4,056 matches
-
asupra iubirii, se aprind mai ușor decât fetele în fața persoanei iubite, se agață mai puternic de fata pe care o iubesc și tot bărbații sunt aceia care se sinucid mai ușor atunci când iubirea lor nu se împlinește. După părerea mea, romantismul este perceput diferit de fete și băieți. Pentru ei, romantismul se referă la îndeplinirea dorințelor; pentru ele, romantice sunt mai degrabă aspectele generale ale relației, precum ambianța, ecoul și semnificația iubirii. Din gândirea lui Cupidon Cupidon, zeul iubirii la romani
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
iubite, se agață mai puternic de fata pe care o iubesc și tot bărbații sunt aceia care se sinucid mai ușor atunci când iubirea lor nu se împlinește. După părerea mea, romantismul este perceput diferit de fete și băieți. Pentru ei, romantismul se referă la îndeplinirea dorințelor; pentru ele, romantice sunt mai degrabă aspectele generale ale relației, precum ambianța, ecoul și semnificația iubirii. Din gândirea lui Cupidon Cupidon, zeul iubirii la romani, este confundat adesea cu un îngeraș în loc să fie identificat cu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Cei câțiva ani care despart cele două personaje feminine le diferențiază pe toate planurile. Ibrăileanu face unele comentarii cu privire la vârsta celor două femei, arătând că Veta este de fapt mai tânără. Dar soția lui Dumitrache e în postura de matroană. Romantismul la care aspiră și care îi este îngăduit se reduce la adulterul cu omul de încredere al soțului. Deși divorțată, Zița își poate poetiza iubirile cu schimburi prelungite de priviri, bilețele, versuri și urmăriri nocturne. Deosebirile de vârstă și de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
național", desprins din realitățile zilei, dar și din istorie, iată elemente de program ce se cuvin amintite mereu, fiindcă ele depășesc exigențele clipei și comportă o valabilitate continuă. Apelul la experiența trecutului nu era, desigur, accidental. Istoria constituia, în plin romantism, o sursă de revitalizare pusă la lucru pretutindeni, un izvor inepuizabil și pentru creația literară. Căci "istoria noastră, nota redactorul, are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și de poetice pentru ca să găsim
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pe un consens cât mai larg asupra direcției și instrumentelor progresului. Independența de spirit, modestia, tenacitatea erau însușiri pe care istoricul știa să le degaje din faptele marelui voievod, a cărui amintire sacră o invoca drept sursă de revigorare națională. Romantismul, atât de atent la simboluri, a făcut caz, precum se știe, de un "testament" ștefanian. Adevăratul testament al ctitorului de la Putna rezidă însă în spiritul evocat de generația lui Eminescu, la patru secole de la sfințirea mănăstirii, spirit reactualizat și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
s Concept of Theatre aș Anamnesis, în Cristina Scarlat (coordonator), Mircea Eliade Once Again, Lumen, Iași, 2011, p. 46. 19 "De regulă toate casele din opera literară a lui Eliade sunt vechi și boierești, trăsătură care [...] pare să țină de romantism; spațiul povestirii fantastice are nevoie de are nevoie de lucruri peste care a trecut timpul" observa Doina Ruști în Dicționar de simboluri din Opera lui Mircea Eliade (p. 45). 20 Mircea Eliade, op. cît., p. 90 21 Ibidem, p. 5
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
permanentă dintre contrarii rațiune și nebunie, obiectiv și subiectiv, lumina și întuneric sunt cuvinte care ne ajută să-l înțelegem pe Sábato, ex-comunist, ex-matematician și ex-suprarealist, pe Sábato omul și scriitorul. Toate credințele îi sunt zdruncinate extazul față de matematică, fascinația romantismului, convingerile ideologice. "Spiritul meu nefericit se află, tulburat, la mijloc, între formă extremă a raționalismului, care este matematică, și forma cea mai dramatică și violență a iraționalului"32 spune el însuși. Sábato crede că, în ciuda prezentului "amar" pe care il
