4,067 matches
-
tiraj mai bun decât Express, nu uitați. — Dar cât timp îl vom mai avea odată ce lansează ziarul gratuit? Știa că tot Mike va avea ceva de comentat. Era mai bine să stea de vorbă cu el, să vadă ce îl roade. Și o ultimă veste bună. Am fost nominalizați la titlul de cel mai bun ziar regional. Un murmur de încântare umplu încăperea, iar Fran hotărî să nu le strice bucuria cu știrea că celălalt candidat la titlu era Woodbury Express
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e în siguranță. Fran se lăsă pe pernă, nevenindu-i să creadă cât de în largul ei se simțea cu nimeni altcineva decât cu Jack. Aștepta ca rușinea să i se așeze sumbru pe umăr și să înceapă s-o roadă pentru că se comportase atât de scandalos, dar tot ce simțea era o fericire amețitoare, compromițătoare. Apoi buzele lui îi sărutară sânul, sfârcul trandafiriu se întări sub atingerea limbii lui, iar degetul lui îi exploră cu delicatețe regiunea umedă, străjuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lor. Când Ben alesese să rămână cu tatăl lui, refuzaseră pur și simplu să-și mai vadă propriul nepot. Lucru pentru care Jack n-avea să-i ierte în veci. Hai, drăguțule, spune-i lui bătrânului tău tată ce te roade. Ți-e dor de mama? Te iubește, să știi. Ben clătină din cap. — De fapt e vorba de Ralph. Doamna Tyler ne-a spus că e la Tawny Beeches, așa că eu și Rover am încercat să mergem să-l vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu el. Țineam o bucată de sfoară pe care se cățăra. De atunci n-am mai omorât nici un gândac. Cei care mureau în celula mea mureau de bătrânețe. Am primit o agendă cu coperți de piele și gândacii i-au ros colțurile și i-au ciuruit paginile. Întrucât împărțeam aceeași celulă, mă distram la gândul că, cel puțin, aveam colegi gândaci spirituali. Față de celelalte insecte nu aveam aceeași simpatie. Omorârea muștelor era un joc. Mi-am propus să omor 100 pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cântă, Parcă bine ne cuvântă Și credința ne-o sporește. Pare o comoară sfântă, Care în adâncuri zace, Iar când floarea își desface, Cerul bine îl cuvântă. De atâta mers pe jos, S-au tot spart și s-au tot ros. Un pârâu ca toate cele, Nici prea mic și nici prea mare: Curge fără încetare Printre mii de pietricele; Apa lui este curată Și-are numele de fată. Vă spun una și mai lată: Mai există și un sat, Mai
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
răsturnată într-un banal cotidian „dezvrăjit”; mult mai hedonist, poemul lui Tzara conține un îndemn persuasiv la atitudini „scandaloase”... Există și alte asemenea anticipări ale frondei dadaiste: „Sînt plictisit sînt arătura de toamnă la țară/ Și literatura e viermele ce roade drumul subteran/ Prin care o să curgă apa ca să dea roade la vară” („Poemă mondenă“). Și, tot aici, șarjarea ironică a literaturii și convențiilor provincial-patriarhale, inclusiv a stereotipului sămănătorist („provincie sănătoasă/metropolă coruptă, loc al pierzaniei”): „Fotografie prăfuită pe pian și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
auditori de față”. Ar fi de reținut aici continuitatea - pe linia promovării latinității - între relațiile poetice ale lui Vasile Alecsandri cu bardul provensal Frederic Mistral și rolul lui Marinetti de „ambasador” al literaturii țărilor latine (în particular, al literaturii române)... Rod al unei vizite întreprinse de Marinetti „pe teren” împreună cu un grup de avangardiști autohtoni, flamboaiantul text a apărut în antologia I poeti del futurismo 1909-1940, Scelta e apparato critico di Glauco Viazzi, Longanesi, Milano, 1978, sub titlul „Sonda di Moreni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
categorial, prezentat în manieră „urmuziană”... După o pîndă prelungită, consumată în epuizante strategii de urmărire a funcționarului, „artistul” detracat reușește să-i fure banii, dar cade pradă spaimei de a nu fi prins: destabilizarea psihică survine gradat, complexul de vinovăție roade ca un car, haosul interior irumpe în conștiință. Toate eforturile eroului de a relua contactul cu lumea exterioară (prin scris, prin amorul cu o tîrfă sordidă ș.a.) nu fac decît să îi amplifice deriva, colorînd-o strident și grotesc. În pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apare prima «epopee a mulțimei» de Kassák. Acum se modifică și poezia fiindcă poeții sînt seismografii