang. Rîzînd întretăiat, intrară și se adăpostiră de vînt. Părul Rimei se desfăcuse din agrafe și fața ei liniștită, cu ochi mari, îl privea printre două șuvițe umede. Și-l dădu pe spate cu degetele, strîmbîndu-se. — O pacoste. spuse. — îmi place cum îți stă părul acum. Tăcură o vreme, față în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în față, sprijinindu-se de ziduri și uitîndu-se pe stradă. în cele din urmă, Lanark își drese glasul. — Tipa aia, Frankie, este o cutră. Rima zîmbi. S-a purtat foarte urît cu Toal, zise el. — Știi, era cam încordată, observă Rima. — De ce? Are aceleași sentimente față de Sludden ca și Nan. Ori de cîte ori Sludden și Gay pleacă împreună, Nan plînge și Frankie se ia de lume. Sludden zice că Nan are un eu negativ, iar Frankie unul pozitiv, de-asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
în coama unui deal nu prea abrupt, fiecare se profila pe o străvezime perlată. Aproape tot cerul era negru, căci străvezimea nu se întindea dincolo de acoperișurile caselor, așa că părea să înceapă două zile mici, cîte una la capătul fiecărei străzi. Rima repetă: — La ce să mă uit? — Nu vezi? Nu vezi... care-i cuvîntul? Odată era un cuvînt anume pentru asta... Rima se uită în direcția degetului său arătător și zise cu răceală: — Te referi la lumina de pe cer? — Zori. Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
nu se întindea dincolo de acoperișurile caselor, așa că părea să înceapă două zile mici, cîte una la capătul fiecărei străzi. Rima repetă: — La ce să mă uit? — Nu vezi? Nu vezi... care-i cuvîntul? Odată era un cuvînt anume pentru asta... Rima se uită în direcția degetului său arătător și zise cu răceală: — Te referi la lumina de pe cer? — Zori. Așa se numea odată. Zori. — Nu ți se pare că-i un cuvînt prea sentimental? Deja pălește. Vîntul se potolise. Lanark păși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Deja pălește. Vîntul se potolise. Lanark păși pe trotuar și se aplecă înainte uitîndu-se fix pe fiecare stradă pe rînd, de parcă ar fi dorit să sară pînă la capătul uneia dintre ele, dar nu se putea decide pe care. Indiferența Rimei în fața stării lui de euforie îl făcuse să uite de ea o clipă. — Nu știam că te interesează atît de mult astfel de lucruri, zise ea cu o undă de neplăcere, apoi, după o scurtă pauză, adăugă: Perfect, uite-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Perfect, uite-mi tramvaiul. Trecu pe lîngă el și ajunse pe drum. Un tramvai aproape gol, arătînd ca o relicvă, veni gemînd pe șine și se opri între Lanark și priveliște. L-ar fi dus la casa în care locuia. Rima se urcă. Făcu un pas s-o urmeze, apoi ezită și spuse: — Știi ce, o să ne mai vedem, nu-i așa? Cînd tramvaiul porni, Rima își flutură mîna cu nonșalanță de pe platformă. O văzu cum își găsește un loc sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se opri între Lanark și priveliște. L-ar fi dus la casa în care locuia. Rima se urcă. Făcu un pas s-o urmeze, apoi ezită și spuse: — Știi ce, o să ne mai vedem, nu-i așa? Cînd tramvaiul porni, Rima își flutură mîna cu nonșalanță de pe platformă. O văzu cum își găsește un loc sus, sperînd că se va întoarce și-i va face din nou cu mîna. Asta nu se întîmplă. Lanark privi de-a lungul celor două străzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
prefăcîndu-se că urmărește cerul, dar dorindu-și să stea la căldură și să discute cu o femeie senzuală și bine-îmbrăcată. „Recunoaște!“ își zise el, „te uitai la cer pentru că erai prea laș să cunoști alți oameni“. Și-o aminti pe Rima, care stătea alături de cei din grup, dar părea că se distanțează de ei. „Ar trebui să încerc s-o cunosc“, se gîndi el. „Ah, de ce au apărut zorii ăia afurisiți tocmai cînd aș fi putut aranja s-o duc acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
