4,482 matches
-
petreacă mai repede. Asta este tot ce pot să-ți spun, Lesley. Degeaba insiști. Încruntat, Craig privi la fața ei albă, hotărâtă. Apoi, cu un râs scurt, tare, se răsuci și părăsi camera. Se săturase de ea, gândi el, se săturase până peste cap de ea. CAPITOLUL 5 Craig pipăi piatra. Se străduia atât de mult să se poarte firesc, încât mâinile îi tremurau. Se alarmă, temându-se că s-ar putea trăda. Se lipi mai tare de iarba grasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
au un punct slab. Armele ucid. Ard și distrug. Ca să fiu cinstit, mai bine mă spânzură, decât să omor o grămadă de soldați care-și fac datoria. Și, mai bine să ți-o spun de acum, am început să mă satur. Toată această afacere - își flutură încet brațul - este prea tâmpită pentru a putea fi descrisă. Încep să mă întreb dacă nu mi-am pierdut mințile. Se încruntă la ea. Dă-mi voie să te întreb ceva: este posibil să faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
că doamna M... mă dădea pur și simplu afară. Programul sindrofiei cu Adela la patul ei îngrădit cu o leasă verzuie era foarte puțin variat. De obicei îi spuneam o poveste comandată de ea, mereu aceeași, de care nu se sătura niciodată. Era vorba, se înțelege, de un moșneag, de o babă, de două fete. Bucuriile și indignările ei erau exact aceleași în fiecare seară, deși știa micul roman atât de bine, că, de câte ori schimbam vreun amănunt ca s-o încerc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când trecea prin dreptul meu, repejunea devenea, simbolic, vertiginoasă. La un moment dat, aducîndu-și aminte de mine, cum se cobora de sub crengi, mi-a arătat copilăros-ștrengărește, într-o clipă de fulger, vârful ascuțit și trandafiriu al limbii. Când s-a săturat de zbor: - Acu lasă-mă în voie.Pendularea s-a micșorat. Fustele s-au liniștit. În sfârșit, ne-am regăsit, întîlniți, alăturea. Era înaltă, rumenită în obraz, cu ochii scânteietori, cu buzele subțiri și roșii. - Ești palid. Te-ai obosit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
își făcu și un stereoscop mic și alb cu pâlnia mâinilor ei. Dar în curând, ridicat în picioare, nu mai contemplam varietatea de culori. Nu mai vedeam, nu mai puteam privi decât pe Adela, care încă nu consimțea să se sature de priveliștea neverosimilă. În rochia roz, cu capul gol, cu o mână pe sân, cu linia corpului ondulând și accentuând depresiunea taliei, cu poala rochiei în evantai, era acolo jos, pe fondul negru al pelerinei, un bloc de frumuseți vii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de cuvinte. Nu știa nici ce-i intrinsec, nici extrinsec. Și nici nu-și bătea prea mult capul ca să le-nțeleagă. „Poate vin dintr-o altă galaxie, Își spuse ea, și denumesc lucruri străine firii omenești...“ - Vezi că te-ai săturat de tine și de toți ceilalți ca de mere pădurețe, continuă Extraterestrul. I-ai da dracului pe toți și ai dispărea În eternitate. Dar nu poți. Nu ai cum. Nu poți muri. - Cine vă Împiedică? - La drept vorbind, nimeni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și obosiți. Nu vă faceți griji, În curând, puterea sovietică nu a uitat de voi. Veți dormi și mânca pe săturatelea“. Soldățelul tușește În pumni, face „hm“, după care continuă: „Cu șapte pâini și câțiva peștișori, prietenul vostru Iisus a săturat patru mii de oameni, ba a adunat și șapte coșuri de firimituri la sfârșitul ospățului. Desigur că acestea sunt doar simple povești, În care bunicii și străbunicii voștri au crezut. Noi ne-am lepădat de ele. Noi transformăm poveștile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mai Încape Îndoială?” Patronul-ospătar, fusese bine inspirat: saramura de pește o devorară cu sălbăticie, iar În momentul când Își facu apariția cele două platouri pline vârf cu comanda anterioară, Atena făcu ochii mari. „Cu o asemenea cantitate de mâncare, putem sătura o Întreagă stradă. Cu siguranță, bani risipiți!” Ghicindu-i gândul, Tony Pavone Îi șopti: „Puțină răbdare, În curând nu va rămâne nimic prin farfurii...!” Întradevăr, cu un apetit de invidiat, Polipeanu linse farfuria lui pe care o dădu deoparte. Băură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din Încurcătură.Văzându-l abătut, Îl invită la el În birou, iscodindu-l. „Mă băiatule, mi se pre mie ori nu ești În apele tale.Nu care cumva ai pierdut niște corăbii...?” „Nene Gică, drept să-ți spun m’am săturat. Iarna bate la ușă, muncitorii nu au lucru, iar eu mă Împotmolesc datorită unor afurisite barăci metalice!” Drept urmare a unor relații de afacere În care Gică Popescu Îl rugase să angajeze la el pe șantiere unele cunoștințe ale lui care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
