2,957 matches
-
să înțeleagă, parțial, ce semnificau hieroglifele egiptene în limba coptă vorbită atunci. Abu al-Hassan al-Hamadani din Yemen (m. 945), Abdul Latif al-Baghdadi (1162-1231) și al-Idrisi din Egipt (d. 1251) au dezvoltat metode arheologice elaborate pe care le-au folosit în săpături și cercetări pe situri arheologice antice. Ibn Khaldun (1332-1406) a publicat studiile istoriografice numite Muqaddimah ("Introducere la istoria universală") și Kitab al - I'bar ("Cartea de consiliere"). Muqaddimah a pus bazele observării rolului statelor și a dezbătut ridicarea și căderea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
acumulând o avere ca patron al unei case de comerț cu aur în Rusia și în SUA, în contextul goanei după aur. A făcut comerț cu Rusia în timpul Războiului Crimeii, generând venituri imense. A cheltuit banii personali pentru a iniția săpăturile arheologice. El considera că Troia era în zona satului turcesc Hissarlik, loc în care, În 1872-1873, a descoperit-o, inclusiv "tezaurul lui Priam și bijuteriile Elenei", deși nu datau din epoca respectivă. În 1874 a izbucnit scandal cu autoritățile turce
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
17 volume. Georg Waitz (1813-1886) a studiat la Berlin, a fost profesor la Universitatea din Berlin și a participat la revoluția din 1848, fiind specialist în istoria medievală. Fustel de Coulanges (1830-1889) a studiat la Paris și la Atena, efectuând săpături arheologice în insula Chios. A fost profesor la universitatea din Strasbourg, apoi la Paris unde se va concentra pe perioada merovingiană. A publicat lucrări ca "Cetatea Antică (" "Cité Antique"), "Istoria Instituțiilor în Franța", "Monarhia francă" și "O sinteză de istorie
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
expunerii exponatelor, alături de vestigiile arheologice găsite pe aceste locuri. Cea mai însemnată descoperire a fost făcută de preotul paroh Ioan Bălașa, tatăl marelui pictor Sabin Bălașa, originar din Dobriceni, care preot, numismat și arheolog pasionat, a scos la lumină făcând săpături, obiecte dintr-un mormânt de soldat trac.(Dealul lui Bucică). Obiectele se află în prezent la muzeul sătesc din Dobriceni, înființat în anul 1973 de către învățătorul Mircea Popescu, nepotul ctitorului școlii, muzeu condus astăzi de învățătorul Mihai Petrescu, strănepot al
Dobriceni, Olt () [Corola-website/Science/298963_a_300292]
-
Având în vedere că aceste piese au fost găsite în stratul de aluviuni iar alte zece astfel de piese au mai fost identificate de-a lungul aceleiași văi, se poate trage concluzia că acestea au fost aduse de ape. Totuși, săpături arheologice sau cercetări amănunțite nu au fost întreprinse până astăzi, astfel încât nu poate fi precizată cu exactitate proveniența acestor unelte. În 1990 se fac cercetări arheologice sumare în punctul "Moara lui Iovescu", în satul Vineți și sunt găsite urme de
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
a fost prezent pe șantierul arheologic de la Tărtăria "Gura Luncii" în momentul descoperirii tăblițelor, descoperirea fiind făcută cu puțin înainte de încheierea programului de lucru. De asemenea tratamentul la care au fost supuse piesele nu este menționat în raportul preliminar de săpătură și nu există schițe și fotografii ale pieselor din care să reiasă poziția lor exactă în momentul descoperirii. Schițele relativ la poziționarea gropii ritualice nu sunt bine făcute, de fapt nu ne putem baza pe ele. De asemenea este cunoscut faptul
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
această perioadă, Micene a controlat Creta. Nume heladice ale unor zei precum Zeus încep să apară pe tablete, forme noi se dezvolta în ceramică și apar pentru prima dată mormintele "tholos" boltite. Tabletele "Linearului B", care au fost descoperite în timpul săpăturilor arheologice, au furnizat dovezi mai concrete ale acestei teorii. Minoicii au fost navigatori și comercianți profesioniști. Cultura lor, ulterioară anului 1700 î.Hr. încoace arăta un grad ridicat de organizare. Obiectele de fabricație minoică sugerează că au înființat o rețea comercială
Civilizația minoică () [Corola-website/Science/304501_a_305830]
-
din lunca Tibrului nu era situat în partea locuită a orașului, ci într-o zonă de cimitire, nu era necesar ca pe marginile canalului să se execute ziduri de sprijin de piatră, ci putea fi executat un simplu canal în săpătură. Cum, din cauza sporirii debitelor din amonte, din care o parte însemnată provenea din infiltrațiilor unor apeducte executate mai târziu, porțiunea aval a canalului colector era cea care inevitabil avea o secțiune insuficientă care trebuia mărită. Astfel, chiar dacă ar fi existat
Canalizarea Romei antice () [Corola-website/Science/304625_a_305954]
-
