3,203 matches
-
la noi în Oltenia, când ai o durere mare, mare: „Mă dor rărunchii“. Mă dor rărunchii, Monica! Seara Hotărât, s’a schimbat vremea: posomorât, frig tare și vânt ce îndoaie crengile până jos. Ții minte oțetarii cu foi ca de salcâm, dar mari. S’au ruginit, bat în roșu de apus de soare și se frâng de mijloc. După masă, am fost la D-na Roșculeț, pe tite dame vulgaire, mais intelligente; son fils a été recalé dans la session de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de porumb, a strâns ciocălăii în saci, că sunt buni pentru foc, iar grăunțele le-a deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor dinspre salcâmii înfloriți ce împrejmuiau livada. Se gândi să-i trezească ușurel pe cei doi copii mai mărișori. Merse spre paturile lor și vorbindu-le pe șoptite îi trezi, îndemnândui să se scoale de-a binelea. Emilia s-a trezit prima și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
început școala fără caiete, fără cele de scris, nici măcar o călimară de cerneală. Eram cu Micu Ciobanu, după ce am terminat orele la școală cu domnu’ învățător Isailă și mergeam amândoi prin grădina școlii spre ieșire, acolo unde sunt mai mulți salcâmi. Acolo am văzut o cutiuță rotundă care ar fi încăput numai bine în găurica rotundă de pe bancă, unde punem călimările. Ce mi-am zis eu, cutiuța asta ar fi numai bună să pun în ea cerneală făcută din boz; nici
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
împunge cu anumite expresii. Prin martie 1940 regimentul nostru este dirijat în jurul orașului Tighina, unde ocupăm noi poziții și căutăm să ne ascundem de privirile celor de peste Nistru. Ulterior am locuit în corturi sub protecția unor crânguri și pădurici de salcâmi. Săpăm noi poziții ca niște adevărate cârtițe umane! Ziarele și propaganda noastră amintea că la hotare s-a construit un brâu de fier, beton și de foc, dar în sectorul nostru și mai departe nu se vedea nimic. La 1
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
folosesc pentru tămăduirea unor „vătămături” mai ales a celor provocate de lăcomia, de abuzul de mâncări grase și greu digerabile. În sat, și în fața caselor, și în fundul grădinii, din spatele casei, ca și în „capul ogorului”, din afara satului, localnicii au plantat salcâmi. Deși salcâmul are țepi răutăcioși, deși lemnul lui e mai totdeauna strâmb și cioturos, el este plantat pentru că „se prinde” foarte ușor, rezistă la secetă, crește repede, iar lemnul său chiar și „verde” arde bine și focul cu lemn de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tămăduirea unor „vătămături” mai ales a celor provocate de lăcomia, de abuzul de mâncări grase și greu digerabile. În sat, și în fața caselor, și în fundul grădinii, din spatele casei, ca și în „capul ogorului”, din afara satului, localnicii au plantat salcâmi. Deși salcâmul are țepi răutăcioși, deși lemnul lui e mai totdeauna strâmb și cioturos, el este plantat pentru că „se prinde” foarte ușor, rezistă la secetă, crește repede, iar lemnul său chiar și „verde” arde bine și focul cu lemn de salcâm dă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Deși salcâmul are țepi răutăcioși, deși lemnul lui e mai totdeauna strâmb și cioturos, el este plantat pentru că „se prinde” foarte ușor, rezistă la secetă, crește repede, iar lemnul său chiar și „verde” arde bine și focul cu lemn de salcâm dă multă căldură. Florile de salcâm alb-gălbui, par un roi de albine în freamăt ușor, frumoase, și au un miros plăcut, iar înseși albinele culeg de pe florile sale parfumate, materialul din care fac o foarte căutată miere. Oficial, satul în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
lemnul lui e mai totdeauna strâmb și cioturos, el este plantat pentru că „se prinde” foarte ușor, rezistă la secetă, crește repede, iar lemnul său chiar și „verde” arde bine și focul cu lemn de salcâm dă multă căldură. Florile de salcâm alb-gălbui, par un roi de albine în freamăt ușor, frumoase, și au un miros plăcut, iar înseși albinele culeg de pe florile sale parfumate, materialul din care fac o foarte căutată miere. Oficial, satul în care m-am născut se numește
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
folosi ca „arie” pentru treeratul orzului, al ovăzului și chiar al grâului sau al meiului. Fasolea se „bătea” pentru a scoate boabele din păstăile uscate, iar bobul se desghioca bob cu bob. Un gard, confecționat din țăruși de lemn de salcâm bătuți în pământ pe care se înpleteau crengi verzi de răchită mlădioase, despărțea curtea de grădina cea mare. În grădina mare erau plantați pomi fructiferi, mai ales pruni, vișini, cireși, peri și nuci, (foarte rar, foarte puțini meri), uneori viță