părea că se distanțează de ei. „Ar trebui să încerc s-o cunosc“, se gîndi el. „Ah, de ce au apărut zorii ăia afurisiți tocmai cînd aș fi putut aranja s-o duc acasă?“ Se gîndi la Sludden. La fel ca Rima, Sludden părea că se distanțează de emoțiile din jurul lui. Deși era iubit de trei femei, îi era credincios uneia, și Lanark își zise că asta era ceva deosebit. Mai mult, Sludden avea propriile sale idei despre viață și îi sugerase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Se petrecu pe dos. Fereastra dădea spre un cartier cu locuințe goale, dar el nu vedea nimic în afară de conturul întunecat al feței sale și răsfrîngerea nedeslușită a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și unele fantezii sexuale legate de Rima. Se duse brusc la garderob și deschise unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o împături în dreptunghiuri îngrijite și, rupînd-o atent de-a lungul marginilor, făcu un teanc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
picioare și urechile îi înghețaseră și îl dureau, dar după ce urcă treptele cinematografului, mulțimea din Elite i se păru extraordinar de caldă și de primitoare. Sludden și Gay, McPake și Frankie, Toal și Nan stăteau în colțul lor obișnuit, iar Rima citea o revistă de modă. Rima îl salută din cap și își continuă lectura, dar ceilalți părură surprinși și-l luară la rost: „Unde-ai fost?“ „Ce ai făcut?“ „Credeam c-ai dispărut.“ Lanark lăsă manuscrisul să cadă pe masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îl dureau, dar după ce urcă treptele cinematografului, mulțimea din Elite i se păru extraordinar de caldă și de primitoare. Sludden și Gay, McPake și Frankie, Toal și Nan stăteau în colțul lor obișnuit, iar Rima citea o revistă de modă. Rima îl salută din cap și își continuă lectura, dar ceilalți părură surprinși și-l luară la rost: „Unde-ai fost?“ „Ce ai făcut?“ „Credeam c-ai dispărut.“ Lanark lăsă manuscrisul să cadă pe masă lîngă Sludden, care ridică o sprînceană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Ce ai făcut?“ „Credeam c-ai dispărut.“ Lanark lăsă manuscrisul să cadă pe masă lîngă Sludden, care ridică o sprînceană și-l întrebă ce era. — O chestie pe care-am scris-o. Ți-am urmat sfatul. Nu era loc lîngă Rima, așa că Lanark se strecură pe canapea, între Sludden și Frankie. Sludden citi două pagini, răsfoi restul, apoi îi dădu manuscrisul înapoi spunîndu-i: — E tern. Probabil că te exprimi mai natural ca pictor. Adică, e bine că ai încercat să faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
cu un braț pe Gay și cu celălalt pe Frankie. Frankie i se opuse arțăgoasă, pînă cînd îi spuse: Am nevoie de voi amîndouă, fetelor. Gerul ăsta mă dă gata. Toal și Nan erau îmbrățișați pe bancheta din spate, dar Rima stătea atît de țeapănă, că Lanark îcare se așezase lîngă ea) își încrucișă brațele pe piept și-și încleștă dinții să nu mai clănțăne. încetul cu încetul, radiatorul încălzi aerul la o temperatură mai confortabilă. Camionul era aproape singur pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
lamé argintiu. — Tu ești, Sludden, zise el. Lăsați-vă hainele aici. Pe pereții încăperii erau tablouri cu rame aurite, înfățișînd fructe și homari. în mijloc era o masă ovală, aproape plină de paltoane și fulare. în timp ce Lanark o ajuta pe Rima să se dezbrace, Gloopy îl privi rînjind și spuse: — Salut, salut! Deci ai sosit pînă la urmă. Ai fi ajuns aici mai curînd, dacă ai fi venit cu mine. Asta e pensiunea ta? — Nu e a mea, nu e proprietatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
