521,664 matches
-
central europene și mediteraneene, un continuu dialog între culturi și spiritualități, de pe urma căruia toată lumea are de câștigat. Cititorul cărților care compun această sinteză are șansa să pună într-o altă lumină literatura, specificul, evoluția și, în ultimă instanță, bogăția literaturii române în context european.
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
și ambiția lor n-au nici o valoare. Așa încât, între rușinea de a fi considerați subalternii unui turnător și protejarea intereselor financiare proprii nu au ezitat nici o clipă. Cazul Voiculescu ne arată în ce măsură putregaiul din vremea comunismului continuă să determine viața românilor. Când unul din marii bogătași ai țării noastre capitaliste rostește fără sfială propoziții de genul "Am apărat România comunistă", dar se ridică împotriva valorilor ei de căpătâi, înseamnă că am luat-o pe arătură rău de tot. Dan Voiculescu spune
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
Cristian Teodorescu Printre alte tîmpenii clocite de mințile stătute ale parlamentarilor noștrii, avem și Ziua drapelului. Adică o sărbătorim. Iar cu plăcerea parlamentarului român de a-și găsi de lucru, dacă acolo unde e chemat să voteze preferă să chiulească, îl descoperim sărbătorind Ziua copilului, Ziua renunțării la fumat, Ziua sindicalistului, Ziua bolnavilor de tuberculoză și așa mai departe. Să sărbătorești Ziua drapelului și
Demonetizarea sărbătorilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10503_a_11828]
-
îndîrjită. îmi place sintagma. Simplă, adevărată și cuprinzătoare. Face parte din ținuta lui N. Steinhard". O asemenea "smerenie îndîrjită" o învederează și Ioan Pintea însuși, cînd află că o profesoară "nici mai mult, nici mai puțin, de limba și literatura română", neavînd pesemne "altceva mai bun de făcut", îl califică pe țăranul român nici mai mult nici mai puțin decît "un împuțit". Conștiința mixtă, religios-literară, a preotului de țară se cabrează în fața unei atari ignominii: "întreb: De unde sînteți? A cui sînteți
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
lui N. Steinhard". O asemenea "smerenie îndîrjită" o învederează și Ioan Pintea însuși, cînd află că o profesoară "nici mai mult, nici mai puțin, de limba și literatura română", neavînd pesemne "altceva mai bun de făcut", îl califică pe țăranul român nici mai mult nici mai puțin decît "un împuțit". Conștiința mixtă, religios-literară, a preotului de țară se cabrează în fața unei atari ignominii: "întreb: De unde sînteți? A cui sînteți? Ce v-au fost străbunicii, bunicii, părinții, Madame? Constat că nefericita Profesoară
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
a preotului de țară se cabrează în fața unei atari ignominii: "întreb: De unde sînteți? A cui sînteți? Ce v-au fost străbunicii, bunicii, părinții, Madame? Constat că nefericita Profesoară stă foarte prost cu nasul și mirosul. Cum să miroasă urît țăranul român? Dacă citește, i-aș recomanda să-l citească pe iașiotul Luca Pițu. Domnia Sa a scris un întreg eseu despre NAS și despre miros. Expresiile pe care autorul nostru le culege din doxa populară și de la țăranul peiorativizat sînt numai bune
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
ce a scris mai bun a fost literatură de sertar. în schimb, s-a consumat într-o vastă corespondență, din care au mai rămas încă multe sute de scrisori nepublicate. A fost cel mai mare, mai substanțial epistolier din literatura română. împreună cu Jurnalul și romanul Adio, Europa! scrisorile sunt de importanță capitală pentru cine ar încerca să reconstituie o epocă și destinul dramatic al unei generații. Râsul lui amar se baza în asociații expresive, combinatorii, pe largi competențe culturale. De pildă
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
acestuia, Patriciu... decide, prin urmare, să fie numai avocat, - poeți rămânând în continuare Rimbaud... Rilke... Nichita... Și nici nu va mai fi, public, poet continuând însă să fie, în secret, cu modestie, prin întreg comportamentul, unul amăgit, doar, singurul politician român iubitor de literatură și autorul, mascat, al unor poezii de o juvenilă, disciplinată inspirație, din care o citez, fără să supăr, sper, pe cea mai succintă: Târziu, obosit, luptătorul Tomnatic foșnet - când ridici o pleoapă, Din cer se năruie în
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
universitățile românești ajunsese să se bucure de un real prestigiu european în perioada interbelică. Regimul comunist a dat totul peste cap: instrucțiunile transmise în 1948 de la Moscova impuneau eliminarea din învățământ a profesorilor care se bucurau de aprecierea studenților. Sateliții români ai Kremlinului au aplicat fără ezitare instrucțiunile primite și au eliminat din universități profesori care nu erau cu nimic mai prejos de colegii lor din universități europene de mare tradiție. De altminteri, școala românească începuse să fie sincronă cu cea