afară din prăvălie, intram la “Herman”, localizat la parterul clădirii Scala,magazin specializat În toate categoriile de mezeluri În special “Șuncă de Praga”, vrăjitoresc condimentată și cu un gust și parfum Încât,un calup Întreg dacă devoram tot nu mă săturam. Apoi tranversam viza-vi la un local cu produse lactate,unde mă delectam cu câteva castronele pline cu orez cu lapte, garnisite deasupra cu o Îngrămădire fabuloasă de - dulceță de vișine...! Având Încă destul timp la dispoziție, derulam promenadă Între
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Împlinită pe toate planurile“. Sau altfel, un citat recent Îndrăgit de Wallace: „Masa de biliard, unchiule. Masa de biliard”. Asta era În legătură cu călătoria Angelei În Mexic. Ea și Horricker merseseră Într-o călătorie nefericită În Mexic. În ianuarie ea se săturase de New York și de iarnă. Voise să meargă În Mexic, un loc cald, spusese ea, unde să poată vedea ceva verde. Apoi brusc, Înainte să se poată controla, Sammler spusese: „Cald? Ceva verde? O masă de biliard În iad s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
familiei. Chiar este un membru al familiei. Rodriguez avea un inel uriaș plin de chei, practic un cerc. Îl lua la nevoie dintr-un cui bătut În peretele de cărămidă al pivniței. Serios acum, Shula e prea proastă. M-am săturat. Am fost prea indulgent cu ea. Mă simt Îngrozitor de prost. Să fiu tatăl unei femei nebune care Încolțește un nefericit de indian. Ai vorbit cu Rodriguez? — Shula a fost. — A. — Doctorul Lal a primit un raport de la detectivul care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o includea printre preocupările lui cele mai importante. Hotărâtă să-și recapete locul prioritar. Am lăsat-o să meargă prea departe cu prostia asta cu H.G. Wells. Și acum cineva are de suferit. Acest Lal ghinionist, care probabil că se săturase de pământ de la bun Început dacă avea asemenea așteptări de la lună. Și În parte avea dreptate, căci omenirea persista În a face aceleași isprăvi În neștire. Vechile chestii comico-lacrimogene. Relații sentimentale. Dorințe incapabile de Împlinire cu folos. Iar și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Însă doctorul Gruner a fost cel care mi-a plătit drumul. — V-a lăsat pur și simplu să fiți un fel de filosof? — Dacă asta e ceea ce sunt. Sunt familiarizat cu multe explicații ale lucrurilor. Ca să spun adevărul, m-am săturat de marea majoritate. — A, atunci aveți un punct de vedere eshatologic. Ce interesant. Sammler, neagreând cuvântul „eshatologic“, ridică din umeri. Credeți că ar trebui să mergem În spațiu, doctore Lal? — Sunteți foarte trist În legătură cu nepotul dumneavoastră. Poate ați prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
câteva variante doar ca să-i fac lui plăcere. Am făcut un curs de dactilografie și am lucrat o vreme. Am avut un job la un prieten de-al lui, la o organizație de caritate pentru cei fără adăpost, dar mă săturasem să nu fiu de fapt eficientă deloc. După asta, am făcut un curs de pregătire pentru profesori. Și atunci am rămas gravidă. Salariul de începător în învățământ n-ar fi acoperit nici banii pentru bonă, așa că asta a fost. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
el. Diavolul. Irene și-a retras piciorul și a surâs cu râutate când Naji a luat-o din loc încă nesigur pe picioare. Poate că sunt un diavol, dar dă-mi voie să-ți spun ceva, Naji Saleh. M-am săturat. Vrei să renunți ? Foarte bine. Dar, în clipa asta, băiatul celei mai bune prietene ale mele s-a pierdut prin pădure. În clipa asta există ceva un pic mai important decât mândria ta nenorocită. Irene a început să urce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
