3,819 matches
-
adică a mea) și nu erai? Așa că am zis și eu că sânt el (adică eu), chiar dacă nu sânt eu (adică el)." Și ce credeți că îi dă prin cap orgolioasei proaspăt "violate": "Ești un fraier, eu (adică ea) chiar sânt iubita lui d. (adică eu) și eu știam că-i plecat la București. Eu (adică ea) am vrut să mi-o trag cu tine, crezi că n-am văzut că nu semeni cu poza din pașaportul lui (adică al meu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mă mutați la italieni că-s băieți mai de viață decât francezii ăștia pârliți care, de fapt, sânt români plecați care se întorc să facă fițe și să se dea mari pe aici pe la noi, prin țară. Și nici nu sânt buni la pat", ar mai fi vrut ea să scrie, dar nu era voie să se menționeze în rapoarte că, dacă țara ți-o cere, te culci și cu subiectul ca să-i afli intențiile criminale. Pe ea (adică tovarășe locotenent
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Mă fascinau degetele lungi ale mâinii care parcă alegeau firele de păr, ba din ochi, ba dintre buzele uscate de vânt, încercînd să le așeze îndelung după urechi sau în elasticul ce-i ținea pletele. Știam că nu știe că sânt acolo. Vântul rece o zgribulea. Am priceput asta după cum se încrețea pielea pe mâinile ei lungi, care îmbrățișau picioarele cum bine ți-am spus. Mi-am scos bluza de vânt pe care o aveam legată la gât și, fără să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu ai nici o reacție când cineva îți pune ceva pe spate, mai ales când ai convingerea că ești singur pe o plajă pustie, decât dacă te-ai prins că ești supravegheat. Am fost convină că nu s-a prins că sânt acolo mai ales că am stat mai mult de o oră să o admir în tăcere cum își șterge lacrimile răzlețe, care-i umezeau din când în când șuvițele rebele pe care ți le-am descris adineauri. Paradoxal, pe aceeași
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu patru mâini două capete, unul aplecat, celălalt drept, sprijinindu-se cu bărbia de umărul corpului. Am stat așa îmbrățișați o vreme, fără să scoatem un cuvânt. Primul sărut, adică atingerea dintre buzele noastre, l-a făcut părul ei. Pentru că sânt sigur că firele de păr cal mi-au intrat mie în gură și care mi-au atins buzele au fost purtat și pe buzele ei. Cred că o dată mi-a atins buzele și cu obrazul. Dar adevăratul sărut s-a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
aici." "Nici nu vroiam să te anunț, dacă nu apăreai acum, aș fi plecat. Mi-ar fi ajuns să te mai văd o dată, de fapt nici nu vreau altceva." "Bine, dar cum ai ajuns în România, de unde ai știut că sânt aici și cum de m-ai găsit, puteam să fiu oriunde", turuiam fără să o las să-mi răspundă și nici din brațe nu o slăbeam. Piticul s-a retras discret, mai mult ca să împrăștie știrea în rândul celorlalți, pentru că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
prin minte să mă duc la Călărași și să mă deghizez în cerșetor, să mă așez la scara blocului ei, numai ca să o văd și să pot fi aproape de ea. Dar eu nu am fost în stare. Și credeam că sânt tare. M-a îngenuncheat gagica. Și la propriu, și la figurat, pentru că stăteam pe jos, în camera de hotel, și îi încălzeam picioarele obosite de atâta drum pe litoralul plin de capcane în perioada postrevoluționară. Dimineața a nimerit Mamaia. Mamaia
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
îmi mai revin când intrll Roșa cu cei de la Salvare. înțeleg frânturi din întrebările puse. Casa se mișcă cu mine, apoi apare cerul. Foarte albastru. Imaculat. Simt și poarta pe care ies, după care acoperișul Salvării, în care presupun! că sânt băgat, îmi fură priveliștea cerului ăsta albastru, parcă mail frumos ca niciodată. Sau poate că nu l-am mai privit de mult. 01 aud pe Roșa întrebînd la ce spital mergem. Cineva trântește uși fâl Salvării. Mi-aduc aminte de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
e că a doua zi dimineața te scoli mort și nu te mai poți îmbrăca, drept care te spală și te îmbracă alții. Aud sirena. Inima mea execută un solo de baterie, cu multe tobe mari. Mă mai trezesc o dată când sânt scos din Salvare. Apare chipul Rosei în fața mea. Ce frumoasă e! Nu știu ce-mi spune, dar văd mâna ei care se apropie de fața mea. Mă mângâie. Cerul face curbe, mărginit de coroane de copaci, apoi mai văd niște