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se întindea ca pecinginea peste oameni, peste copaci, peste case, ca o pulbere cenușie. Deși satul Boarca, în care m-am născut, este așezat pe un cot de câmpie înconjurat de lunca Buzăului, în plină câmpie, unde nu cresc decât salcâmul, plopul, răchita și cătina, în fața casei noastre erau doi pini, iar în grădina din spatele casei mai era unul. Pinii din fața casei făceau o umbră și un miros plăcut pe ceardacul, prispa din fața casei, unde mă jucam cu fratele Vasile (decedat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
afla ferma regală „Iepurași” care avea o gospodărie anexă și în satul Râmnicelu. În aceste ferme se făcea agricultură cu oameni calificați, cu ingineri agronomi și cu medici veterinari. Pământul acestor ferme era împărțit în tarlale despărțite prin plantații de salcâm, pentru ca iarna zăpada să se oprească pe ogoare. La ferma „Iepurași” erau turme mari de oi din rasa merinos, iar la „Vraghia” (secția din Râmnicelu) se creșteau cai de rasă pur sânge arab. În cadrul acestor ferme, drumurile erau străjuite de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
numit de trecătorii spre Brăila, care veneau de la Racovița sau dela Gradișe „La trei vânturi”. În câțiva ani s-au mai mutat și alți gospodari, dar numărul celor stabiliți „La trei vînturi” n-a trecut de 20. Au fost plantați salcâmi, pomi fructiferi și viță de vie. S-au săpat fântâni și bucuria celor mutați aici în câmp a fost mare, pentru că fântânile au dat de apă cam la patru metri adâncime iar apa era dintre cele mai bune pentru consumul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a promis că va vorbi cu unchiu ca să mi se aducă alți pui de porumbel și că are să-l roage să facă și o cușcă. Așa a fost. Cușca era înaltă cam de patru metri, susținută de patru „furci”de salcâm. Pentru ca să nu se poată urca pisica la porumbei, „furcile” erau acoperite cu tablă cam un metru din înălțimea lor. În scurt timp porumbeii s-au înmulțit așa de mult încât nu mai aveau loc în cușcă. Podul școlii a devenit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că va fi mirele pe care-l așteptam”. Zicea ea: „Înainte de a mă mărita cu Vâlcu am legat un stâlp drept și frumos, dar după ce a murit el, înainte de a mă mărita cu tat-tu, am legat un stâlp de salcâm cioturos, putregăios, strâmb și cu o căldare din tablă spartă și ruginită pusă în capul lui. Asta mi-a fost ursita”. Tot în noaptea de Anul Nou, punea douăsprezece foi de ceapă umplute cu sare, câte una pentru fiecare lună
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și profesor emerit. Dovada,. . tocmai fratele ei, profesor emerit, doctor, inginer, Constantin V. Picoș. Când se făceau amarnice presiuni asupra țăranilor pentru înscrierea la colectivă; când se confiscau grâul, porumbul, și, mai ales când li s-a confiscat lemnul de salcâm de la vie, când erau zdrobiți cu procese penale pentru nepredarea integrală a cotelor de cereale, mi s-a plâns mămica: „Ne-a uitat Dumnezeu”. . „Parcă și Dumnezeu ține cu comuniștii”. Atunci mi-am adus aminte, cu înfiorarea că ni se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se pare că eu îl „vindec”. Cum? Poate vorbind în acea limbă în care se înfășura orașul nostru București, ca în crisalida unui fluture mare. August Lumina parcă s-a schimbat brusc, seamănă și mai mult cu mierea florilor de salcâm. Toată noaptea am fost cu René în cimitir, eram parcă în cimitirul din Lucerna, cel din jurul catedralei, cu arbori de sute de ani. Coborând spre centrul orașului ne opream des să citim pietrele funerare. Uneori eram chiar cu Lionel, căutând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