încăpere aglomerată unde cuplurile dansau pe muzică de jazz. Oamenii erau din categoria celor care frecventau cafeneaua Elite, deși fetele erau îmbrăcate mult mai exotic, iar Lanark observă cîțiva vîrstnici în costume de culoare închisă, de afaceriști. O luă pe Rima de mînă și o conduse pe ring. Nu-și amintea să-i fi plăcut muzica înainte, dar ritmul îl însuflețea și corpul i se mișca în voie. Nu-și lua ochii de la Rima, care se mișca întretăiat, dar grațios. Părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
culoare închisă, de afaceriști. O luă pe Rima de mînă și o conduse pe ring. Nu-și amintea să-i fi plăcut muzica înainte, dar ritmul îl însuflețea și corpul i se mișca în voie. Nu-și lua ochii de la Rima, care se mișca întretăiat, dar grațios. Părul negru îi curgea liber pe umeri și zîmbea absentă. Discul se termină și rămaseră fiecare cu brațul petrecut în jurul taliei celuilalt. Mai încercăm o dată? o întrebă Lanark. — Da, de ce nu? Brusc făcu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Se întoarse spre unul dintre cei care priveau îera McPake) și-i zise: Luați-mă de lîngă nenorocitul ăsta. Cei doi începură să danseze, McPake făcîndu-i cu ochiul lui Lanark cînd trecură pe lîngă el. Acesta o căută disperat pe Rima, apoi își făcu loc spre ușă, ieși și închise ușa în urma lui. Holul era gol și nu se auzea nici un sunet. în plus, mai era și frig acolo. Lanark se plimbă în sus și-n jos întrebîndu-se ce e de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
se plimbă în sus și-n jos întrebîndu-se ce e de făcut. Nu-și imagina de ce-i trîntise cuvintele alea blondinei, dar ar fi făcut orice să-i evite pe cei care se aflaseră în încăpere în clipa aceea, cu excepția Rimei. Totuși, nu dorea să plece. îl mînca în cot și se întrebă dacă nu s-ar mai răcori, dacă l-ar spăla. Cu siguranță că era o baie în casa aceea, o baie cu gresie și prosoape curate pe suporturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
și o fustă... Am uitat culoarea. — Neagră. — întocmai. Știi pe unde e? — Nu. Lordul se holbă la el o vreme, apoi se depărtă spunînd apăsat: — Oricum, nu contează. Nu contează. Lanark plecă în grabă trîntind ușa în urma lui. CAPITOLUL 5. Rima Afară era ceață. Lumina de la ferestre o satura în asemenea măsură încît conacul părea învăluit într-un cocon de lumină lăptoasă, dar dincolo de acesta, Lanark mergea într-un întuneric total, dibuind găsea drumul pe alee după scîrțîitul felinarului pietrișului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
urma. îl trecură fiorii. Se lipi de un gard viu și așteptă. Pașii străini șovăiră, apoi își continuară cu hotărîre drumul. în obscuritatea înnourată a ceții, apăru o umbră care degaja o densitate neverosimilă de negru, apoi silueta zveltă a Rimei trecu pe lîngă el, aruncîndu-i doar o privire scurtă. El alergă după ea și o strigă bucuros: Rima! Eu sînt! — Așa, deci. Te căuta Provost Dodd. — Cine-i Provost Dodd? întrebarea fusese formulată ca și cum ar fi pus mai degrabă capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
El i se alătură, gîndindu-se cum îi văzuse pe prietenii ei în dormitor. Amintirea nu-l mai oripila. Se amesteca, de fapt, cu vorbele pe care i le adresase blondei, cu dispariția lui Gloopy și cu ceața, o învăluia pe Rima într-un iz de potențialitate sexuală malignă și incitantă. — Ți-a plăcut petrecerea? o întrebă el dintr-odată. — Nu. — Ce-ai făcut? Dacă vrei neapărat să știi, am stat aproape tot timpul în baie cu Gay. Se simțea foarte rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
îl întrebă Rima. Tremuri. — Și tu. Te-aș invita la o cafea, dar nu știu unde ne aflăm. — Mai bine vino cu mine. Locuiesc în apropiere și am furat o sticlă de coniac de la petrecere. — N-ar fi trebuit să faci așa ceva. Rima își smulse brusc mîna și-i zise: — Tu, tu ești o murătură nesărată și searbădă! Lanark se simți ofensat. — Rima, spuse el, nu sînt inteligent și nici imaginație nu am. Trăiesc doar după cîteva reguli simple. Poate că ele enervează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]