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spune Sábato vremuri de disperare și neliniște, însă numai așa putem iniția o nouă și autentică speranța. Omul trebuie să experimenteze neantul și singurătatea, ca făcând parte din ființă să."1 Sábato merge mai departe, conectându-se la vizionari ai Romantismului filosofic (Novalis, Hölderlin, Schelling), la nihilistul Nietzsche, care, în plin delir al științei, au intuit că era absolut necesar să se restaureze unitatea primordială a creaturii umane. Nihilismul lui Nietzsche anunță și impune o schimbare radicală, înlocuirea omului, acesta fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Credință această, care poate părea paradoxala, nu este nouă. Un mod de gândire similar îl întâlnim la unii romantici și poeți francezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu inclinațiile lor spre partea nocturnă și coborârea în infern. În viziunea romantismului, orbii pot schimba viziunea asupra realității printr-o presupusa clarviziune, care face din ei niște magicieni. Fernando nu împărtășește această elogioasa opinie, el mai degrabă are pentru orbi frică, nu respect, pentru că știe că îi sunt superiori, atât lui, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de dragoste i se adaugă, pentru cadre, haloul necesar de mister al unei organizații care etalează cu adevărat toate resursele clandestinității. Figura Internaționalului parcurgînd Europa și lumea în toate direcțiile, torță revoluționară și purtător al adevărului, conferă partea sa de romantism angajamentului militant. Acesta poate fi total, deoarece IC joacă cu brio conform scopurile teleologice ale practicilor societale, care au reușit în mod strălucit social-democrației în fortărețele sale naționale. Strînsei rețele a organizațiilor de funcționare care au constituit forța partidului social-democrat
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
scrierile lui Montesquieu și Rousseau și s-a răspîndit imediat, devenind fermentul ideologic al revoluțiilor franceză și americană și contribuind decisiv la nașterea democrațiilor moderne, deci a majorității statelor europene. Ieșit victorios asupra spiritului Vechiu-lui Regim, iluminismul a deschis calea romantismului, a scientismului (Renan), a determinismului, în detrimentul religiei, al moralei, al metafizicii etc. Rațiunea a prins a se elibera de constrîngerile credinței, știința ca încarnare a rațiunii devenind ea însăși un obiect de cult, de credință. În L'Avenir de la science
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
german profetizează împlinirea, desăvîrșirea, o epocă nouă plasată sub auspiciile libertății, inteligenței și iubirii universale, un timp al Domnului în care nu va mai exista timp. Proiectul lui Boehme va fecunda visul de fericire al Luminilor și optimismul ideal al romantismului german. Cu ajutorul cosmologiei, el reintroduce simbolul cercului în istorie. Concepțiile lui Boehme, maestru al ideii-spirală, se vor răspândi în Europa și vor marca gîndirea unor mari filosofi, precum Leibnitz, Hegel, sau Nietzche. În același timp, T. Campanella, dominican calabrez, și-
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
un dușman neîmpăcat care nu va lăsa din mînă comoara și care va face totul ca să Împiedice acțiunile salvatoare. Gilbert Durând analizînd fenomenul conștiinței romantice găsea definitoriu că „În căutarea inițiatică sau mai adesea prometeică una din axele mitologice ale romantismului „religia” femeii „scop al bărbatului”, cum a scris Novalis, „spărturi către celălalt tărîm prin care se afundă sufletele” cum scrie Regnierva fi din totdeauna cealaltă dimensiune esențială a sufletului romantic”. Eminescu cunoștea teoria stoică a „corpului subtil” leptoteron soma după
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
de asta... chiar din experiență“ - ne spune paradoxalistul, sugerîndu‑ne că a trecut și el prin această școală a imitației. Și a trecut. „Duelul“ său, purtat iarăși de unul singur, cu ofițerul este un argument în acest sens. Cît privește romantismul „pragmatic“ pe care‑l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
el prin această școală a imitației. Și a trecut. „Duelul“ său, purtat iarăși de unul singur, cu ofițerul este un argument în acest sens. Cît privește romantismul „pragmatic“ pe care‑l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
argument în acest sens. Cît privește romantismul „pragmatic“ pe care‑l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie : „mi‑am încrîncenat inima, mi‑am întunecat mintea
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s‑ar zice că anonimul din Subterană nu aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de romantism ipocrit. S‑a mai remarcat că semnificația Subteranei dostoievskiene scapă dicționarelor explicative 2
