KorAP: Find »[drukola/base=rosti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...97 98 99 ...709 >

17,708 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

cunoscut? Nimic. — Nu. Toate astea m-au făcut brusc să mă simt foarte rău. Stupid, inuman și bolnav. M-am frecat la nas cu arătătorul și degetul mare. Am ridicat privirea. M-am uitat în altă parte. Când le-am rostit, întrebările au fost violente și usturătoare; două întrebări alese prostește și la întâmplare dintre mii de altele. — Cine era ea? Cu ce se ocupa? — Numele ei era Clio Aames și se pregătea să devină avocat. — A fost vina mea? Adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
moartea ei? — Nu, a fost un accident. Mă îndoiesc că ar fi putut face cineva ceva. — Trebuie să mă ocup de pregătiri? Să fac ceva acum? Lucrurile astea mi-au trecut prin cap chiar în clipa în care le-am rostit. — Anunțarea familiei? Organizarea înmormântării? Cine se ocupă de toate astea? Ochii apăsători ai doctoriței Randle mă scrutară din spatele ceștii. — Slujba de înmormântare a avut deja loc. Ai organizat un priveghi pentru ea ieri. Am rămas încremenit. — De ce nu-mi amintesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să-mi șerpuiască sub glugă, scurgându-se apoi pe obraji și bărbie. Clipind, m-am străduit să îndepărtez cât mai multă apă posibil. Apoi am văzut ce era acolo și-am șovăit. Doamne, rostiră buzele mele. Cuvântul se născu mort și minuscul și fu măturat de-un val al furtunii. Sperasem ca poarta să aparțină unei clădiri vechi, Hotelului Willows, conform hărții mele, dar nu era așa. Părăsisem drumul ori prea devreme, ori prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
aia, șansele scad. — Scout, de unde știi toate lucrurile astea? — Probabil pentru că sunt un geniu. Haide, doar n-o să călătoresc cu cineva ca tine fără să fac niște săpături, nu? Și-n orice caz... - se opri. Cuvintele pe care nu le rosti lăsară un mic gol de presiune acolo unde ar fi trebui să fie ele. Bomba cu litere, de fapt, nu era destinată ludovicianului. Ai adus-o pentru a folosi împotriva lui Nimeni, nu-i așa? — Ori-ori, se eschivă Scout, ridicând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
că-mi plăceai mai mult când nu ascundeai nimic. — Dar nu ascund nimic, zise, ridicând ochii spre mine, iar profunzimea personalității ei mă lovi ca un ciocan. Și nu știi nimic despre mine. Gura mi se deschise singură pentru a rosti o scuză, dar am forțat-o să se închidă la loc. După câteva secunde, Scout se înmuie murmurând pentru numele lui Dumnezeu. Uite ce-i, am nevoie doar de-o noapte de odihnă. Nu putem să ne prefacem amândoi măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
azi îmi vei răspunde la toate întrebările. Ce s-a întâmplat cu promisiunea asta? — Păi, n-am stabilit o limită de timp, nu? N-am spus: „Promit să-ți răspund la toate întrebările la treizeci de secunde după ce le-ai rostit“. Am spus doar că o voi face astăzi. Asta înseamnă că ai trișat. — Ba deloc. Înseamnă că am fost isteață. Există o diferență. Radioul scoase niște sunete stridente, fâșâi și scuipă o singură notă înaltă, de operă înainte să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
anii ’60. Doctorul Trey Fidorous. După atâta timp, în sfârșit îl găsisem. Nu puteam decât să-l privesc pierdut. Doctorul scoase pixul din gură și mă privi la rândul lui. — Eric Sanderson. Era ceva dur în felul în care-mi rosti numele, ceva care mă făcu să tresar. — Ce cauți aici? — Nu-și amintește nimic, interveni Scout și mă cuprinse cu brațul, strecurându-și degetul mare pe sub talia pantalonilor mei și trăgându-mă spre ea. — Chiar așa? Serios? — L-am găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o pui singur este ce gen de armă ar putea fi cât de cât de folos împotriva unei asemenea creaturi? La început, n-am priceput încotro bătea. Apoi... — Un ludovician. Lumea se cutremură și clocoti în clipa în care am rostit asta cu voce tare. — Întocmai. Să faci să se întâlnească un gigantic eu colectiv ca Mycroft Ward și un rechin mâncător de sine ca un ludovician ar fi... ei bine, ar fi ca întâlnirea dintre materie și antimaterie. Bum. Gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
timp. Nu, am repetat. M-a adus aici pentru că eu i-am cerut-o. Nu-mi plăcea deloc cum îmi suna vocea. — Noi... noi suntem împreună. Ea mă ajută. Părea firav și stupid și credul. Chiar în timp ce-am rostit cuvintele, am știut. Am știut adevărul. Am simțit că tot ce era cald și real în mine începea să se scurgă. 25 Hakuun și Kuzan ( Toate stelele sângerează) Stăteam în camera cu fotolii largi de aproximativ cincisprezece minute, când Scout