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nimeni, dar curajul acesta nu-i este dat oricui. Ce vei găsi în aceste cincisprezece cărți? Dacă ai răbdare să le vânturi - câteva pagini bune. Dar nu cele pe care critica le-a scos în evidență. Căci aceste pagini norocoase sânt cum se întîmplă mereu, înecate în foarte multă literatură. Și cu cât literatura e mai bună, cu atât sânt mai puține șanse să găsești și pagini mai mult decât reușite artistic: pagini adevărate. Ele sânt tot ce e prețios în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
evidență. Căci aceste pagini norocoase sânt cum se întîmplă mereu, înecate în foarte multă literatură. Și cu cât literatura e mai bună, cu atât sânt mai puține șanse să găsești și pagini mai mult decât reușite artistic: pagini adevărate. Ele sânt tot ce e prețios în cărți, căci nu sânt experiment, ci experiență, și nu sânt reușite de autor, ci daruri făcute autorului. E motivul pentru care orgoliul scriitoricesc e atât de stupid. Pentru aceste rare pagini ar trebui să ai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Și cu cât literatura e mai bună, cu atât sânt mai puține șanse să găsești și pagini mai mult decât reușite artistic: pagini adevărate. Ele sânt tot ce e prețios în cărți, căci nu sânt experiment, ci experiență, și nu sânt reușite de autor, ci daruri făcute autorului. E motivul pentru care orgoliul scriitoricesc e atât de stupid. Pentru aceste rare pagini ar trebui să ai doar o mare recunoștință. Nu trăiesc ca un scriitor și nu mă simt un scriitor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
palidă de găină sau distrîndu-se sadic cu cîte-un șobolan încă viu. Cățele cu țâțe roze și umflate ca niște tumori își apără vitejește puii cu boturi negre ascunși pe sub vreo placă de beton. Clădirile cele mai impozante de pe strada mea sânt centrala termică și dispensarul. Acestuia din urmă i se repară zilele astea acoperișul: de dimineață până seara niște muncitori urcă pe terasă, cu un scripete, cauciucuri de mașină, cărora le dau foc sus, sub cazanele de smoală. Fumul, spectaculos de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
negru, se răspândește peste tot cartierul o dată cu vântul primăverii. Cât despre centrala termică, ea este o cazemată de beton ruinată aproape cu desăvârșire și pe zidurile căreia sânt scrise cu vopsea roșie cuvinte fără noimă, însoțite de semnul pentru Copyright. Sânt desenate și sexe enorme, dar complet fanteziste anatomic. Alături de centrală (prin a cărei ușă deschisă se văd uneori misterioși cilindri vopsiți în albastru) e un maidan atât de plin de cotarle, încît niciodată n-o iau pe acolo când îmi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
oare adevărat? Pe toți pereții sânt graffiti scrijeliți adânc, cu cheia sau desenați cu creion negru. Sânt într-o antiutopie. în tot blocul nu poți găsi nici măcar un unghi drept. Cine sânt femeile care apar, speriate, pe la uși? Mulți locatari sânt arabi. Alții sânt români de-ai noștri: nea cutare, nea cutare. Domnu' maistru, domnu' inginer, domnu' Nicu pur și simplu. Se au toți ca frații. Numai noi nu cunoaștem pe nimeni, nici măcar pe cei cu care sîntem ușă-n ușă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
crede despre noi. Poștărița nu vine în bloc decât aproape numai pentru noi. Plecăm și venim la orele cele mai neașteptate: evident, nu avem servicii... Mie mi se mai zicea într-o vreme dom' profesor, dar cam cu îndoială: prea sânt pletos, prea sânt numai în blugi. Acum nu mi se mai zice în nici un fel. Când ieși din bloc, dacă o iei la stânga, intri în țigănie. Nada Florilor e împărțită strict în două: jumătate românească, jumătate țigănească. De la prima intersecție
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Poștărița nu vine în bloc decât aproape numai pentru noi. Plecăm și venim la orele cele mai neașteptate: evident, nu avem servicii... Mie mi se mai zicea într-o vreme dom' profesor, dar cam cu îndoială: prea sânt pletos, prea sânt numai în blugi. Acum nu mi se mai zice în nici un fel. Când ieși din bloc, dacă o iei la stânga, intri în țigănie. Nada Florilor e împărțită strict în două: jumătate românească, jumătate țigănească. De la prima intersecție încolo nu mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
