4,350 matches
-
obișnuiam să fiu întrebat și să răspund. Cine sânt "eu" în condițiile în care totul se mută "în altă parte", pe un alt tărâm, ale cărui "contururi" sânt imposibil de trasat? În această a treia ipostază a răspunderii, eu care sânt chemat să răspund nu mai sânt decât libertate; eu nu mai sânt și nu mai sânt întrebat decât în postura de purtător al libertății primite. Printre elementele fondului intim-străin se află, desigur, libertatea, dar nu se află și iubirea de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
temem niciodată de vag, ci doar de precis. Îmi imaginez un omuleț care îmbracă o togă și care îmi rostește sentința. Totul aici e precis: judecătorul, vina, sentința. Răspunderea mea este de asemenea precisă, dar e mică, iar consecințele nu sânt ultime. Și totuși teama mea e teribilă și fac tot ce pot pentru a nu ajunge în fața omulețului în togă. - Stăm față în față cu viața noastră sau cu cel care ne-a făcut concesia libertății. Totul aici e vag
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sau artificial -, în sfârșit capătul sau limita mișcării ca reper principal (resimțit ca "dincolo" în raport cu porțiunea care-l desparte de punctul de plecare) - toate aceste momente logice pe care le presupune împlinirea unei mișcări de avansare către un punct determinat sânt prezente în semantismul cuvintelor ce aparțin familiilor create pe radicalul *per-. Mai e cazul să subliniem ce loc de excepție a putut căpăta acest scenariu lingvistic în viața unui popor ca cel grec? Itineranța grecului, într-o vreme când mijloacele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuvinte create pe radicalul *per- și născute în nemijlocită legătură cu marele semantism al deplasării maritime.1 Iată, mai întîi, grupul care dezvoltă un semantism al limitei. Substantivul peras (hom.: peirar, posthom.: peiras) înseamnă "capăt", "limită", "extremitate"1; verbele denominative sânt peratoo, "a limita", la pasiv (peratoomai) însemnînd, desigur, "a lua sfîrșit", "a se termina", și peraino, "a împlini, a duce la capăt" (la pasiv "a fi împlinit, limitat"). În cele ce urmează ne vom opri pe larg asupra substantivului peras
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și constituindu-se el însuși ca "limită supremă" a lumii.2 Însă "limita" care strânge toate aceste elemente laolaltă, creând astfel un întreg armonic, un kosmos, deci un univers structurat și ierarhizat, în care toate celelalte elemente cu limitele lor sânt incluse ca părți ale unicului întreg, apare pentru prima dată la Pythagora 3, și ea se constituie ca graniță absolută care desparte spațiul finitului de ne-limitat (apeiron). Ca atare, expresia "limita universului" (peras kosmou) survine apoi în legătură cu Empedocle 1
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru că poate sfârși undeva, tocmai pentru că își atinge capătul în propria sa limită. Iar ca un atare sfârșit benefic, care deschide către regula identității, limita devine suprema formă a împlinirii, peras devine telos.1 Peras-limită, telos-capătul ca împlinire și morphe-forma sânt pentru Heidegger cele trei cuvinte care, în gândirea elină, conlucrează la determinarea oricărui Sein des Seienden, a "ființei oricărei ființări".2 Însă peras gândit într-un context atât de abstract - ca limită a corpurilor în general - apare în gândirea greacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de palidă, a travaliului divin de in-formare, atunci sculptura - activitatea orientată deliberat și în deplină gratuitate către plăsmuirea formei - nu mai este o simplă specie a activității, ci un rit comemorativ în care cosmogeneza, antropogeneza și esența oricărei fapte modelatoare sânt menținute constant în conștiința umanității. Spre deosebire de alte arte, de cinematograf de pildă, care atunci când încetează sa fie simplu divertisment sfârșește în psihologia sentimentului sau în morală, sculptura păstrează mereu această marcă a primordialului. Chiar pictura, care este și ea o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al lumii aceleia, ne poate garanta accesul la misterul nașterii artei în Grecia. Nu ca istorici de artă trebuie să ne apropiem de această problemă, ci ca părtași la propriile noastre origini. Iar dacă originile noastre ne privesc, dacă ele sânt prezente în fiecare moment al dezvoltării noastre ulterioare, ba chiar ne întîmpină din viitor, atunci Atena nu este un zeu apus și noi nu vom putea afla care este proveniența artei fără ajutorul ei. Dar de ce, din puzderia zeilor elini
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