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și vopsiți într-un albastru intens. Dormitorul Primului Eric Sanderson. Te-am găsit, mi-am spus, te-am regăsit. Am traversat încăperea și m-am urcat pe pat, îngenunchind ca să pot ajunge la cărțile de pe raft. — Prea bine, Eric, am rostit în aerul îmbâcsit, nemișcat. Am ajuns aici, așa cum ai vrut, numai că totu-i dat peste cap și prietenul tău, doctorul, mă urăște, așa c-o să trebuiască să-mi dai o mână de ajutor. Pe când le frunzăream, cărțile ridicau în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Caine. Chiar și în lumina portocalie și plină de umbre a lumânărilor, reușeam să văd că erau de-un albastru tropical, limpede, calm; ochi de bebeluș pe fața unui bătrân. — E greu, spuse într-un sfârșit, străduindu-se doar să rostească aceste cuvinte. E greu când oamenii țin morțiș să facă lucruri îngrozitoare. Nu puteam să te las să pleci de-aici și să-ți dai viața pentru o iluzie. — Asta s-a întâmplat de fapt? Fidorous clătină din cap, mișcări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
problemele astea. Doctore? — Nu... nu știu, zise el, uitându-se în continuare peste marea pustie. — E-n ordine, am repetat, cu brațele strânse pe după Scout. E bine, haide, o să găsim noi o soluție. Și, uitându-mă peste umărul ei în timp ce rosteam toate acestea, uitându-mă peste punte și mare către masa de stânci care se ridica în zare, mi-am amintit. Mi-am amintit unde mai văzusem insula. În cabina lui Orpheus, Ian ne privea cu ochi mari, speriați, pe toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din folia de plastic impermeabilă, așa că am îndesat pachețelul în buzunarul de la spate al pantalonilor scurți. M-am cățărat prin cabina înclinată către ușă. — Eric, întinse Scout mâna și mă prinse de braț. Era ceva în felul în care-mi rosti numele, ceva ce eu eram prea distras ca să aud. — Trebuie să ies și să văd. Trebuie să mă asigur că nu-s nebun. Scout își lăsă mâna să cadă și eu am ieșit din cabină pe punte. Acolo era, uriașă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
toate de lemn și străvezii, la fel de factice ca o telenovelă sau un celebru film hollywoodian pe care l-ai văzut de o mie de ori. Personajele seamănă cu mine și cu Clio, dar nu suntem noi; sunt doar actori care rostesc aceleași cuvinte stilizate iar și iar și iar, iar tot ce e adevărat se scurge printre crăpături. La trei săptămâni după ce m-am întors acasă, am primit un telefon. Poliția din Grecia se afla în posesia aparatului foto subacvatic al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

numai cu note de cinci și cînd era de joacé se juca, dar cînd era de Învéțat, Învéța. Da, a fost copil și Lenin. Da, a fost și el școlar. Și În geantă să pe vremuri A purtat abecedar. A rostit cuvîntul mamé Și duios l-a repetat Iar din mijlocul pédurii Mamei flori i-a adunat. Șasa Își aminti aceasté poezie și o repeté de cîteva ori În gînd. Lenin stétea deasupra clasei și vedea tot. Șasa a vézut de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
se facé acum chinuitor de dureros pentru acele sévîrșite. Eu, dragii mei, consider cé nu mai am nimic de spus și, ca secretar al organizației de partid, trebuie sé vé spun cé Îmi este rușine. Foarte rușine. În timp ce Ivan Kirilovici rostea aceste cuvinte, În colțul de lîngé sobé din clubul sétesc scaunul scîrții și Nicolai Arsenievici Înțepeni Într-o poziție incomodé. Pe tot parcursul discuției, Nicolai Arsenievici se simți oarecum atins de cuvintele ba alunecoase, ba aspre, pe care le auzea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
dupé ce-și gési și cémașa și ciorapii la locurile lor, se mai uité o daté la ciorapi și la pantaloni, Încheie doi nasturi de la cémașé și se ridicé. - Sterva gnusnaia! Nu știu de ce te mai țin eu la casé, rosti Alexandr Timofeevici printre Înghițiturile de moare, ținînd un borcan de trei chile la guré. Nu știu de ce te-am luat eu pe tine... - Sterva! Alexandr Timofeevici ieși din verandé și dispéru undeva dupé casé. - Mé ține! - bolmojea Marusea Ivanovna, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845

vizitei sale oficiale la București în iunie 1994: "toți suntem, desigur, conștienți de faptul că țările noastre, la fel ca și în trecut, sunt legate și astăzi de o serie întreagă de raporturi istorice, culturale și economice", iar în discursul rostit la recepția oferită în onoarea domniei sale cu același prilej, a toastat "pentru viitorul plin de promisiuni al relațiilor între țările noastre, pentru apropierea lor, care nu este determinată atât de apropierea geografică, cât mai degrabă de aspirațiile și țelurile comune