numai în blugi. Acum nu mi se mai zice în nici un fel. Când ieși din bloc, dacă o iei la stânga, intri în țigănie. Nada Florilor e împărțită strict în două: jumătate românească, jumătate țigănească. De la prima intersecție încolo nu mai sânt decât țigani. Viața lor are loc în aer liber. Toți sânt afară serile. Stau în fund pe treptele blocurilor și vorbesc la nesfârșit. La fiecare scară de bloc câte o țigancă vinde semințe. Fetele tinere, în papuci, fardate și cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sânt cu țurțuri lungi de mai bine de-o palmă, ca-n peșteri. Răpirea din serai sau Cina cea de taină nu lipsesc de pe pereți. Pe rafturile bibliotecilor stau casetofoane enorme, cu beculețe colorate. Țiganii noștri, din Nada Florilor, nu sânt deloc agresivi. Firește, în miez de noapte izbucnesc scandaluri îngrozitoare sau alteori casetofoanele sânt date la maximum. De necunoscuți sau trecători, însă, nu se leagă. Băieții se adună în găști și beau bere din sticle. Arată destul de fioros, dar, dacă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dacă ai nevoie și-i cinstești, îți faci treaba cu ei fără probleme: când m-am mutat, ei mi-au cărat frigiderul și aragazul până la etajul opt. De fapt, toată zona lor a fost la început evreiască. Pe o parte sânt blocuri ca al meu, dar pe cealaltă e un mic cartier cu vile cu un etaj, destul de reușite, în care locuiseră evrei. Când aceștia au plecat, o vreme vilele s-au părăginit. Vopseaua acrilică de pe pereți s-a cojit atât
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
între care cea mai pitorească e pe Maica Domnului. Știu acolo câteva case cu totul fantastice: pare că doar pereții lor exteriori au rămas în picioare, ornamentați cu gorgone de ipsos și îngeri de stuc fărâmițat, dar de fapt ruinele sânt locuite, cum o arată vreun bec aprins la etaj sau vreo hăinuță întinsă la uscat pe un balcon strâmb. Una dintre ruinele astea spectrale are o scară în spirală, exterioară, înconjurînd un turnuleț cu luminatoare rotunde ca niște lentile. în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Șoseaua Colentina. Drumul e curb ca șanțurile unui disc muzical. Copaci bătrâni și uscați se-ntind peste mașinile parcate, negre de praf. Cotarlele se ghemuiesc peste tot. Câteva magazine civilizate, curate: unul de computere, altul de dulciuri și parfumuri. Așa cum sânt ele, magazinele astea te bucură întotdeauna: nu ești în Matto Grosso. Unele vânzătoare sânt tinere și drăguțe ca niște top-models. Peste tot, de-a lungul străzii, tonete cu ziare, detergenți și fructe. Aproape de șosea, Circa 7 de poliție te întîmpină
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
se-ntind peste mașinile parcate, negre de praf. Cotarlele se ghemuiesc peste tot. Câteva magazine civilizate, curate: unul de computere, altul de dulciuri și parfumuri. Așa cum sânt ele, magazinele astea te bucură întotdeauna: nu ești în Matto Grosso. Unele vânzătoare sânt tinere și drăguțe ca niște top-models. Peste tot, de-a lungul străzii, tonete cu ziare, detergenți și fructe. Aproape de șosea, Circa 7 de poliție te întîmpină prietenoasă, cu nelipsita dubită în față și cu panoul cu poze de delincvenți. Am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fost înăuntru, într-o gloată duhnitoare a subțiori nespălate, și am stat la rând vreo două ore. Aveam coadă la spate 34 pe atunci, dar în poza de buletin ieșisem așa de pletos, că funcționara m-a întrebat dacă nu sânt cumva Zdrelea haiducul. Tot în încăperea aceea dădeam pe vremuri testul mașinii de scris. Veneam cu bătrâna mea Erika și băteam nu știu câte rând uri de litere, ca și un mic text despre cauzele obiective ale dificultăților economice în care se
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dificultăților economice în care se zbătea țara. Atunci am cunoscut intelectualii cartierului, vreo zece cu toții. Unii dintre ei aveau mașina de scris moștenire, o țineau pe șifonier și nici nu știau să bată... în spatele poliției se aud mereu lătrături groase: sânt cîinii-lup, toți maiori și colonei, locuind în cuști cu grade diferite de confort, după gradul și meritul fiecăruia. Șoseaua Colentina a fost demult un loc de hoinăreală pentru mine. Pe la treisprezece-paisprezece ani coboram la Obor din tramvaiul 4 și-o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]