elucidatio (Erleuchtung)3. Și aici, natura zeiței Atena intră pentru a doua oară în joc. Arta primește iluminarea, puterea de a vedea încă-nevăzutul, de la zeița care nu este doar polymetis, ci și glaukopis. Glaukos înseamnă "strălucitor", așa cum, de pildă, strălucitoare sânt marea, astrele și luna. Privirea (ops), ochiul Atenei este glaukos, este das glänzend-leuchtende Auge, este "ochiul ce luminează strălucind", iar bufnița, glaux, este emblema Atenei tocmai pentru că ochiul ei incandescent poate străpunge noaptea "făcînd vizibil ceea ce altminteri este invizibil"4
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a interiorizat legea cetății (aceea care-i cere să refuze dreptul la îngropăciune unui trădător al cetății). Antigona, la rândul ei, este sora perfectă, care și-a interiorizat legea sângelui (aceea care-i cere să-și îngroape fratele). Cei doi sânt tragici pentru că sânt saturați de ființa pe care au dobîndit-o înscriindu-se întocmai în limitele ce le revin. Dacă unul dintre cei doi nu s-ar împlini în cadrul limitelor care-l determină, care îi dau un statut și o identitate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu sânt niciodată aceleași. Ba chiar calitatea și cantitatea lor intră din capul locului în concurență, o porție bună neputând fi în același timp și mare, în speță viața aleasă a unui erou excluzând longevitatea (cazul lui Ahile). Însă cine sânt cei care împart porțiile - cantitatea și calitatea lor - la ospățul vieții? Cine hotărăște destinul fiecărui om în parte, limita, conturul, forma unei vieți? La Homer (Odiseea, 16, 64; 19, 129; 19, 512) se vorbește în chip nediferențiat de daimon ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin cultură dă seama, într-un fel, de toată drama țărilor din est. El explică, pe de altă parte, ceea ce se întîmplă acum în aceste țări sau, în orice caz, ceea ce se întîmplă în România. În mod paradoxal, societățile totalitare sânt societăți depolitizate prin excelență. Politica, respectiv activitatea prin care participi la destinul unei colectivități și decizi în privința lui,este, într-o societate totalitară, monopolul unei infime minorități (uneori al unui singur om) și expresia unui dictat. Ceilalți sânt total infantilizați
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
societățile totalitare sânt societăți depolitizate prin excelență. Politica, respectiv activitatea prin care participi la destinul unei colectivități și decizi în privința lui,este, într-o societate totalitară, monopolul unei infime minorități (uneori al unui singur om) și expresia unui dictat. Ceilalți sânt total infantilizați: lor li se spune ce să gândească, să spună și să facă. În acest univers închis, în care spiritul este cel mai amenințat, cultura devine o modalitate de transgresare și, prin însuși acest fapt, ea capătă o semnificație
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate fi anulat peste noapte sau în răstimpul câtorva luni. De această greșită apreciere a situației se fac poate astăzi vinovați intelectualii români. Închiși ani la rând în lumea cărților lor, ei nu și-au dat seama cât de adânci sânt sechelele maladiilor spiritului colectiv. Ceea ce probează ei acum este neputința verbului direct, drama medicului ucis de pacienți. În mințile noastre stă din nou la pândă gândul că istoria se face pe deasupra capetelor noastre. Din nou apare, neliniștitoare, întrebarea: ce-i
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și merg să-i văd faimoasa cameră păltinișeană în care stă retras cam 9-10 luni pe an: camera 13 de la vila 23. Este o vilă săseacă așezată pe o colină în dreapta hotelului, complet izolată. Jos e sufrageria, iar la etaj sânt trei camere, dintre care cea mai mică, o chichineață de 5-6 m2 (pesemne vechea cameră de serviciu), este camera lui Noica. Îmi spune că o simte ca pe adevărata lui casă. "Dorm cu capul dincoace (îmi arată opusul ferestrei). Scriu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de închisoare. Cei zece ani de la Centrul de Logică, începînd din 1964, au constituit ieșirea mea în social, exact cât am avut nevoie. Orice împlinire, alta decât în cărți - profesoratul, un mariaj reușit, călătoria - m-ar fi pierdut poate. Cărțile sânt mărturia sănătății mele și orice altceva aș fi făcut, orice împlinire aș fi avut m-ar fi făcut să regret viața în forma pe care deja am trăit-o." Trecem la biografia ideii. "Nu am avut profesori, nu m-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei, creditul acordat, își vor lua Jaguar, vor juca la ruletă, vor intra în criză erotică. Sau invers: vor merge cu clasa a