puține dezamăgiri. Nu poate să dea vina în totalitate pe Drew pentru persoana în care acesta crescuse; când era sincer, Ellis dădea vina pe el însuși. În urmă cu aproape patruzeci de ani, fosta soție a lui Ellis s-a săturat de săptămânile petrecute de el pe râu, așa că l-a luat pe Drew, vesela cea bună și toți banii din contul comun și-a plecat în L.A. Fără îndoială că femeia îl vorbise de rău în fiecare minut din următorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
i-a trecut printre buzele bărbatului - un alt cadou pentru el. Tu la control. Dar azi ceva se schimbase, ceva din ochii lui Drew. Fiului nu-i mai rămăsese nici un strop de îngăduință. Era ca și când și el s-ar fi săturat. Ellis a tropăit printre tufișuri și-a continuat să urce în căutare de vânat, deși făcea așa de mult zgomot încât ar fi pus pe goană orice animal. Bărbatul își dorea ca-n ziua aia să se fi votat. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
obligat să rostească trei versuri. Apoi omul a devenit poet. Asta sunt femeile, da ? Diavoli chiar și atunci când se comportă ca muzele. Nu se știe niciodată ce poate să facă o femeie. Naji - Am încheiat conversația asta, da ? Ne-am săturat de ea ? IRene a ridicat ochii și-a înghițit în sec. Da, a răspuns ea. Naji a clătinat din cap când a văzut-o că iar începe să plângă și-a scos din nou batista. Avem nevoie de un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de-aici în seara asta. Mă întorc acasă. Bărbatul a tăcut. Poate că nu voia să facă o demonstrație de cruzime prin telefon, dar nici blând nu putea să fie. În orice caz, și-a spus Alice mohorâtă, s-a săturat de mine. Și cu documentarea ta cum rămâne ? a întrebat-o el. Alice a izbucnit într-un râs îndurerat. Of, pentru numele lui Dumnezeu, cui îi pasă de documentarea mea ? Când tu, John Aberdeen, m-ai părăsit. Stau în mijlocul ținutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
va face ochii să se umezească și atunci vei ști că a meritat să trăiești pentru ea. toamna asta mă obsedează toamna intru în camera de coagulare resturi de frunze stau atârnate, de venele pământii ale primului om m-am săturat de frunze frunze contorsionate frunze îmbrăcate în straie vechi frunze pământii ascunse sub palme frunze care au căzut prima oară frunze cărora le place să moară de vânt poemul acesta e un morman de frunze în care mi-am aranjat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu citește instrucțiuni când învață să meargă îi întindem un deget și râde clipele fericite cu rădăcina în cruce se înmulțesc în ani lumină afânăm printre bulgări uscați sămânța nu prinde rădăcină e mult verde în norii de ploaie ne săturăm cu pâine caldă Cuvântul străpuns din nou ne umple de lumină ochi de ciclop sufletul poetului are acces în lumile subtile scoate lumini și umbre din pliurile timpului le așază pe rafturi poftiți serviți-vă avem puf de păpădii ploi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Miraj Plănuiam să mergem la Ermitage, iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii. Gândurile însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Schiez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
te-am găsit prima și eu te-am plăcut... Ca și cum aș fi un lucru banal pierdut pe o stradă, nu? Tu m ai găsit prima, îmi spuneam în gând, dar nu știi cum să mă păstrezi fiindcă deja te-ai săturat de mine și ți-e inima înrobită de altul. La voi se aude ceva în difuzorul din cameră? am întrebat-o aparent fără nicio legătură cu discuția noastră. Normal. Am primit și dedicații de la tizul tău. Îl cunoști? Știi că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
gratuită. Știam că nu așa trebuia să arate viața mea, speram în mai bine și îmi doream să văd cum se poate trăi și altfel. Poate că nu făcusem mișcarea cea mai inteligentă dispărând fără urmă de acasă, dar mă săturasem de scandaluri interminabile, de vânătăi care nu mai treceau niciodată, de urlete și de plânsul înăbușit al mamei. Hărmălaia câinilor rămăsese în urmă, spre sat și se auzea acum ca un ecou de care mă îndepărteam tot mai mult. Intrasem
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]