5,386 matches
-
o lume în altă lume/ Lângă ce ce-au coborât./ Unii bat la poarta vieții/Alții au îmbătrânit/ Dar cei mai mulți sunt în proiecte/ Ce vor aștepta la rând.” Trecerea este surprinsă simplu, plastic, ca o rostogolire fără sfârșit: „Și tot rotindu-se pământul” - timpul ne duce la neputință, iar în morminte, oasele de soț, soție sunt «Înfrățite cu pământul... Unde nu-și mai au cuvântul/ Nici soarele și nici vântul.” Altă dată este ilustrată interogativ: „Ramură, ramură/Cu frunză galbenă/Și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
îndoială îl făcea să ezite, ca un om nesigur pe amintiri. Până la urmă, însă, se hotărî. ― Locul acela era cel mai frumos de lângă mare. Cu toate că ploua și era rece, m-am oprit să văd pescărușii. Erau stoluri uriașe care se roteau în aer și înălbeau cenușiul din jur, până departe, deasupra mării. Deodată, mi-am pierdut cunoștința. Am simțit că se face noapte și că țipetele pescărușilor îmi sfășiau creierul. Când mi-am revenit, pescărușii țipau și mai aproape, chiar în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bărbătească și fiecare vorbă pe care o spuneau era Întotdeauna la locul ei. Celso se apropie de grupul lor și spuse ceva În șoaptă; pesemne ceva foarte amuzant, fiindcă Juan Lucas izbucni Într-un zgomotos hohot de rîs și Își roti privirea printre invitați căutînd-o pe Susan. — Ai auzit, draga mea? Nu, darling, ce? — Chiar acum ne-a spus majordomul că șoferul e disperat fiindcă Santiago a furat una din mașini. Fiecare cuvînt era spus cu o intonație perfectă, bărbătească. Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
botez măcar ai unuia dintre copii, În sfîrșit Își adusese aminte... ...GÎndurile n-o Împiedicau să-i supravegheze pe toți cei de față; Îi țintuia cu privirile dacă vorbeau prea tare, sîntem În biserică, nu la o Întrunire publică, Își rotea ochii În toată părțile și nu-și Încetă inspecția decît În clipa cînd o văzu intrînd pe vara sa, un zîmbet de aprobare i se citi pe față cînd observă că era Însoțită de, Juan Lucas. Susan, frumoasă și picînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și murdar și scoase o tabacheră de aur ca să-i ofere o țigară egipteană: Lalo Bello abia se putu stăpîni să nu facă un atac de isterie, Își vîrÎ un deget homosexual Între gît și gulerul de la cămașă și-l roti de jur Împrejur de parcă n-ar mai fi suportat nici o secundă mai mult nici căldura, nici cravata, nici nimic și În cele din urmă Îi spuse „neee“ suflînd un curent de aer fierbinte În nasul bietului Lastarria, care stătea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Îndreptă Într-acolo, ajunsese la marginea bazinului și voia să intre, cînd deodată răsună În tot Country Clubul, ba chiar și În Împrejurimi, În cartierul San Isidro, un urlet incredibil. Toți ochii se Întoarseră spre trambulină, unde străinul striga rotindu-și brațele ca niște elice, Înebunise străinuuuuuuuuuu! și alerga ca niciodată, zbura ca niciodată uuuuuuuuuu!, pătrunse În apă ca o săgeată. CÎteva clipe mai tîrziu Cecilia și Manolo alergau spre banca celor din cartier, tăcere absolută: străinul nu mai ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cei treizeci și cinci de elevi ai clasei deodată. De los Heros văzu că nu se uita În pămînt cînd mergea și profită de ocazie pentru a scoate piciorul din bancă pregătindu-se să-i pună o piedică grozavă. Fernandito se apropie, rotindu-și ochii peste toată clasa, era cu neputință să fi văzut piciorul care-l aștepta, cum naiba și-a dat seama, Întrebarea asta probabil că și azi Îl frămîntă pe de los Heros, fapt e că scoase un au! de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îndoliat Îmbrățișindu-se cu Juan Lucas, Îmbrăcat cu o haină de tweed În carouri țipătoare. S-au Îmbrățișat strîns. Nu se văzuseră de ani de zile. — Însurat și instalat În casă nouă! strigă Al Capone, ridicîndu-și un braț scurt și puternic, rotindu-l ca un toreador care mulțumește publicului și arătîndu-și astfel admirația pentru aripa asta a palatului. Trăiască luxul și cine-i știe gustul! — Știam că te-ai Întors de la Buenos Aires, dar te credeam la Trujillo. — Azi dimineața am sosit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-ul În timp ce culorile se luptau Între ele era o