doua, își vor lua cameră proastă la hotel, vor pune bani deoparte. Dar restul vor reuși. Cine sânt cei care aleg?", l-am întrebat, "și cum știu cum să-i descopere pe cei mai buni două sute? Cine sânt cei care-i aleg pe cei "cinci patriarhi" care aleg?" - "Sînt oameni puri, nepătații recunoscuți ca atare de toată lumea. Un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu clasa a doua, își vor lua cameră proastă la hotel, vor pune bani deoparte. Dar restul vor reuși. Cine sânt cei care aleg?", l-am întrebat, "și cum știu cum să-i descopere pe cei mai buni două sute? Cine sânt cei care-i aleg pe cei "cinci patriarhi" care aleg?" - "Sînt oameni puri, nepătații recunoscuți ca atare de toată lumea. Un Șora, de pildă. Și cei două sute, aleși din toate domeniile, sânt deja recunoscuți de toți ca meritînd." Renunț la șicanări
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu i-a înțeles La nuit de Saint Jean. E vina lui." Am ajuns astăzi cu lucrul la sofismul 16 din Euthydemos. Noica și-a terminat de tradus în franceză comunicarea cu habitatele. De mâine, începe paginile introductive la Euthydemos. Sânt mândru că i le-am "smuls". Joi, 24 martie 1977 La ceaiul de dimineață, cu unt și brânză topită "Olanda", îl întreb pe Noica cum de reușește un permanent up to date, cum de are sunetul ultimelor lucruri, mărunte chiar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vorbește îmi vine în minte imaginea lui de ieri, când l-am vizitat în chilia cu lemne și lighean cu apă pe sobă; avea pe cap o băscuță care-i dădea un aer de papă bonom. Nu este iezuit, cum sânt înclinați mulți să creadă, judecîndu-l după micile aplecări cu care te întîmpină și după tonul molcom-dulceag. Este un naiv eficace. Ne despărțim, proiectând o plimbare de-o oră înainte de prânz. Ne întîlnim deci la ora 1230. Îi place să-mi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
buzele supte, dar fruntea, extrem de frumoasă, a rămas să preia în somn concentrația aceasta de spirit pe care Andrei și cu mine am botezat-o, cu caldă supunere a minții, Bătrânul. 2 octombrie - 12 octombrie 1977 Duminică, 2 octombrie 1977 Sânt din nou la Păltiniș, cu Noica și, de astă dată, și cu Andrei. Același tren de 945, același Relu Cioran aducîndu-i lui Noica în gară la Sibiu bunda și căciula, apoi trecerea cu autobuzul prin Rășinari către Păltiniș, cu aceleași
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
s-o fi uitat sau pe care s-o știu mai puțin. N-am găsit. Ăsta e dezavantajul când scrii cărți mici. Lăsând gluma deoparte, m întreb dacă "bolile" mele le vor spune ceva psihiatrilor. Nu în linie terapeutică, pentru că sânt boli constituționale, sânt dezordini fecunde, care fac să existe omul, istoria și ființa însăși. Și totuși, "todetita" explică prin excelență isteria femeii, nevroza născută în marginea crispării, fixării pe ceva de ordin individual ("omul meu", "căminul meu" etc.). "Catholita" explică
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uitat sau pe care s-o știu mai puțin. N-am găsit. Ăsta e dezavantajul când scrii cărți mici. Lăsând gluma deoparte, m întreb dacă "bolile" mele le vor spune ceva psihiatrilor. Nu în linie terapeutică, pentru că sânt boli constituționale, sânt dezordini fecunde, care fac să existe omul, istoria și ființa însăși. Și totuși, "todetita" explică prin excelență isteria femeii, nevroza născută în marginea crispării, fixării pe ceva de ordin individual ("omul meu", "căminul meu" etc.). "Catholita" explică situația celor care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Mi-am dat seama, citindu-ți, că în fond nu spuneam nimic. Și știința spune altceva și altcum. Am schimbat începutul spunând că poezia vorbește despre pre-cuvînt și mută lucrurile în nemarginile lor. "Pre-cuvînt" l-am împrumutat de la Șora, dar sânt împăcat, pentru că am și eu termenul de " pre-ființă"." Îl întreb care latură a culturii i se pare a fi reușit mai bine la noi: literatura? critica literară? istoria? "Istoria și filologia în secolul 19: istoria, pentru că era momentul unei necesare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru începutul lui decembrie, aici, la Păltiniș. Seara, după cină, încă o surpriză; urcăm la mine și-mi dictează planul de lecturi "pe două serii" (teologică și filozofică) pe care ni l-a făcut pentru anul următor. În felul ăsta sânt dispus să vă mai amân puțin cu Goethe" (ne-am oprit în fața volumului III din ediția Propyläen; n-ar mai fi decât 43 de volume...). Ajungem în cameră și îmi dictează lista pe care și-a notat-o (nu prea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]