timpului. O perioadă nouă, o fundare nouă, o limbă nouă se naște cu constructivismul colectiv. Prima antologie a grupării Ma era omul cercetător și ros de neliniște. A doua apărută acum de curînd e imaginea omului nou care s’a găsit. Astăzi mișcarea modernilor din Viena, ai cărei colaboratori sînt L. Kassák, Dery Tibor, Nadas J., Reiter R., Tamás Aladár și Moholy-Naghy, a devenit printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la el în cabină și l-a servit cu prune murate, plante de mare și prăjiturele japoneze. De hublou atârna o pânză albă, lungă, cu șnururi la capete. Proaspăt spălată, fusese agățată acolo la uscat. — Ce este aceea? întrebă Gaston, ros de o curiozitate nesățioasă pentru tot ce era japonez. Tânărul marinar, jenat să-i spună adevărul, dar trebuind totuși să-i dea o explicație, se bâlbâi: — A, acela... e un șervet japonez. De fapt era o oarecare asemănare între un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Poate mai bine-ar fi să sufle-n steaua de la poartă, s-o stingă. Ea singură-i de vină că sosesc atâția trași-împinși din patru vânturi, cu nechez de soartă. De-aceeași prea senină părere e și asinul bătrân, ce roade-n petice condurii găsiți prin paie și prin fân. Maria n-avu timpul pîn-acum nici măcar să-și vază pruncul de-atîta solie din atâta drum. S-apleacă peste iesle și peste lumină Maria. De dragoste-i țâșnește laptele în sâni, și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cerești. Mă duc între ei să vestesc: Tăiați-vă mieii pe cruce În amintirea jertfei ce se va face. Ridicați-vă de lângă foc În cojoace cu flăcări de lână. Luați făclia ce-am aprins-o în steaua coborâtă deasupra ieslelor roase de boi și dați-o mai departe din mână în mână. În curând fiul omului va căuta un loc unde să-și culce capul, răzimîndu-și-l ca și voi de pietre ori de câni adormiți. În curând rănile purtate prin văile
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-l stimulez vorbind cu el toată ziua, de regulă despre tîmpenii. Odată, Dan m-a surprins Întrebîndu-l pe fiul nostru dacă să port pantalonii negri sau pe cei maro. În acel moment, Tom stătea pe patul nostru, sprijinit de perne, rozînd fără pic de milă dintr-un colăcel de cauciuc pentru bebelușii cărora le dau dinții, deși mi-a aruncat o privire În clipa În care am ridicat pantalonii ca să-i vadă. — Ăăă, face Dan din prag, iar eu sar cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
posibilitatea de a lucra mai departe, de a scrie niște cărți noi. Era mai bine să mă las ars? Împreună cu viața, mi-am apărat șansa de a-mi duce opera până la capăt. Eu cred că n-am greșit. ― Nu te roade niciodată o îndoială? ― În privința asta, nu. Adu-ți aminte ce se povestește despre felul cum își începea lecțiile Marsilio Ficino. ― În loc de "Preaiubiți frați întru Christos" se adresa cu "Preaiubiți frați întru Platon." ― Eu aș zice acum "Preaiubiți frați întru viață
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
hotărât să mă autodenunț. Pe drum, însă, mă paraliza frica . Îmi ziceam că n-o puteau reține la nesfârșit, văzând că n-o interesau porcăriile alea. Nu-mi imaginam că... Dar, firește, asta nu mă dezvinovățește... Odată m-am dus, ros de remușcări, chiar seara. Închipuindu-și că venisem pentru treburile mele, portarul mi-a comunicat că biblioteca era încuiată, nu mai era nimeni acolo. Am zis, ca un laș, "bine" și m-am întors acasă... Dimineața, am auzit că Julia
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
noștri nu m-ar fi trezit, strigând de mama focului către mulțimea care se strânsese buluc: - Faceți loc solilor lui Faroald, comandantul acestor pământuri. Concordia, în vremea despre care povestesc, era un oraș și nu prea. Zidurile de întărire erau roase și sparte, pline de găuri în care creșteau arbuști și iarbă. Nimeni nu se-ngrijise să le curețe și să le repare după marea inundație. Ploile, soarele și gerul crăpaseră cărămizile, fărâmițându-le cam peste tot; ziua erau luate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al bunului-gust, încât mi s-a părut că sunt pentru Brescia ceea ce a fost Petronius pentru Roma. Rotari și Gaila erau îndrăgiți de supuși, și eu mă bucuram de seninătatea căminului lor. Toți trei însă aveam o mâhnire care ne rodea pe dinăuntru, cu toate că nici unul dintre noi nu-și deschidea inima. În Rotari mocnea, asemenea unui foc nicicând