dimensiune adăugată mai de mult), dar de data asta mîna continuă să se Înalțe pînă cînd cristalul de rocă Îi acoperi priveliștea Îmbogățind-o cu o mulțime de priveliști noi, Își roti mîna pentru a prinde una din ele care părea că vrea să fugă, roti și cristalul, un carusel de priveliști obținute numai printr-o ușoară ridicare a paharului, rotindu-l mereu, se adăugă aurul fugar și controlat al whisky-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar de data asta mîna continuă să se Înalțe pînă cînd cristalul de rocă Îi acoperi priveliștea Îmbogățind-o cu o mulțime de priveliști noi, Își roti mîna pentru a prinde una din ele care părea că vrea să fugă, roti și cristalul, un carusel de priveliști obținute numai printr-o ușoară ridicare a paharului, rotindu-l mereu, se adăugă aurul fugar și controlat al whisky-ului, ah!... Tocmai atunci se auzi primul țipăt furios al lui Bobby, venind de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acoperi priveliștea Îmbogățind-o cu o mulțime de priveliști noi, Își roti mîna pentru a prinde una din ele care părea că vrea să fugă, roti și cristalul, un carusel de priveliști obținute numai printr-o ușoară ridicare a paharului, rotindu-l mereu, se adăugă aurul fugar și controlat al whisky-ului, ah!... Tocmai atunci se auzi primul țipăt furios al lui Bobby, venind de undeva dintr-o aripă a palatului și strică pînă la o nouă ocazie favorabilă caleidoscopul format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
locul unde stătea Santiago. „Viceregele!“, Îl strigă el. Amîndoi se ridicară În picioare, se apropiară unul de altul Înaintînd printre clienți și se Îmbrățișară strîns. „Cad din picioare de beat ce sînt: de trei zile beau Într-una“, anunță Viceregele, rotindu-și privirea pe deasupra Întregului Fredy Solo’s, să vadă dacă era careva dispus să profite de ocazie ca să-i ardă o mamă de bătaie cît era beat. Dar din norii de fum nu se ridica nimeni și Ray Charles continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
răsucindu-l Într-o parte cu o senzație de greață, se duse dracului legea gravitației, Într-o clipă pierdu tot ce reușise să Încropească În atmosfera lui, pînă și Întunericul se destramă, umplîndu-se de nenumărate fărîme de culori ce se roteau intermitent, nu mai rămîneau decît niște fîșii negre de care se putea sprijini ca să se odihnească Între două amețeli. Dar, Încetul cu Încetul, ținîndu-le piept, Înșelînd una după alta nenumăratele fărîme de culori, Lester izbuti să găsească momentul potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
alb, pe câmp, pe dealuri...” De ce oare mi-o fi venit în mite tocmai acest vers? Poate pentru că el reflectă un adevăr instantaneu? De unde infuzia asta de alb? Încerc să înțeleg ce s-a putut întâmpla, unde mă aflu. Îmi rotesc, mai întâi, ochii peste tot, încerc, pe urmă, să-mi schimb poziția corpului, spre a putea cerceta mai bine cele din jur. E clar că mă aflu în camera mea. Nu mă mai aflu acolo! Și-atunci? Se pare că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
semn cu capul în direcția pontonului. -Facem o plimbare până acolo? -Dacă scrie în scenariu... A ridicat un deget mustrător în semn de dojană. Am zâmbit și am ridicat din umeri. Râdea întruna, cu dinții strălucind albi în soare, se rotea, sărea în valurile înspăimântate care o aruncau brusc în mare. M-a prins de câteva ori de braț, absorbită de jocul cu vântul ca o școlăriță drăgălașă și zburdalnică. Din privirea mea, Linda înțelegea că mă atrăgea fără drept de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
anul acesta a existat dintotdeauna. Cumva, păsările refac ruta trasată cu secole înainte ca părinții lor să le-o fi arătat. Și fiecare cocor își amintește de drumul care încă i se așterne în față. Cocorii din această noapte se rotesc iar pe șuvițele împletite ale apei. Strigătele lor adunate continuă încă o oră în văzduhul care se golește. Păsările bat din aripi și se agită, pline de neastâmpărul migrației. Unele rup crengi înghețate și le aruncă în aer. Agitația lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță, se rotește, apoi se așază din nou. Strigătele ce par scoase de niște ființe de două ori mai mari decât ele străbat kilometri întregi înainte să se stingă. Dimineața, e