n-ar fi fost completată de Comitetul școlar județean, deschis spre lucrurile de bine. șipcile au fost fasonate de Vladimir Culic, gospodar priceput la tâmplărie, iar stâlpii au venit bucată cu bucată de la săteni, fiecare renunțând la câte un salcâm pentru această lucrare. Steluța, după definitivat, a fost trimisă la Predeal, la cursurile de străjerie, urmând să primească și funcția de comandant drept care, cu două săptămâni înainte de încheierea anului școlar trebuia să organizeze ridicarea pavilionului străjeresc în curtea școlii. Am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de înaltă calitate, cărămidă folosită la construcția gărilor pe distanța Iași-Vlădeni TodireniDorohoi. Azi, este fabrică de cărămidă în Iași); pietriș și nisipuri la Lespezi și Mircești; ape sulfurate la Breazu, Nicolina Iași și Strunga; lemn de foioase (stejar, ulm, carpen, salcâm) în pădurile din relieful înalt și în luncile Siretului și Prutului, lemn moale: plop și tei. Prin săpăturile arheologice s-a dovedit că aceste meleaguri au fost populate încă din paleolitic, iar neoliticul este prezent prin Cultura Cucuteni, prin descoperirile
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
nisipuri. Vegetația este cea de silvostepă, în prezent terenuri agricole și mai puține pajiști și păduri, cum erau în timpurile mai îndepărtate, când podișurile și dealurile dintre cele două râuri erau acoperite de păduri de foioase: gorun, fag, ulm, frasin, salcâm și alte specii. Azi se mai găsesc în partea de nord vest, păduri în amestec, cum este și pădurea Cernohal din comuna Călărași, iar în lunci predomină plopul, teiul și răchita. Populația județului este formată din oameni de diferite etnii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
șindrilă, care cu stuf, ba chiar unii cu țiglă, tablă, dar majoritatea își duceau traiul zilnic în paravan, iar restul erau „odaia mare”, unde țineau zestrea, haine și alte efecte pe”coardă”, o tulpină dreaptă din lemn de corn sau salcâm, agațată de două grinzi ale tavanului făcut din dulapi. Majoritatea caselor erau făcute din cârpici și acoperite cu stuf iar gardul făcut din bețe de răsărită. Aceste familii erau numeroase ca număr de membri și se înrudeau între ele până la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
est se află satul Dragalina, fiind așezat pe panta platoului cu direcția sud-est, iar în lungimea lui, de 2 km în direcția nord-sud. Pentru a traversa râul Jijia s-a construit un pod din lemn de esență tare, stejar și salcâm, dar din cauza erodării terenului și a inundațiilor, cel puțin de două ori pe an, podul era luat sau avariat profund de apele învolburate ale Jijiei. Prin anii 1950-1952, podul a fost luat iar de apă și primăria a trebuit să
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu chirie la locuitorul Vasile Ostaci și la sfârșit de săptămână mergeam în Hlipiceni la părinți. Locul de implementare a localului școlii îl cunoșteam, primarul comunei era Condruc Ion, sătean al Dragalinei și i-am cerut să-mi dea câțiva salcâmi și nuiele din pădurea sfatului popular. După ce am strâns materialul, am adunat tot satul cerându-le să contribuie prin muncă la ridicarea localului de școală. S-au stabilit zilele de lucru și s-au săpat vreo 10 gropi în care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
popular. După ce am strâns materialul, am adunat tot satul cerându-le să contribuie prin muncă la ridicarea localului de școală. S-au stabilit zilele de lucru și s-au săpat vreo 10 gropi în care au fost îngropați trunchiurile de salcâm și stejari, fasonați și pregătiți de meșteri lemnari, fiind prinși cu bile manele iar din nuiele s-au împletit și format scheletul pereților. </gap> La Hlipiceni, ca și în majoritata comunelor, s a reușit să se amelioreze șoselele județene prin
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de înaltă calitate, cărămidă folosită la construcția gărilor pe distanța Iași-Vlădeni TodireniDorohoi. Azi, este fabrică de cărămidă în Iași); pietriș și nisipuri la Lespezi și Mircești; ape sulfurate la Breazu, Nicolina Iași și Strunga; lemn de foioase (stejar, ulm, carpen, salcâm) în pădurile din relieful înalt și în luncile Siretului și Prutului, lemn moale: plop și tei. Prin săpăturile arheologice s-a dovedit că aceste meleaguri au fost populate încă din paleolitic, iar neoliticul este prezent prin Cultura Cucuteni, prin descoperirile
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
nisipuri. Vegetația este cea de silvostepă, în prezent terenuri agricole și mai puține pajiști și păduri, cum erau în timpurile mai îndepărtate, când podișurile și dealurile dintre cele două râuri erau acoperite de păduri de foioase: gorun, fag, ulm, frasin, salcâm și alte specii. Azi se mai găsesc în partea de nord vest, păduri în amestec, cum este și pădurea Cernohal din comuna Călărași, iar în lunci predomină plopul, teiul și răchita. Populația județului este formată din oameni de diferite etnii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]