stins, dorința de a se răzbuna pe Oderzo; dădea de înțeles regelui, dar Arioald era preocupat în primul rând ca ducii să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se știe unde, înainta ca într-un fel de marș, și patru dintre ei duceau un scaun pe care e purtat papa. Ne-am dat într-o parte și, în timp ce treceau pe lângă noi, am observat că era o veche și roasă de molii lectică de stejar, decorată cu dungi de fildeș sculptat. Papa Onoriu ne aștepta înconjurat de cardinali și de episcopi în odăjdii somptuoase. Nu era bătrân, cum mi-l închipuiam, cred să fi avut cam cincizeci de ani sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până și unul de teapa lui Andras ar putea să țină cu adevărat la cineva, fie și numai în numele ereziilor sale. Am băgat în teacă scramasaxul și m-am rezemat cu coatele de altar, jucându-mă cu copacul. Ceea ce mă rodea pe dinăuntru era faptul că el îmi știa deja răspunsul. L-am rostit cu greu, ca și cum aș fi scuipat. - Ai cuvântul meu. Băiatul, viitorul apărător al aberațiilor tale, se va urca în barca aceea. A oftat din adâncuri, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Lângă ușă e o plantă cu frunzele prăfuite. Pământul din vas s-a uscat, În bulgări tari ca betonul: planta moare de sete. Agentul principal sună pe interior, la 27. Privește, chiorându-se, plăcuța de alamă: literele BUONOCORE sunt șterse, roase de patina timpului. — Ce facem? Ăsta nu răspunde, murmură agentul simplu. Din apartamentul 27 se aud voci - ca un bâzâit nedefinit. Cine-i Înăuntru? Mai demult, aici locuiau toți, a spus vecinul - copiii făceau o gălăgie infernală, mergeau cu patinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
geamăt de ușurare, dar se ridică grăbit, iar corpurile lor dezlipindu-se, scoaseră un sunet neplăcut, ca o bășină. Maja nu spuse nimic, respirația ei nu se schimbase deloc, nu simțise nimic, asta era evident - de mult timp părea să o roadă ceva pe dinăuntru, În pat e tristă, iar când vine el Îl privește ca și cum l-ar urî, probabil că trecerea În cel de-al treizecilea an e gândul care o deranjează. Pentru o femeie e un moment delicat, pentru bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avem bani - ta-ta-tati nu plătește pensia alimentară. Camilla se Întrebă ce-o fi aia pensie alimentară. Astăzi, cu Kevin, Învățase deja o mulțime de cuvinte noi: anticoncepționale, glandă perineală, Beretta și pensie alimentară. De la ceilalți colegi nu Învăța nimic. O rodea curiozitatea să afle ce Însemnau acele cuvinte. Mai ales: anticoncepțional - avea o sonoritate incitantă. An-ti-con-cep-ți-o-nal, anticoncepțional. La ce folosește? Kevin spune că mama lui Își ține anticoncepționalele În poșetă. — Ce idee ți-a venit, râse Maja Înduioșată, ce idee! nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi rămăseseră urme de la arsura fitilului. Nu, am auzit-o pe bu-bunica atunci când Îi spunea unchiului Fausto, se bâlbâi Încercând să respingă asaltul doamnei Fioravanti. Bu-bunica e supărată pe mama că ta-tati nu ne dă nici o liră măcar, nu-l roade co-conștiința, iar copiii costă, și bunica Își consumă toată pensia. Bu-bu-bunica Își scoate pensia de la poștă și nu spune niciodată ziua, de f-frică să nu-i ceară mama babani cu Împrumut. Dar mama ta nu lucrează? se informă Maja, iritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Fioravanti. A spus că ești liberă. Nu, repetă Emma. Nu vreau. Se repezi la telefon și formă numărul de celular al Valentinei. — Da’ mulțumește-i lui Dumnezeu că și-a adus aminte de copii, bodogăni Olimpia. Pe ăla nu-l roade conștiința pentru nimic În lume, Îs doi ani de când copiii ăștia parc-ar fi orfani, dacă și asta-i familie... Nu răspunde, spuse Emma uimită. Valentina nu-și Închidea niciodată telefonul, butona mereu SMS-uri, sonerii și Dumnezeu mai știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prin anii ’70, după ce aflase că victimele sale păreau intoxicate. Totul începuse cu un milițian în care Zogru stătuse 40 de zile, așteptându-l să moară. Era un ins crud și nici una dintre încercările pedagogice ale lui Zogru nu dăduse roade. Așa că se hotărâse să-l ucidă. Dar cineva a avut ideea să-i facă autopsia, care a dovedit că omul părea otrăvit, posibil cu ciuperci ori cu o substanță necunoscută. Apoi, Zogru a făcut analize pentru gazdele sale în diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]