ca și cum zgomotul nici n-ar fi fost. Din nou există doar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu aerul, cuvintele se transformă în zburătoare. După două săptămâni, Mark se ridică în capul oaselor și gemu. Karin era la căpătâiul lui, la un metru de fața lui. El se aplecă de mijloc, iar ea țipă. Ochii lui se rotiră și o găsiră. Țipătul ei se transformă în râs, apoi în suspin, în timp ce ochii lui pâlpâiau peste ea. Îl strigă pe nume, iar fața de sub tuburi și cicatrice tresări. Imediat, o mulțime de îngrijitori năvăliră în cameră. Multe se întâmplaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că pasărea aia era mai deșteaptă decât orice ființă umană. Mai ții minte când am încercat să-l învățăm să ridice un picior în semn de salut? Brusc, Mark începu să se vaite. Un braț săgetă aerul, iar celălalt se roti larg. Pieptul i se repezi înainte, iar capul îi țâșni în sus. Tuburile fură smulse, iar alarmele monitoarelor începură să urle. Karin chemă asistentele, în timp ce Mark se zbătea pe cearșafuri, târându-și corpul spre ea. Plângea deja când sosi infirmiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avea vreo importanță. Preria punea la încercare fiecare poveste. O sută de mii de cupluri de lăstuni aflați în plin sezon de împerechere îndesau ouă peste tot, de la stâlpii de telefon putrezi până la coșurile fumegânde. O invazie de grauri se rotea în văzduh, descinzând, din câte îi spunea Daniel, dintr-o mână de păsări eliberate în Central Park, în urmă cu un secol, de către un spițer care voia ca în America să existe toate păsările pomenite de Shakespeare. Natura putea vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și rotitor, ascunzând-o și trâmbițând cu glasurile lor, ca să-i înăbușe strigătele. Fata s-a înălțat pe curentul acela șerpuitor de aer și a dispărut în mijlocul stolului care zbura spre sud. Așa că în fiecare toamnă, la plecare, cocorii se rotesc și strigă, retrăind răpirea fiicei oamenilor. Mult timp după aceea, Weber avea să-și amintească precis momentul în care Capgras intrase în viața lui. În agenda sa stătea scris cu cerneală: vineri, 31 mai 2002, ora 13.00, Cavanaugh, Union
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era în trecere prin lume. În secolul al șaselea î.Hr., poetul Ibyscus, bătut până căzuse lat și lăsat să moară, a strigat către un stol de cocori, care l-au urmărit pe atacator până într-un teatru și s-au rotit deasupra lui până când și-a mărturisit fapta în fața mulțimii uluite. În Metamorfozele lui Ovidiu, Hera și Artemis o transformă pe Gerania într-un cocor, ca s-o pedepsească pe regina pigmeilor pentru vanitatea ei. Eroul irlandez Finn a căzut de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-un cocor, ca s-o pedepsească pe regina pigmeilor pentru vanitatea ei. Eroul irlandez Finn a căzut de pe o stâncă și a fost prins în aer de către bunica lui, care se transformase în cocor. Dacă deasupra sclavilor americani se roteau cocorii, avea să moară cineva. După moarte, primul războinic care a luptat pentru a întemeia străvechea Japonie s-a făcut cocor și și-a luat zborul. Tecumseh a încercat să unească popoarele risipite sub flamura Cocorului, iar semnul Hopi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
incredibilă. Au nimerit aproape totul la fix. Doamne! Cât o fi costat? Parc-ar fi un film cu viața mea de miliarde de dolari. The Harry Truman Story. Intră într-un sfârșit înăuntru. Rămase în picioare lângă Bonnie în living, rotindu-și capul de uluire, plescăind din limbă. —Tata îmi spunea că aselenizarea s-a făcut într-un studio de filmare din sudul Californiei. Întotdeauna am zis că e țicnit. Karin pufni. Chiar era țicnit, Mark. Ții minte că avea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Wood River ca să-l descoasă. Medicina o trădase; avea să trădeze și ea medicina. Deci care-i cea mai nasoală chestie cu doctorul Tower? Aproape că își culcase capul pe bord, uitându-se după o pasăre de pradă care se rotea deasupra lor. — Mă calcă pe nervi. Vrea să știe toate căcaturile astea care s-au întâmplat acum douăzeci de milioane de ani. Ce s-a schimbat, ce-a rămas la fel. Eu îi spun așa: te interesează istoria antică? Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]