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
ca un cercetător din România să publice o ediție din Plotin sau Republica lui Platon în colecții celebre de texte clasice, cum sunt Teubner, Oxford, Guillaume Bude! La fel de bine pot fi, mai bine spus trebuie publicate interpretările filozofice ale exegeților români la textele dialogurilor lui Platon, de pildă, sau dezvoltările teoretice care au ca punct de plecare gândul unui autor din vechime sau din epoca modernă. Paleta publicațiilor academice este foarte largă și cu cât mai mulți oameni de cultură de la
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
mai mulți oameni de cultură de la noi vor fi prezenți în ele, cu atât vom fi mai europeni și din acest punct de vedere. Andrei Cornea se plânge, cu bună dreptate, de dificultățile de documentare pe care le întâmpină cercetătorii români: bibliotecile noastre sunt foarte sărace în comparație cu cele de care beneficiază colegii noștri occidentali și, în mod evident autoritatea publică trebuie să găsească soluții pentru ameliorarea situației. Dar, faptul că avem un handicap serios în această privință nu trebuie să ne
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
concureze la catedre în România? Cum vor face față în această situație tinerii noștri care se vor măsura cu specialiști cu publicații în marile reviste academice ale domeniului, în timp ce românii se vor prezenta numai cu articole și cărți în limba română în reviste neștiute de mai nimeni în plan european? Va trebui volens, nolens să adoptăm standardele europene și riscăm să ne prezentăm cu o nouă generație care nici ea nu este pregătită, de data asta exclusiv din vina noastră, să
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
marile centre universitare și prin importante studii publicate în reviste de mare prestigiu. Iar contactele internaționale l-ar fi stimulat să scrie mai multe studii și mai bine fundamentate despre scriitori străini. Ce-l împiedică pe un istoric al literaturii române să prezinte fenomenul românesc în context european și să-și publice studiul într-o revistă de literatură comparată? Evident cantitatea nu trebuie să fie un criteriu prevalent și nici nu este într-o viață universitară normală. Ferdinand de Saussure a
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
Se lasă ceața (titlu cam romanțios pentru gustul cititorului actual), experimentul se prelungește spre zona literaturii epistolare din epoca luminilor. O convenție literară devenită loc comun (găsirea unui pachet de scrisori) este pretextul devoalării unei "iubiri imposibile" între un profesor român, în vârstă de cincizeci și șase de ani, relativ sărac, al cărui vis este să trăiască în Portugalia, și o portugheză bogată, cu unsprezece ani mai tânără, stabilită în Australia. Cei doi s-au cunoscut în anul 1975 și tind
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
Lidia, revenită în țară după o experiență eșuată în Germania. Și pentru ca tacâmul să fie complet, întregul epistolar este comentat de doi tineri din zilele noastre care se căznesc să pună în ordine scrisorile și să le traducă în limba română pe cele scrise în portugheză de protagoniștii poveștii de amor (Petru Cosmovici și Isabel Nogueira). Dacă acceptăm convenția literară destul de puțin plauzibilă (că în epoca internetului și a telefoniei mobile s-ar putea găsi o întreagă corespondență scrisă cu pixul
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
sunt adânci, au miză existențială, ca aceste gînduri ale lui Petru despre trecerea timpului: "În tinerețe crezi că ai înainte un șir nesfârșit de zile, căruia nu-i vezi capătul; la anii falnici treizeci (am citat aproximativ dintr-un poet român), șoseaua anilor, lunilor și săptămânilor pare nesfîrșită; nici nu știu când am parcurs-o, și iată că am ajuns foarte aproape de capătul ei - dacă îmi va fi dat să ating vârsta medie din România pentru ieșirea mea din scenă. Cum
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
fr. vigne. O asemenea concentrare de cuvinte latinești din aceeași sferă lexicală nu poate să nu apară ca o mărturie a continuității culturii vinului în istoria românească. E ceea ce a afirmat Hasdeu, într-un studiu din 1874 - Originile viniculturei la români. Explicând etimologia termenilor viticoli, filologul constata că "porțiunea cea mai esențială a terminologiei noastre vinicole este tot ce poate fi mai latin". Hasdeu compara terminologia viticolă cu cea agrară, și, considerând că traiul la munte era perfect compatibil cu cultivarea