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
evidențiat momentul deosebit al relațiilor româno-libiene și a fost exprimat sprijinul față de conducerea O.E.P., asigurată de Yasser Arafat, în eforturile acestuia de a obține, în primul rând, sprijinul statelor arabe față de statul palestinian, nu de mult proclamat. În toastul rostit de șeful statului român, a fost recunoscut statul palestinian de către România, recunoașterea situându-se printre primele acte de acest gen din lume (cu deosebită semnificație politică). Moammer al-Kadhafi a amânat adoptarea unei decizii în această problemă, pentru o altă dată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
1992). La invitația secretarului general al N.A.T.O., președintele României a efectuat prima sa vizita oficială la sediul organizației. Discuțiile oficiale au fost urmate de o sesiune specială a Consiliului N.A.T.O., în cadrul căreia secretarul general și președintele României au rostit discursuri oficiale și au răspuns unor întrebări adresate de membri ai Consiliului. Cu prilejul acestor vizite, s-a exprimat clar opțiunea României pentru democrație, consolidarea statului de drept, respectarea drepturilor omului și, în acest cadru, ale persoanelor aparținând minorităților naționale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Agop Bezerian, cu ocazia zilei naționale a Irakului. La cererea sa, a fost pensionat în data de 1 aprilie 1983, imediat după împlinirea vârstei de 60 de ani. În ziua despărțirii, colegii au oferit o cupă de șampanie. Au fost rostite scurte cuvântări de apreciere, manifestarea fiind onorată de prezența ministrului afacerilor externe, Ștefan Andrei. Ca diplomat român, a reprezentat interesele țării sale peste hotare timp de peste 35 de ani, pentru întreaga activitate depusă fiind distins cu ordinele "Steaua României", și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
cel mai pozitiv sens al cuvântului) ca, în România, opera lui Ioan Paul al II-lea să încapă în mâinile unui om din toate punctele de vedere competent în această privință". Laurențiu Ulici, președintele Uniunii Scriitorilor din România, din cuvântul rostit la lansarea monografiei Ioan Paul al II-lea, Papă pentru mileniul al III-lea, București 7 iunie 2000. Adevărat florilegiu sacru "...Cartea pe care ne-o oferă astăzi distinsul om de cultură Nicolae Mareș este, de fapt, prima biografie, primul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
în cartea sa este insistența cu care se oprește asupra valorii umane extraordinare a Papei, lansându-se în comentarii extrem de bine documentate asupra carierei spirituale a acestuia". Jean-Claude Perisset, nunțiul apostolic la București, decanul corpului diplomatic în România, din cuvântul rostit la lansarea monografiei Ioan Paul al II-lea Papă pentru mileniul al III-lea, a sediul Uniunii Scriitorilor, București 7 iunie 2000 Lucrare cu caracter interdisciplinar, alchimie mirabilă " Între cărțile pe care polonistul român le-a consacrat reconstituirii vieții și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

xerox. Mă jucam cu Brăduț de-a "Stalin, Stalin, vrem ostași", joacă dură, cu sînge țîșnind din nas. Pînă cînd a intervenit Iordan: Cine v-a învățat mizeria asta cu tiranul de la Kremlin? Să nu vă mai prind că-i rostiți numele". Drept pedeapsă, Brăduț a fost forțat să i se adreseze cu "Domnu' Mareșal". O vreme, s-a supus: "Domnu' Mareșal, îmi permiteți să vă raportez: am luat un zece la fizică (învățam că radioul n-a fost inventat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se afunda mereu în visare, cu gîndul dus dincolo de dunga orizontului. Mai ales după ce ne străduiam să descifrăm semnele lăsate de labele păsărilor în lut, ca pe un pergament zgrunțuros și Rusalin rostea cuvîntul magic Ninive. Cineva ne-a trimis scrisori cuneiforme", îmi șoptea, înfiorîndu-mi timpanul. Cufundarii încearcă să ne retransmită mesajul de acum trei milenii". Cum să nu-l fi crezut, dacă era atît de incredibil? Își împărțea cu mine toate comorile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]