3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie 1940, comisie compusă din consilierul Eugen Bănescu, președinte, și membri, Apostolide, Vintilă Cristescu și Gerota, a fost identificat locul în care erau îngropați cei 14, începând săpăturile de deshumare. Cele 14 cadavre au fost deshumate, după spargerea plăcii de beton în greutate de cca. 30 tone. Ultimii scoși au fost Nicadorii. Nicolae Constantinescu mai avea încă la gât o bucată din frânghia cu care fusese strangulat. Sâmbătă
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
C. apare un cult (Agarhe) Tyche, în Antiohia pe sculptura lui Eutychides (vezi imaginea) apare zeița împreună cu "zeul fluviilor" Orontes care apare la picioarele zeiței. In cinstea zeiței s-au ridicat numeroase temple. Astfel de temple s-au descoperit prin săpături arheologice în orașele Argos, Mégara, Theba, Bupalos, Smyrna, Elis, Korinth, Megalopolis, Sikyon. În perioada helenistică Tyche a devenit patroana orașului Antiohia și această inclinație apare și în mitologia romană. În secolul al IV-lea d.C. împărații romani Julian și Theodosius
Tyche () [Corola-website/Science/304661_a_305990]
-
orașe, inclusiv Tikal, Uaxactún, Copan, Bonampak, Dos Pilas, Calakmul, Palenque și Bec Río; fiecare oraș a avut o populație cuprinsă între 5.000 și 50.000 de oameni. La momentul de vârf, populația maya ar fi atins 2.000.000. Săpăturile de pe siturile arheologice Maya au scos la iveală piețe, palate, temple și piramide, precum și terenurile jocurilor cu mingea. Orașele Maya erau înconjurate și susținute de o populație mare de fermieri. Au fost descoperite dovezi care atestau că maiașii utilizau metode
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
m), care a fost desființat în anul 1969 în urma desecării bălții și înlocuit cu un terasament de rambleu. Cele trei părți ale complexului de poduri însumau 4088 m. Pentru lucrările de la Borcea, boltă și viaducte, s-au executat 19000 m³ săpături cu aer comprimat, s-au folosit 610 t oțel la chesoane, circa 62850 m³ zidărie, 9554 t oțel moale, 310 t oțel pudlat. Terasamentele au însumat 3 mil. m³, iar pereurile 200000 m². Proba de rezistență a podului s-a
Podul Regele Carol I () [Corola-website/Science/303551_a_304880]
-
arbore de plută, sau mică transparentă. Stupii erau orizontali și aveau dimensiunile de 30 X 30 X 90 cm. În America Centrală, populația maya practica în mod tradițional apicultura, în stupi orizontali, cu albine care nu înțepau, din specia Melipona beecheii. Săpăturile arheologice din 1970 au scos la iveală stupi folosiți în urmă cu câteva secole care se aseamănă foarte mult cu cei folosiți în prezent. În nordul munților Alpi și în Caucaz erau utilizați bușteni așezați vertical, în unele zone existând
Apicultură () [Corola-website/Science/303685_a_305014]
-
la sfârșitul aceluiași secol, datorită dezvoltării orașului. Deși se știa de existența unei ieșiri înspre Tâmpa, pentru vitele care mergeau la păscut la poalele muntelui în vreme de asediu, se presupunea că aceasta se afla la Bastionul Funarilor. Totuși, în urma săpăturilor pricinuite de renovarea zidului de sud, poarta a fost găsită sub unul dintre turnurile de pulbere aflat între Bastionul Funarilor și Bastionul Țesătorilor: Cetatea Brașovului a avut patru turnuri exterioare: și, în primă fază, și pe al cincilea, anume Turnul
Fortificațiile Brașovului () [Corola-website/Science/303717_a_305046]
-
II-lea (605-562 î.Hr.), reface orașul, întărind fortificațiile și construind palate, ele înseși fortificate. Ținând seama de structura religiei babiloniene, rolul predominant îl aveau preoții, conferind statului un regim teocratic. Descrierea Babilonului de către Herodot corespunde, cu unele rectificări, cu rezultatul săpăturilor arheologice. Orașul avea mai multe ziduri de incintă, dispuse concentric. Orașul propriu-zis era cuprins în interiorul primei incinte, care avea latura de aprox. 1700 metri, și avea două cartiere, unul care cuprindea palatul regal, iar celălalt templul zeului Enlil (sau "Bel
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
de tamarix, palmieri etc. Primele cercetări arheologice moderne au fost întreprinse de o misiune franceză condusă de Fulgence Fresnel în anii 1852 - 1855, explorarea completă a fost făcută de o misiune germană condusă de Robert Koldewey în anii 1899 - 1914. Săpăturile efectuate în colina "El Kasr" (în arabă: "castelul" sau "citadela") au descoperit ruinele marelui palat al lui Nabucodonosor, poarta principală a orașului și templul zeiței "Nin-Mach". În partea de nord-est a palatului s-au pus în evidență fundațiile construcției care
Grădinile suspendate ale Semiramidei () [Corola-website/Science/303740_a_305069]
-