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
mai esențială a terminologiei noastre vinicole este tot ce poate fi mai latin". Hasdeu compara terminologia viticolă cu cea agrară, și, considerând că traiul la munte era perfect compatibil cu cultivarea viei, trăgea concluzii de tip istoric: "Cultura viței la români e fără asemănare mai veche decît plugăria"; în final, ajungea chiar la o formulare de sinteză, destul de amuzantă prin caracterul ei categoric și absolut: "românii au fost pururea (...) o națiune eminamente vinicolă." Și must e tot latin (din mustum) și
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
pildă, că "acela ce va tăia via roditoare (...) să-i taie mănule"; din fericire, pe de altă parte, "ceia ce vor întra în vie (...) pentru șcaț să mănînce numai poame, să nu se certe". Bogăția și importanța terminologiei viticole la români poate fi ilustrată și prin mulțimea denumirilor populare ale soiurilor de viță și de struguri. În dicționarul etnobotanic al lui Al. Borza, sînt cîteva sute de termeni de acest fel, provenind din straturi etimologice diferite, de la cei foarte vechi pînă
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
antologii și culegeri de texte. Grila istorică este imediat detectabilă în Literatură și biografie, volumul de studii, eseuri, comunicări academice și articole semnat de Mircea Anghelescu. Nu e vorba numai despre faptul că autorul, remarcabil cunoscător și comentator al literaturii române de secol 19, specialist în Heliade-Rădulescu și în problematica exilului - de la cel postpașoptist la cel postbelic -, își introduce și aici subiectele și temele preferate, abordându-le cu aceeași siguranță și cu noi nuanțe. Un text (o comunicare la Academie) se
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
m-a entuziasmat de-a dreptul. Prin urmare, doar hazardul face ca aceste două cărți să fie judecate împreună. Gagica literară... Pentru început, încercați să vă imaginați următoarea situație: Adrian Urmanov, autorul manifestului celui mai debil -ism poetic din literatura română postbelică, utilitarismul, retras la o mînăstire unde a primit rasă și a devenit Părintele Serafim, a inițiat în spațiul monahal de la Râșca un program de creative writing, al cărui juriu, alcătuit din 5 poeți din care, de fapt, numai Elena
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
așteptare, cartea de dialoguri dintre Victor Babiuc și Vasile V. Popa are altă temă și alte motivații. Tema stă în rostul pe care legea îl are în societatea umană, iar motivația ei ține de dorința autorului de a le risipi românilor cîteva prejudecăți. Ideea cea mai surprinzătoare a cărții - și este surprinzătoare pentru că vine împotriva unei prejudecăți de care suferim astăzi cu toții - este aceea că, în orice societate umană, rostul justiției nu este acela de a face dreptate, ci de a
Capcanele dreptății by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10518_a_11843]
-
de viu ca cel din ultimul număr al revistei Cuvîntul (15 iunie-14 iulie 2006). Îl citești cu plăcerea celui care simte că verva cuvintelor este dublată de adevărul incontestabil pe care tot ele îl înfățișează: e vorba de portretul intelectualilor români în vremurile de azi, de graba, orgoliul și optica tendențioasă cu care fiecare este înclinat să-i judece pe alții, și asta într-un mod amintind de superficialitatea glumeață a personajelor lui Caragiale. Cităm un scurt fragment: "Ceea ce se observă
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10528_a_11853]
-
este înclinat să-i judece pe alții, și asta într-un mod amintind de superficialitatea glumeață a personajelor lui Caragiale. Cităm un scurt fragment: "Ceea ce se observă ușor, aș spune chiar că sare în ochi, este locvacitatea necondiționată a intelectualului român. El vorbește cu două guri și ascultă cu o singură ureche - în cazul fericit în care se decide totuși să asculte. El înțelege totul din prima: e aproape obligat să procedeze/proceseze astfel pentru că altfel s-ar plictisi. Tot ce
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10528_a_11853]
-
să aibă ecou, ei bine, o asemenea situație îl dezgustă pur și simplu." În același număr atrag atenția cele două interviuri pe care Laura Albulescu le ia Antoanetei Ralian și lui Jean Grosu, doi monștri sacri ai traducerilor în limba română. Din ele, ca de altminteri și din chestionarul adresat unor traducători precum Sorin Mărculescu, Irina Mavrodin, Andrei Cornea sau Radu Paraschivescu, reiese un adevăr trist: că nesocotirea traducătorilor români arată nu numai că importanța pe care o acordăm limbii române
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10528_a_11853]