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
nu aduce oarecum cu Nikanor Ivanov, corespondentul lui Pușkin. Există în el mult romantism vulgarizat, rezultat, firește, din lecturi, poate și din precedenta sa stare de „visător“. Numai relatarea scrisorii neexpediate către ofițerul cu pricina este un mic tratat de romantism ipocrit. S‑a mai remarcat că semnificația Subteranei dostoievskiene scapă dicționarelor explicative 2. Acest lucru l‑am simțit traducînd Soțul etern, în care unuia dintre eroi i se aplică de două sau trei ori atributul de „podpolnîi“ ; n‑am găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
te ajută s-o traversezi. Se vorbește pe ici pe colo, se șoptește pe la colțuri ca într-o mare catedrală părăsită, dezmorțindu-se ușor la zvonul investirii unui sacrament distinct de tot ce l-a precedat despre zorii unui nou romantism. Cum secolul abia mijit nu pare să ia în seamă invitația de a fi cât de cât permeabil la valorile spirituale, trăim, măcar o mică parte dintre noi, o minoritate poetică (sau poate mă înșel și între timp vom fi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mod special recondiționarea marii tradiții romantice: în fapt, asupra poeziei lui sale planează de la început umbra romanticilor funciar macabri, vizionari și fantaști, la a căror retorică și recuzită grandilocventă lirica sa nu pregetă nici un moment să se ralieze. Recondiționarea acestui romantism structural este justificată, cum se va vedea, nu doar de afinități (s)elective puternice, ci și de necesitatea acută a scriitorului de a miza constant pe o poetică a derogării de la tot ce înseamnă, în epocă, ideea de modă. În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
bufonului, simultan istorie a orbecăirii (a trecerii halucinate prin spații aparent ale vieții, echivalente în definitiv cu golul și moartea) și celebrare a întâlnirii cruciale cu sufletul nocturn, care capătă o corporalitate grea într-o celebră întrupare a alterității în romantism, umbra: "mă locuiesc oarecum cu indiferență/ îmi ocup trupul/ îmi ocup carnea/ trec prin spațiu/ fără adieri sau valuri de frig/.../ prin noapte vine cu pași ca de umbră sufletul/ poartă-n spinare capul palid cu păr de cenușă/ se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
soție, de fiica și de mamă. Spre sfârșitul secolului, esteții burghezi intra în reacție contra acestor valori, avansând un flux de imagini calificate de autorii actuali că "imagini perverse". Românul, teatrul, pictură reprezintă emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
romantic regresează. Flaubert este cel care preia poetica bipolarității, care structura viziunea romantică, sensibil la frumusețe și la grotesc totodată. Iată de ce eroinele lui, care poartă amprenta căutării de ideal și infinit, sunt înghițite de banalitatea cotidianului. Această combinare de romantism și scientism duce la omniprezentă confuziei și a paradoxului, prin prezentarea părții inverse a valorilor. Emma Bovary este singura figură feminină în opera lui Flaubert care are statura de eroina, deoarece mai aspiră. Destinul său anunță o mulțime de alte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
posibilitatea unei cariere asemănătoare cu cea a lui Georges Duroy 139. Frédéric se interesează de doamna Dambreuse în măsura în care aceasta ar putea să-l ajute în realizarea ambițiilor sale mondene. Educația sentimentală a lui Frédéric urmează o curbă în descreștere, de la romantism la vulgaritate și compromis. "La relation avec Rosanette et Mme Dambreuse n'est qu'une comédie, qui ne parvient jamais à faire oublier la seule vraie passion de Frédéric" [Aurégan, p.65]. Pariziana lui Flaubert, în mai mare măsură decât
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Divină Comedie și La Comédie humaine ne reamintesc despre faptul că, în universul social, fiecare individ este în reprezentare 154. Principiile estetice ale culturii ludice au fost dezvoltate cu predilecție în timpurile moderne în tradiția germană, predispusa la visare, abstractizare, romantism, mai ales la Schiller, Wagner, Nietzsche, Hesse. Secolul XX face din ludic un principiu general al culturii. Pe la sfârșitul anilor '30 apar lucrări fundamentale în domeniu: cea a lui J.Huizinga, pentru care orice cultură are un aspect ludic, deoarece
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]