în care se hotăra uneori soarta statelor grecești. Conform legendelor, ținutul Olympia fusese cucerit de dorieni, conduși de către eroul Heracles (Hercule). Ei au trasat limitele incintei sacre numită ""Altis"", denumire provenită din cuvântul "altis", care înseamnă crâng sau dumbravă. În urma săpăturilor arheologice, s-a dovedit că incinta avea o formă trapezoidală, cu dimensiuni de aproximativ 200 m lungime și 175 m lățime. Pe această platformă, amenajată în terase, s-au construit în decursul timpurilor multe edificii sacre. În secolul al V
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
vizitarea secției de istorie prilejuiește pătrunderea într-un adevărat tunel al timpului, în care prezența anumitor obiecte și documente evocă imagini ale timpurilor străvechi, de la epoca comunei primitive până în contemporaneitate. Obiecte de piatră ― ciocane, topoare ― unelte de os, găsite în săpăturile arheologice făcute în Câmpulung, ne poartă cu milenii în urmă, în epoca de anilor 6000-1800 î.e.n. Vestigiile stăpânirii romane în Dacia sunt înfățișate prin obiecte găsite la castrul Jidava, de lângă Schtul Golești: unelte, vase cu mozaic, arme, monede romane, ceramică
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
a început în neolitic, de când datează primele urme de locuire umană, și se întinde până în prezent. Săpăturile efectuate de arheologul István Kovács au confirmat faptul că teritoriul de azi al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
al orașului Târgu Mureș a fost locuit încă din preistorie. Au fost descoperite o serie de locuințe preistorice, resturi de oase, vase de lut, obiecte de cremene și de bronz, mici statuete de pământ datate ca fiind din 2000 î.Hr. Săpăturile arheologice au scos la iveală urme umane din epoca pietrei lustruite, a celei de bronz și din epoca a fierului; s-au descoperit și vestigii aparținând culturii Criș, cea mai veche cultură neolitică din România. Siturile arheoloice din Dâmbul Pietros
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
Un astfel de sat era și Târgu Mureșul, care se numea "Székelyvásárhely", adică Târgul Secuilor. În ceea ce privește așezarea secuilor în Scaunul Mureș, majoritatea datelor sunt furnizate de arhitectura bisericească din secolele XII-XV la care se adaugă rezultatele obținute din periegheze și săpături arheologice. Având în vedere numărul destul de mare a lăcașurilor de cult în stil romanic din perioada arpadiană putem presupune că zona Mureșului era printre primele zone ocupate din Ținutul Secuiesc. Majoritatea bisericilor romanice pe pacursul secolelor erau lărgite sau transformate
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
prezintă un colț ieșind din linia continuă. Pe această parte se află și poarta principală de intrare în cetate, la capătul unui drum în serpentine săpat partial în stâncă. În 1933, Muzeul Săsesc al Țării Bârsei a efectuat în cetate săpături arheologice, care au dus la degajarea fundațiilor capelei Sf. Leonhard din apropierea porții principale a cetății. Săpăturile au fost continuate în 1937 de către Alfred Prox, care a cercetat cisterna din incinta capelei. Atunci s-a putut constata că cisterna având un
Cetatea Brassovia () [Corola-website/Science/304052_a_305381]
-
intrare în cetate, la capătul unui drum în serpentine săpat partial în stâncă. În 1933, Muzeul Săsesc al Țării Bârsei a efectuat în cetate săpături arheologice, care au dus la degajarea fundațiilor capelei Sf. Leonhard din apropierea porții principale a cetății. Săpăturile au fost continuate în 1937 de către Alfred Prox, care a cercetat cisterna din incinta capelei. Atunci s-a putut constata că cisterna având un diametru de 6,8 m a fost adâncită în stâncă până la 5 m, unde s-a
Cetatea Brassovia () [Corola-website/Science/304052_a_305381]
-
Flavius Constans, procurator și guvernator militar al Daciei Inferior. Ultima monedă, ca datare, descoperită la Arutela, a fost emisă între anii 220-223 d.C. La Arutela a existat și o așezare dacică, care și-a prelungit existența sub stăpânirea romană. Primele săpături, în punctul „Poiana Bivolari”, s-au făcut de către Ministerul Domeniilor, în anii 1888-1889, pentru captarea apelor termale sulfuroase. S-au descoperit obiecte de metal și monede romane de la Hadrian, Septimiu Sever, Iulia Doamna și Caracalla. Între anii 1890-1892, Grigore Tocilescu
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]
-
s-au făcut de către Ministerul Domeniilor, în anii 1888-1889, pentru captarea apelor termale sulfuroase. S-au descoperit obiecte de metal și monede romane de la Hadrian, Septimiu Sever, Iulia Doamna și Caracalla. Între anii 1890-1892, Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic fac săpături parțiale, scoțând la iveală în întregime băile romane și parțial ruinele castrului. Acesta rămâne cunoscut numai prin materialul epigrafic descoperit aici. Între anii 1897-1902, ruinele castrului Arutela au fost în parte acoperite cu prilejul construcției căii ferate Râmnicu Vâlcea - Râul
Castrul roman Arutela () [Corola-website/Science/304095_a_305424]